Somnul continuu, pe tot parcursul nopții, este un obicei modern, nu o constantă evolutivă, ceea ce ajută la explicarea motivului pentru care mulți dintre noi ne trezim la 3 dimineața și ne întrebăm dacă ceva nu este în regulă. Însă ar putea fi util să știm că aceasta este o experiență profund umană.
În cea mai mare parte a istoriei omenirii, somnul de 8 ore nu a fost norma. În schimb, oamenii dormeau de obicei în două reprize în fiecare noapte, adesea numite „primul somn” și „al doilea somn”. Fiecare dintre aceste reprize dura câteva ore, separate de o pauză de veghe de o oră sau mai mult, în mijlocul nopții.
Datele istorice din Europa, Africa și Asia arată că, după căderea nopții, familiile se culcau devreme, apoi se trezeau în jurul miezului nopții pentru câteva ore, înainte de a se întoarce la somn înainte de răsărit.
Perioada de veghe din timpul morții
Împărțirea nopții în două reprize de somn a schimbat probabil modul în care era perceput timpul. Intervalul liniștit dintre acestea făcea ca serile lungi de iarnă să pară mai scurte și mai ușor de gestionat.
Intervalul de la miezul nopții nu era însă un timp mort. Unii oameni se trezeau pentru a se ocupa de treburi casnice, cum ar fi aprinderea focului sau verificarea animalelor. Alții stăteau în pat pentru a se ruga sau a contempla la visele pe care tocmai le avuseseră. Scrisorile și jurnalele din epoca preindustrială menționează oameni care foloseau orele liniștite pentru a citi, a scrie ori chiar a socializa în liniște cu familia sau vecinii. Multe cupluri profitau de această perioadă de veghe de la miezul nopții pentru intimitate.
Poemele lui Homer și ale lui Vergilius conțin referințe despre o „oră care încheie primul somn”, indicând cât de comună era noaptea în două ture.
Cum s-a pierdut „al doilea somn”
Dispariția celui de-al doilea somn s-a produs în ultimele două secole din cauza unor schimbări sociale profunde.
Iluminatul artificial este una dintre ele. În anii 1700 și 1800, mai întâi lămpile cu ulei, apoi iluminatul cu gaz și, în cele din urmă, lumina electrică, au început să transforme noaptea într-un timp de veghe productiv. În loc să se culce la scurt timp după apusul soarelui, oamenii au început să stea treji până târziu seara sub lumina lămpii.
Din punct de vedere biologic, lumina puternică de noapte a modificat și ceasurile noastre interne (ritmul circadian) și a făcut ca organismul să fie mai puțin înclinat să se trezească după câteva ore de somn. Momentul luminii contează. Lumina obișnuită din cameră, înainte de culcare, suprimă și întârzie melatonina, ceea ce împinge debutul somnului mai târziu.
Revoluția industrială a transformat nu doar modul în care oamenii lucrau, ci și modul în care dormeau. Programele din fabrici încurajau o singură rrpriză de odihnă. Până la începutul secolului al XX-lea, ideea de 8 ore neîntrerupte înlocuise ritmul vechi de secole de două reprize de somn.
În studiile de somn, realizate pe mai multe săptămâni, care simulează nopți lungi de iarnă în întuneric și elimină ceasurile sau lumina de seară, participanții ajung adesea să adopte două reprize de somn, cu un interval calm de veghe. Un studiu din 2017 al unei comunități agricole din Madagascar, fără electricitate, a constatat că oamenii încă dorm în două reprize, trezindu-se în jurul miezului nopții.
Cum percepem trecerea timpului
Lumina setează ceasul nostru intern și influențează cât de repede simțim trecerea timpului. Când aceste indicii se estompează, cum ar fi iarna sau sub iluminare artificială, pierdem noțiunea timpului.
Iarna, răsăritul Soarelui la ore mai târzii și lumina mai slabă îngreunează alinierea circadiană. Lumina dimineții este deosebit de importantă pentru reglarea ritmurilor circadiene deoarece conține o cantitate mai mare de lumină albastră, cea mai eficientă pentru stimularea producției de cortizol de către organism și suprimarea melatoninei.
În laboratoarele de izolare temporală și studiile în peșteri, oamenii au trăit săptămâni întregi fără lumină naturală sau ceasuri, ori chiar au trăit în întuneric constant. Mulți oameni din aceste studii au calculat greșit zilele, arătând cât de ușor trece timpul fără indicii luminoase.
Distorsiuni similare apar în timpul iernii polare, unde absența răsăritului și a apusului poate face ca timpul să pară suspendat. Persoanele originare din latitudini mari și rezidenții pe termen lung cu rutine stabile se descurcă adesea mai bine cu ciclurile de lumină polară decât vizitatorii pe termen scurt, dar acest lucru variază în funcție de populație și context.
Locuitorii se adaptează mai bine atunci când comunitatea lor are un program zilnic regulat. Un studiu din 1993 asupra populațiilor islandeze și a descendenților acestora care au emigrat în Canada a constatat că acești oameni au prezentat rate neobișnuit de scăzute ale tulburării afective sezoniere (SAD) de iarnă. Studiul a sugerat că genetica ar putea ajuta această populație să facă față lungii ierni arctice.
Cercetările efectuate de Darren Rhodes, lector în psihologie cognitivă și director al Laboratorului de cunoaștere temporală a mediului, Universitatea Keele, arată cât de puternică este legătura dintre lumină, starea de spirit și percepția timpului.
Într-un experiment de realitate virtuală la 360 de grade, Darren Rhodes a comparat scene din Marea Britanie și Suedia în funcție de decor, indicii privind nivelul de lumină și ora din zi. Participanții au vizionat șase clipuri de aproximativ două minute. Aceștia au considerat intervalele de două minute ca fiind mai lungi în scenele de seară sau cu lumină slabă, comparativ cu scenele de zi sau cu lumină mai puternică. Efectul cel mai pregnant a fost la participanții care au raportat o dispoziție proastă.
O nouă perspectivă asupra insomniei
Clinicienii specialiști în sănătatea somnului observă că trezirile scurte sunt normale, apărând adesea la tranzițiile de etapă, inclusiv în somnul REM apropiat, care este asociat cu vise vii. Ceea ce contează este cum reacționăm.
Simțul duratei în creier este elastic: anxietatea, plictiseala sau lumina slabă tind să facă timpul să se extindă, în timp ce implicarea și calmul îl pot comprima. Fără acel interval în care te-ai trezit și ai făcut ceva sau ai stat de vorbă cu partenerul tău, trezirea la 3 dimineața face adesea ca timpul să pară lent. În acest context, atenția se concentrează asupra timpului, iar minutele care trec pot părea mai lungi.
Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (TCC-I) recomandă oamenilor să se ridice din pat după aproximativ 20 de minute de veghe, să desfășoare o activitate liniștită în lumină slabă, cum ar fi cititul, apoi să se întoarcă când le este somn.
Experții în somnologie sugerează, de asemenea, să acoperi ceasul și să renunți la măsurarea timpului atunci când ai dificultăți în a adormi. O acceptare calmă a stării de veghe, împreună cu o înțelegere a modului în care mintea noastră percepe timpul, poate fi cea mai sigură modalitate de a te odihni din nou, potrivit sciencealert.com.
