Microbiomul: organul invizibil al vârstei biologice

În intestin se ascunde o hartă invizibilă a vârstei noastre: un ceas microscopic care poate indica ritmul real al îmbătrânirii - iar dacă știi să-i citești semnele, poți schimba traseul. Microbiomul a devenit, pe bună dreptate, una dintre cele mai discutate teme din medicina modernă, dar dincolo de entuziasm, există date solide și aplicații clinice. Dr. Ioana Berciu, medic endocrinolog supraspecializat în endocrinologie microbiană - o arie inovatoare care studiază impactul microbiomului asupra hormonilor și sănătății generale -, dezvăluie acest ecosistem invizibil și modul în care poate fi înțeles și influențat pentru a transforma anii în ani de viață mai sănătoasă.

De ce a devenit microbiomul intestinal atât de important pentru discuțiile despre longevitate?

 Dr. Ioana Berciu ● Microbiomul intestinal reprezintă totalitatea microorganismelor care trăiesc în tractul digestiv - bacterii, virusuri, bacteriofagi, fungi, arhee - împreună cu materialul lor genetic și cu metaboliții pe care îi produc. Nu este doar o colecție de bacterii bune și bacterii rele, ci un ecosistem metabolic complex.
Intestinul este una dintre cele mai dense și diverse zone microbiene ale corpului, iar aceste microorganisme ajută la extragerea energiei și nutrienților din hrană, la educarea sistemului imunitar și la menținerea barierei intestinale. Microbiomul a devenit central în discuțiile despre longevitate pentru că îmbătrânirea înseamnă și inflamație cronică de grad mic, dereglare metabolică și pierderea rezilienței imunitare - procese pe care microbiomul le poate amplifica sau tempera.

 Cât de mult poate microbiomul să influențeze ritmul îmbătrânirii biologice?

 Dr. I. Berciu ● Influența este semnificativă, dar nu poate fi exprimată onest într-un procent. Microbiomul nu acționează singur, ci interacționează cu genetica, dieta, somnul, activitatea fizică, medicamentele, antibioticele, stresul și bolile existente. De aceea, nu putem spune că microbiomul controlează îmbătrânirea, dar putem spune că modulează ritmul și calitatea ei, mai ales prin inflamație, metabolism și imunitate.
Un studiu publicat în Nature Metabolism a arătat că adulții vârstnici, dar sănătoși, aveau un microbiom tot mai unic după 80 de ani, în timp ce persoanele cu dominanță mare a unor genuri comune, în special Bacteroides, și cu microbiom mai puțin individualizat au avut supraviețuire redusă în următorii patru ani. Asta sugerează că un microbiom adaptabil și metabolic activ poate fi un marker al îmbătrânirii sănătoase, dar nu știm încă dacă este cauză directă sau mai degrabă consecință.

 Există un profil distinct al microbiomului la persoanele foarte longevive?

 Dr. I. Berciu ● Da, dar nu există o rețetă universală. Persoanele longevive tind să aibă, în multe studii, un microbiom mai divers, mai echilibrat, cu mai puțini microbi proinflamatori și cu o capacitate mai mare de a produce metaboliți protectori. În cohorte de centenari s-au observat creșterea bacteriilor producătoare de acizi grași cu lanț scurt, un metabolism particular al acizilor biliari și o structură microbiană mai stabilă sau mai „tânără” decât ne-am aștepta la acea vârstă. Rezultatele diferă însă între țări și populații.

 Ce au în comun, din perspectiva microbiomului, cei care depășesc 90-100 de ani?

 Dr. I. Berciu ● Mai important decât o bacterie anume este faptul că ecosistemul intestinal rămâne funcțional la vârste la care microbiomul devine adesea mai sărac și mai inflamator în populația generală. Un studiu pe centenari japonezi, cu vârsta medie de 107 ani, a arătat niveluri crescute ale unor bacterii capabile să producă acizi biliari secundari. Alte cercetări au descris un microbiom cu caracteristici „tinere”, cu mai multă uniformitate între specii benefice și mai puține bacterii potențial patogene. Mai recent, s-a observat că viromul intestinal - virusurile și bacteriofagii din intestin - ar putea contribui la menținerea acestei ecologii favorabile.

 Putem afirma că un microbiom sănătos poate acționa ca o frână în procesul de îmbătrânire?

 Dr. I. Berciu ● Putem spune că un microbiom sănătos poate susține o îmbătrânire biologică mai lentă, dar nicidecum că ar putea, singur, să oprească îmbătrânirea. Avem dovezi solide de asociere și mecanisme plauzibile, dar mai puține dovezi de cauzalitate directă la oameni. Cert este că un microbiom favorabil reduce presiuni biologice care accelerează îmbătrânirea: inflamație cronică, rezistență la insulină, permeabilitate intestinală crescută, disfuncție imună și dereglări ale metabolismului lipidic. Au apărut și modele de tip „ceas microbian”, care încearcă să estimeze vârsta biologică sau starea de sănătate pe baza expresiei genelor microbiene, semn că microbiomul poartă informații relevante despre procesul de îmbătrânire.

 Prin ce mecanisme influențează microbiomul inflamația și bolile asociate vârstei?

 Dr. I. Berciu ● Primul mecanism este bariera intestinală. Când devine mai permeabilă, fragmente bacteriene și molecule proinflamatorii pătrund mai ușor în circulație, activând sistemul imunitar. Acest fenomen este asociat cu inflamația cronică de grad mic. Cercetările actuale descriu clar legătura dintre permeabilitatea intestinală, disbioză și inflamația sistemică în îmbătrânire.
Al doilea mecanism este producția de metaboliți. Bacteriile care fermentează fibrele produc acizi grași cu lanț scurt, precum butiratul, propionatul și acetatul, care hrănesc celulele colonului, întăresc bariera intestinală și reglează răspunsurile imune.
Al treilea mecanism implică acizii biliari, metaboliții triptofanului și molecule derivate din colină sau carnitină. Unele semnale microbiene sunt protectoare, altele cresc riscul metabolic sau cardiovascular. De exemplu, microbiota poate transforma colina și carnitina în trimetilamină, convertită în ficat în TMAO, o moleculă asociată cu ateroscleroza.

 Cum se leagă microbiomul de boli precum Alzheimer, diabet sau bolile cardiovasculare?

 Dr. I. Berciu ● În boala Alzheimer, discuția se concentrează pe axa intestin-creier. Microbiomul poate influența neuroinflamația, funcția microgliei, permeabilitatea barierei intestinale și, indirect, bariera hemato-encefalică. Un studiu din 2023 a arătat că persoanele aflate în stadiu preclinic de Alzheimer aveau un microbiom diferit față de indivizii sănătoși, diferențe corelate cu markerii de beta-amiloid și de proteină tau.
În diabetul de tip 2, microbiomul este legat de metabolismul glucozei, inflamație, rezistență la insulină și metabolismul aminoacizilor. Un studiu amplu, efectuat pe mai mult de 8.000 de eșantioane metagenomice, a identificat semnături microbiene robuste, inclusiv la nivel de tulpini, asociate cu diabetul de tip 2.
În bolile cardiovasculare, microbiomul intervine prin inflamație, metabolismul colesterolului și producția de TMAO. Date recente au identificat bacterii intestinale implicate în metabolizarea colesterolului, sugerând o verigă importantă între microbiom și riscul cardiovascular.

 Cât de importantă este diversitatea microbiomului pentru durata și calitatea vieții?

 Dr. I. Berciu ● Diversitatea microbiomului este, în general, un marker de reziliență. Un ecosistem divers are mai multe capacități metabolice, răspunde mai bine la schimbări și este mai puțin vulnerabil la dominarea de către microbi oportuniști. La vârste înaintate, scăderea diversității este adesea asociată cu fragilitate, inflamație, alimentație monotonă, polimedicație și boală.
Diversitatea nu este însă un criteriu absolut: un microbiom foarte divers nu este automat sănătos, iar unul mai puțin divers nu este neapărat patologic. Contează ce funcții îndeplinește. În studiile pe centenari, diversitatea și uniformitatea speciilor benefice apar frecvent ca trăsături favorabile, dar nu explică singure longevitatea.