Îmbătrânirea nu este un proces determinat exclusiv de gene sau de ceasul biologic intern. Aceasta este ideea centrală susținută de Dr. Mark Thomas McAuley, cercetător la University of Salford, care a propus la Congresul Internațional de Longevitate, organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, o schimbare fundamentală de perspectivă asupra modului în care înțelegem îmbătrânirea umană.
„Nu îmbătrânim doar din motive biologice. Îmbătrânim dintr-o multitudine de motive”, explică Dr. McAuley. Potrivit acestuia, procesul de îmbătrânire este profund influențat de factori de mediu, de calitatea relațiilor sociale, de alimentație și de contextul psihologic în care trăim. Biologia internă este doar o parte a ecuației.
Această abordare holistică contrazice modelul clasic al îmbătrânirii, centrat aproape exclusiv pe degradarea celulară și genetică. Noua teorie sugerează că organismul uman răspunde constant la stimulii externi, iar acești stimuli pot accelera sau încetini ritmul îmbătrânirii biologice.
Un alt punct esențial subliniat de Dr. McAuley este importanța colaborării dintre mediul academic și sistemul medical. Progresele reale în domeniul longevității nu pot apărea, spune el, fără un transfer eficient al cercetării științifice către practica medicală.
„Dacă vrem să facem pași reali înainte în domeniul îmbătrânirii și longevității, trebuie să traducem ceea ce se întâmplă în mediul academic în lumea medicală”, afirmă cercetătorul. Acest lucru presupune alianțe academice solide, proiecte interdisciplinare și un dialog constant între cercetători și practicieni.
În acest context, inițiativele care reunesc specialiști din neuroștiințe, biologie, medicină și științe sociale devin esențiale. Doar prin astfel de colaborări pot fi dezvoltate strategii eficiente de prevenție, intervenție timpurie și optimizare a proceselor de îmbătrânire.
Noua viziune asupra longevității nu promite tinerețe fără sfârșit, dar oferă ceva mult mai realist: control. Control asupra factorilor care ne influențează viața zilnică și, implicit, asupra modului în care îmbătrânim.
În loc să vedem îmbătrânirea ca pe un destin inevitabil dictat de ADN, teoria propusă de Dr. Mark Thomas McAuley ne invită să o privim ca pe un proces dinamic, modelat de alegerile individuale, de mediul social și de modul în care știința și medicina aleg să colaboreze.
