Oamenii de ştiinţă au descoperit căile prin care pot controla elementele transpozabile din ADN pentru a încetini procesul de îmbătrânire. Studiul efectuat de Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria a demonstrat cum manipularea acestei căi naturale poate prelungi durata de viaţă a viermilor cu până la 30%. Această cercetare deschide noi perspective în dezvoltarea unui ceas biologic bazat pe modificări epigenetice ale ADN-ului, care ar putea ajuta la determinarea precisă a vârstei şi la îmbunătăţirea sănătăţii pe termen lung.
Cercetătorii de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria, conduşi de Dr. Ádám Sturm şi Dr. Tibor Vellai, au făcut progrese semnificative în înţelegerea şi posibil oprirea procesului de îmbătrânire prin concentrarea pe anumite părţi ale ADN-ului numite ”elemente transpozabile” (TE-uri), potrivit Indy 100. Aceste elemente, care se deplasează în codul nostru genetic, îl pot destabiliza şi pot contribui la procesul de îmbătrânire atunci când sunt prea active.
Echipa a descoperit că o cale celulară naturală numită calea Piwi-piRNA, găsită în celule care nu îmbătrânesc, cum ar fi celulele stem cancerigene şi meduza nemuritoare Turritopsis dohrnii, joacă un rol crucial în controlul TE-urilor. Prin optimizarea acestei căi la viermi, au reuşit să le prelungească durata de viaţă cu până la 30%, demonstrând că gestionarea TE-urilor poate încetini într-adevăr procesul de îmbătrânire.
Dr. Sturm a subliniat impactul profund, dar simplu, al liniştirii TE-urilor sau stimulării căii Piwi-piRNA, conducând la beneficii observabile în durata de viaţă a viermilor în experimentele lor. Acest avans deschide posibilităţi pentru aplicaţii medicale şi biologice de care ar putea beneficia oamenii în viitor.
Utilizând tehnici pentru a calma activitatea TE-urilor la viermi, cercetătorii au observat o îmbătrânire mai lentă. În plus, controlul simultan al mai multor TE-uri a îmbunătăţit şi mai mult efectele de prelungire a duratei de viaţă. De asemenea, au identificat schimbări epigenetice în ADN-ul viermilor în vârstă legate de aceste TE-uri, sugerând potenţialul dezvoltării unui ceas biologic bazat pe ADN pentru a determina cu precizie vârsta.
Dr. Vellai a subliniat implicatiile descoperirilor lor, sugerând că înţelegerea acestor elemente de ADN şi a sistemelor lor de reglementare ar putea deschide calea pentru prelungirea duratei de viaţă umane şi îmbunătăţirea sănătăţii în ani mai târzii. Această cercetare reprezintă un pas promiţător în abordarea îmbătrânirii la rădăcinile sale genetice, oferind speranţe pentru progrese viitoare în longevitate şi sănătate.