A avea grijă de sănătatea copiilor este mereu o prioritate pentru părinți, însă mulți se întreabă dacă vaccinul HPV – introdus pentru prima dată în 2006 – este cu adevărat necesar.
Human papillomavirus (HPV) reprezintă un grup de peste 100 de virusuri înrudite. Unele dintre aceste tipuri sunt considerate mai periculoase, deoarece pot provoca, în timp, anumite forme de cancer, inclusiv cancer de col uterin, dar și cancere ale gurii sau gâtului, care pot apărea chiar și la zeci de ani după infectare.
Pentru că nu se poate prezice cine va dezvolta cancer în urma infecției cu HPV, este important să înțelegem cum acționează virusul. Aproape toți oamenii intră în contact cu HPV la un moment dat în viață, iar în multe cazuri organismul reușește să elimine infecția. Totuși, unele infecții persistă și pot modifica celulele în așa fel încât acestea să devină canceroase.
Infecția cu HPV poate avea și alte consecințe. De exemplu, HPV este motivul pentru care se fac testele Babeș-Papanicolau pentru depistarea cancerului de col uterin. Unele leziuni precanceroase descoperite astfel necesită tratamente care pot afecta colul uterin, ceea ce poate crește riscul de naștere prematură sau de pierdere a sarcinii.
Human papillomavirus (HPV) este un grup foarte mare de virusuri, unele dintre ele fiind responsabile pentru apariția negilor (veruci), iar altele pentru dezvoltarea unor tipuri de cancer.
În fiecare an, zeci de mii de persoane dezvoltă cancere asociate HPV. Datele arată că virusul este responsabil pentru majoritatea cazurilor de cancer de col uterin și cancer anal, dar și pentru o parte semnificativă dintre cancerele vulvare, vaginale, peniene și cele ale gâtului (orofaringiene).
HPV se transmite prin contact direct piele-pe-piele, chiar și atunci când persoana infectată nu are simptome vizibile. Cel mai frecvent, transmiterea are loc în timpul contactului sexual – vaginal, anal sau oral.
Există mai multe tipuri de HPV, fiecare identificat printr-un număr (de exemplu: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 sau 58). Vaccinul utilizat în prezent, Gardasil 9, oferă protecție împotriva celor mai periculoase dintre aceste tipuri, cele asociate cel mai frecvent cu apariția cancerelor provocate de HPV.
Deși poate fi inconfortabil pentru mulți părinți să se gândească la momentul în care copiii lor vor deveni activi sexual, realitatea este că majoritatea oamenilor intră în contact cu Human papillomavirus la un moment dat în viață.
Medicii spun că cea mai bună protecție pentru copii este educația despre sexul responsabil, dar și utilizarea tuturor metodelor de prevenție disponibile. Dacă există o modalitate de a preveni anumite tipuri de cancer, aceasta devine un argument important pentru vaccinare.
Vaccinul este recomandat înainte de începerea vieții sexuale, deoarece astfel copilul este protejat din timp împotriva virusului și, în același timp, este redus și riscul de a-l transmite altor persoane. Practic, vaccinarea oferă o protecție anticipată pentru momentul în care copilul va deveni activ sexual.
Chiar dacă un părinte suspectează că adolescentul ar putea fi deja activ sexual, vaccinarea rămâne utilă. Motivul este simplu: nu se știe dacă persoana a fost expusă sau nu la virus. În plus, vaccinul nu tratează o infecție existentă, dar poate proteja împotriva altor tipuri de HPV la care copilul nu a fost încă expus.
Studiile arată că vaccinul împotriva Human papillomavirus este eficient în proporție de peste 90%.
Potrivit medicilor implicați în cercetare, vaccinul a fost evaluat după standarde foarte stricte. Nu a fost suficient doar să se demonstreze că organismul produce anticorpi după vaccinare. Cercetătorii au trebuit să arate și că vaccinul reduce modificările celulare care pot duce la cancer.
Datele din perioada 2003–2006, înainte de introducerea vaccinului, arătau că aproximativ 79 de milioane de persoane din SUA erau infectate cu HPV, iar în fiecare an apăreau aproximativ 14 milioane de infecții noi. Aproape jumătate dintre acestea erau înregistrate la tineri cu vârste între 15 și 24 de ani.
La aproximativ 10 ani după introducerea vaccinului, rezultatele au fost semnificative:
infecțiile cu tipuri de HPV care pot provoca cancer au scăzut cu 86% la fete și tinere între 14 și 19 ani și cu 71% la femei între 20 și 24 de ani.
Aceste rezultate arată că vaccinarea poate avea un impact major în prevenirea unor tipuri de cancer asociate HPV.
Un alt aspect important al vaccinului anti-HPV este durata protecției. Cercetările arată că vaccinul oferă o protecție de lungă durată, de cel puțin 10–15 ani, fără semne că eficiența ar scădea în timp. Studiile de monitorizare pe termen lung nu au indicat necesitatea unei doze de rapel până în prezent. Vaccinul acționează prin stimularea sistemului imunitar să producă anticorpi puternici împotriva celor mai periculoase tulpini ale virusului HPV, inclusiv cele responsabile pentru majoritatea cazurilor de cancer de col uterin. Prin prevenirea infecției înainte ca virusul să fie contractat, vaccinul reduce semnificativ riscul apariției mai multor tipuri de cancer asociate HPV, inclusiv cancerul anal, orofaringian și unele tipuri de cancer genital.
Schema standard este:
2 doze pentru copiii vaccinați între 9 și 14 ani (la 0 și 6–12 luni)
3 doze pentru persoanele vaccinate de la 15 ani în sus sau pentru cele cu imunitate scăzută (la 0, 2 și 6 luni)
După finalizarea acestei scheme, studiile de urmărire pe termen lung arată că imunitatea rămâne puternică cel puțin 10–15 ani, iar până acum nu s-a demonstrat că ar fi necesar un rapel. Anticorpii generați de vaccin se mențin la nivel protector.
Organizații precum World Health Organization și Centers for Disease Control and Prevention recomandă în continuare doar schema inițială, fără booster.
Oamenii de știință au descoperit că mersul pe jos ar putea adăuga până la 11 ani la durata vieții
