Ziua Internațională a Longevității: cum se construiește în România știința unei vieți mai lungi și mai sănătoase

Cât de mult din felul în care îmbătrânim este scris în gene și cât poate fi schimbat prin prevenție, alimentație, mediu sau medicina viitorului? Pe 1 octombrie, Ziua Internațională a Longevității readuce în atenție o întrebare care nu mai caută răspunsuri în mitul „tinerețe fără bătrânețe” ci maid egrabă în laboratoare, spitale și centre de cercetare.

Ziua Internațională a Longevității a început să fie marcată la nivel internațional în 2013, la inițiativa International Longevity Alliance. Organizația a ales data de 1 octombrie, aceeași în care Organizația Națiunilor Unite marchează Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Campania s-a extins ulterior la întreaga lună octombrie, sub forma International Longevity Month, cu evenimente dedicate cercetării îmbătrânirii și prelungirii vieții sănătoase. 

Cu alte cuvinte, Ziua Longevității este inițiativa comunității internaționale de cercetare și advocacy din domeniu, construită tocmai pentru a lega problema îmbătrânirii populației de cercetarea care încearcă să prelungească perioada de viață sănătoasă. 

În România, această temă a început să capete în ultimii ani și o infrastructură proprie de cercetare. Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a dezvoltat mai multe proiecte care abordează longevitatea din perspective diferite: cercetarea fundamentală, epidemiologia, stilul de viață și nutriția.

Una dintre cele mai vizibile inițiative este Congresul Internațional de Longevitate

Prima ediție, organizată în 2025 la București, a reunit zece cercetători internaționali din șapte țări și aproximativ 30 de specialiști români. Au fost reprezentate instituții precum Harvard Medical School, Yale, Karolinska Institutet, University of Birmingham și University of Salford, iar discuțiile au acoperit de la biomarkerii vârstei biologice și epigenetică până la reprogramarea celulară și inteligența artificială aplicată medicinei. 

Un an mai târziu, pe 24 septembrie 2026, cea de-a doua ediție a dus discuția mai aproape de conceptul de healthspan: nu doar câți ani trăim, ci câți dintre ei îi trăim sănătoși și independenți. 25 de experți au prezentat cercetări despre reprogramare celulară, telomeri, genetică, microbiom, medicina regenerativă și sănătatea femeii, iar printre instituțiile reprezentate s-au numărat Harvard Medical School, CNIO din Spania, KAUST din Arabia Saudită, University Medical Center Rostock și Rīga Stradiņš University. 

Printre rezultatele experimentale discutate s-au aflat inclusiv date privind posibilitatea de a modifica anumite caracteristici ale vârstei biologice a celulelor. Important este însă că aceste cercetări nu reprezintă încă tratamente disponibile pentru oameni. Tocmai această distincție dintre ceea ce poate fi aplicat astăzi și ceea ce se află încă în laborator a devenit una dintre temele centrale ale congresului.

O altă întrebare a primit o abordare complet diferită: unde trăiesc, de fapt, cei mai longevivi români și ce au în comun?

Proiectul „Harta Longevității în România”, început în 2024, a analizat distribuția seniorilor foarte vârstnici și stilul de viață din comunitățile în care aceștia sunt concentrați. Printre localitățile identificate cu procente ridicate de persoane de peste 85 de ani s-au numărat Pardoși și Murgești din Buzău, Cireșu din Mehedinți, Seaca de Pădure din Dolj și Glăvile din Vâlcea. 

Cercetarea nu s-a oprit la trasarea unei hărți. În 2025, proiectul a continuat cu un studiu pilot care a folosit determinări epigenetice pentru evaluarea vârstei biologice a unor participanți selectați din zone cu longevitate ridicată. Scopul a fost să fie analizată relația dintre predispoziția biologică, mediu și stilul de viață. 

Uneori, cercetarea longevității ajunge într-un loc mult mai familiar: pe masă.

În cadrul programului Inovaliment, cercetătorii Senatului Științific au dezvoltat o pâine îmbogățită cu flavonoide, compuși naturali cunoscuți pentru proprietățile antioxidante. Formula a fost concepută astfel încât flavonoidele să își păstreze mai bine stabilitatea după coacere, iar pentru tehnologia de obținere a produsului a fost depusă o cerere de brevet la OSIM. 

Ideea pornește de la stresul oxidativ, unul dintre procesele asociate deteriorării celulare. Cercetătorii au urmărit transformarea unui aliment consumat zilnic într-un aliment funcțional, fără schimbarea radicală a gustului și texturii sale. Denumirea de „pâine care ne întinerește” nu înseamnă că produsul inversează vârsta biologică a oamenilor; miza cercetării este folosirea compușilor antioxidanți pentru susținerea sănătății celulare și dezvoltarea unor alimente cu beneficii suplimentare. 

Privite împreună, cele trei proiecte spun ceva despre felul în care s-a schimbat discuția despre longevitate. Nu mai există o singură „cheie” a vieții lungi. Cercetarea merge simultan spre celulă și genom, spre comunitățile în care oamenii ajung la vârste înaintate și spre obiceiurile cotidiene care se repetă ani la rând.

Poate acesta este și sensul actual al Zilei Internaționale a Longevității: nu promisiunea unei vieți fără sfârșit, ci încercarea tot mai precisă de a înțelege cum putem transforma anii câștigați în ani trăiți cu sănătate, autonomie și funcționalitate.