Inflammaging este termenul folosit pentru a descrie o inflamație cronică, sistemică, de intensitate joasă, care apare odată cu înaintarea în vârstă, chiar și în absența unei infecții sau boli inflamatorii clasice.
Nu vorbim despre inflamația acută - cea cu febră, durere, roșeață - ci despre o inflamație persistentă, silențioasă, care menține organismul într-o stare de „alertă” permanentă. Această inflamație de fond este astăzi considerată unul dintre motoarele centrale ale îmbătrânirii biologice și ale majorității bolilor cronice asociate vârstei.
De ce apare inflammaging-ul?
Odată cu vârsta, sistemul imun suferă transformări profunde. Răspunsul imun devine mai puțin eficient împotriva infecțiilor, dar, paradoxal, mai activ din punct de vedere inflamator. Celulele imune îmbătrânite nu mai sunt eliminate eficient și încep să secrete constant mediatori proinflamatori. Pe românește: corpul nostru nu mai știe când să se oprească.
Acest fond inflamator este amplificat de mai mulți factori: creșterea stresului oxidativ, disfuncția mitocondrială, acumularea de produse celulare degradate, modificări ale barierelor biologice, în special la nivel intestinal.
Altfel spus, corpul este supus permanent unei „picături chinezești” de inflamație: nu suficient de mare încât să doară sau să apară febra, dar suficient cât să apară oboseala, pierderea masei musculare, recuperarea mai dificilă sau susceptibilitatea crescută la boli.
Microbiomul intestinal - un actor-cheie în inflammaging
Unul dintre cele mai importante și totodată subestimate mecanisme implicate în inflammaging este microbiomul intestinal. Odată cu înaintarea în vârstă, compoziția microbiotei intestinale se modifică semnificativ: scade diversitatea bacteriană, se reduc speciile benefice și crește proporția bacteriilor cu potențial proinflamator.
În paralel, bariera intestinală devine mai permeabilă, permițând trecerea unor componente bacteriene sau pur și simplu mici molecule non-self în circulația sistemică. Aceste molecule sunt recunoscute de sistemul imun ca semnale de pericol și declanșează un răspuns inflamator cronic de intensitate joasă.
Astfel, intestinul devine o sursă constantă de stimul inflamator, contribuind la menținerea inflammaging-ului. Această inflamație nu rămâne locală, ci are efecte sistemice, influențând metabolismul, funcția musculară, sănătatea cardiovasculară și chiar funcția cerebrală.
Inflammaging și bolile asociate vârstei
Inflammaging-ul nu este o boală în sine, dar creează un teren favorabil pentru apariția și progresia multor afecțiuni cronice. Inflamația este, să spunem, „fluidul” care alimentează orice boală. Inflamația persistentă afectează capacitatea țesuturilor de a se repara, reduce rezerva funcțională și accelerează pierderea masei musculare și a forței. Este strâns legată de fragilitate și sarcopenie, boli cardiovasculare și metabolice și declin cognitiv.
Nivelurile crescute ale markerilor inflamatori sunt asociate cu scăderea autonomiei, risc crescut de căderi, recuperare lentă după boală și implicit o calitate scăzută a vieții. În acest sens, inflammaging-ul poate fi privit ca un fundal biologic comun pe care se suprapun diferite patologii.
Este inflammaging-ul inevitabil?
Inflammaging-ul este strâns legat de îmbătrânire, dar intensitatea lui este modulabilă. Deși nu putem opri procesul de îmbătrânire cronologică, putem influența modul în care organismul îmbătrânește din punct de vedere biologic.
Intervențiile cu impact demonstrat includ:
• activitatea fizică regulată, care reduce inflamația sistemică și susține masa musculară;
• alimentația care susține diversitatea microbiomului intestinal și eventuale carențe;
• menținerea sănătății intestinale și a integrității barierei digestive;
• controlul bolilor cronice;
• somnul adecvat și reducerea stresului cronic.
În geriatria și gerontologia modernă, obiectivul nu este doar tratamentul bolilor, ci reducerea zgomotului inflamator de fond care accelerează declinul funcțional.
Inflammaging-ul oferă o cheie de înțelegere pentru diferențele mari de sănătate și funcționalitate observate între persoane de aceeași vârstă cronologică. Este expresia modului în care sistemul imun, metabolismul, mitocondriile și microbiomul interacționează pe parcursul vieții.
Înțelegerea acestui proces mută focusul de la tratarea izolată a bolilor către o abordare integrativă a îmbătrânirii, centrată pe menținerea rezervelor biologice, a funcționalității și a calității vieții pe termen lung.
Material realizat de Oana Trifu Bulzan - specialist în medicina stilului de viață și nutriție funcțională.
