Evoluăm în fiecare zi, însă nu totdeauna în maniera potrivită pentru binele nostru. Tehnologia de ultimă oră, produsele alimentare sofisticate și cu durată de viață uriașă sau medicamentele de ultimă generație aduc confort dar nu ne ajută neapărat să trăim mai mult. Pe lângă efectele directe asupra sănătății, toxicitatea, care de cele mai multe ori vine la pachet cu „ultimele cuceriri“, influențează negativ longevitatea prin afectarea calității vieții și prin creșterea riscului de deces prematur. Există o gamă largă de substanțe toxice care pot afecta corpul uman în diferite moduri, de la substanțe chimice din mediul înconjurător, la substanțe toxice aflate în alimente, băuturi și chiar medicamente. Aceste elemente pot afecta organele interne, sistemul nervos, sistemul imunitar și pot provoca diferite boli, unele dintre ele foarte grave, chiar letale. Persoanele expuse la niveluri ridicate de toxine au un risc crescut de boli cronice care pot scurta dramatic durata și calitatea vieții.
Orice factor toxic care produce stres oxidativ este nociv
Există factori de risc care ne îmbătrânesc mult peste rata normală a înaintării în vârstă?
Conf. univ. dr. Radu Tincu – Există astfel de factori și sunt o mulțime înrolați în tot ceea ce trăim în zilele noastre, pornind de la stresul cotidian. Dincolo de starea psihică și emoțională pe care o resimțim, stresul eliberează o serie de hormoni de stres. Ar trebui să ne alarmeze faptul că anumite glande, în perioadele noastre de agitație, nervozitate, stres psihic, suprasolicitare fizică, eliberează un astfel de hormon, cum ar fi, spre exemplu, cortizolul. Acest hormon de stres este unul dintre cei mai nocivi pentru organism, pentru că produce o serie de dereglări, în special în zona metabolică. Pe de altă parte, stresul distruge sinapsele. Cei mai mulți dintre noi ne speriem, poate, doar atunci când ne uităm în oglindă și vedem că avem mai multe riduri decât ar fi de acceptat la vârsta pe care o avem în mod real. Însă, îmbătrânirea se realizează la nivelul unor organe importante. Îmbătrânirea cerebrală sau neuro-degenerescența reprezintă elementul care ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, pentru că majoritatea studiilor spun că, peste 20 de ani, numărul de boli neurologice degenerative asociate persoanelor adulte va fi mult crescut. Asta înseamnă că vom dezvolta progresiv diferite forme de demență. Chiar dacă, initial, demența se numea demență senilă, pentru că era apanajul vârstelor înaintate, astăzi, vorbim de astfel de forme de demență la persoane de 40 de ani sau chiar mai tinere. Este dovada că acest stres psihic este cauzator de modificări în structura cerebrală. Există o serie de neurohormoni și neurotransmițători cerebrali excitatori, cum ar fi, spre exemplu, glutamatul sau norepinefrina. Aceștia sunt neurohormoni care realizează inflamația la nivel cerebral. Un proces cronic de inflamație la nivel cerebral va duce la distrugerea neuronilor, pentru că această rată metabolică în exces produce stres oxidativ, iar stresul oxidativ, prin eliberarea de specii reactive de oxigen, va cauza o arsură chimică a sinapselor. Pur și simplu, eliberarea de specii reactive de oxigen produce o ardere a membranelor celulare. Așadar, învelișul celulelor respective începe să se perforeze, producându-se o instabilitate celulară. Mai clar spus, celula respectivă nu-și mai poate menține funcționarea normală, fie prin faptul că pătrunde foarte multă apă în interiorul ei, ceea ce duce la o vacuolizare a celulei neuronale, fie se produc pierderi de electroliți, cum ar fi calciu sau clor, modificare care duce la afectarea integrității celulei respective.
Putem pierde neuroni și din cauza E-urilor negative pe care le ingerăm în exces?
Dr. Radu Tincu – Orice factor toxic care produce stres oxidativ este nociv. Dacă ne expunem la o substanță chimică nocivă, organismul încearcă să reacționeze la prezența ei, inclusiv prin procese de metabolizare hepatică, și acolo, la nivel hepatic, se pierd anumite molecule antioxidante, cum ar fi glutationul. S-a observat că primul filtru prin care trec substanțele chimice din alimente este ficatul. El este primul care suferă și folosește toate resursele pentru a neutraliza toxinele. Însă, de multe ori, cantitatea de toxină este foarte ridicată, iar mecanismele de detoxificare nu mai pot fi la fel de eficiente. Ce se întâmplă în primă instanță? Apare prima afectare hepatică, numită steatoză hepatică, adică încărcarea grasă a ficatului. Este un prim semnal că organismul este depășit în fața asaltului toxic. Urmează, evident, acumularea de grăsimi la nivel hepatic. Dar procesul nu poate continua la nesfârșit, pentru că hepatocitele nu se pot dilata la infinit, iar acumularea intracelulară de grăsime va duce, la un moment dat, la explozia celulei hepatice. Așa se produce cea de-a doua fază de toxicitate – steatohepatita, ceea ce înseamnă că pacientul nu mai are doar o încărcare grasă a ficatului. Apare și inflamația hepatică prin distrugerea progresivă a hepatocitelor și, evident, lucrul acesta se poate măsura în analizele efectuate, pornind de la transaminaze, care cresc martori fiind la degradarea hepatică. Dacă nici în acest context nu intervenim, fie prin reducerea toxicității, fie prin creșterea mecanismelor de detoxificare, apare, în urma inflamației cronice, fibrozarea ficatului, care este stadiul final de afectare, reprezentat de ciroza hepatică.
Plămânii pot îmbătrâni excesiv din cauza toxicității și a poluării din mediul înconjurător?
Dr. Radu Tincu – Da. Poluarea este un toxic chiar mai periculos. Pentru că în timp ce toxicitatea alimentară poate fi redusă dacă suntem atenți la ceea ce mâncăm, respirarea aerului poluat din mediul în care trăim este aproape imposibil de evitat. Poluarea produce inflamație la nivelul arborelui traheobronșic, urmată de eliberarea de citokine proinflamatorii. Aceste citochine pro-inflamatorii favorizează o secreție de mucus în exces care predispune la apariția unor fenomene infecțioase. Poluarea nu numai că activează hipersecreția de mucus, dar reușește să anihileze și capacitatea cililor respiratori de a elimina mucozitățile. Nu în ultimul rând, o parte din aceste molecule poluante interferează cu capacitatea de apărare imunitară a țesutului pulmonar. S-a dovedit, spre exemplu, că persoanele expuse poluării au risc mai mare să dezvolte infecții bacteriene comparativ cu populația sănătoasă.
Dar să nu uităm că cel mai important poluant, dincolo de cei atmosferici, este fumatul. Fumatul conține foarte multe substante iritante pentru arborele traheobronșic. Crește incidența cancerului bronhopulmonar, deci discutăm de modificări mult mai importante pe care fumatul le poate produce asupra organismului uman.
Vreau să trec în revistă aici un alt obicei nesănătos la care ar trebui să renunțăm și care vizează, de această data, ficatul: consumul de alcool, un hepatotoxic prin excelență. Nu am văzut nicio persoană care consumă cronic alcool și care să nu aibă afectare hepatică secundară acestui obicei. Dar dincolo de afectarea directă a hepatocitelor, alcoolul produce o serie de modificări neurologice. Funcția de gândire, funcția cognitivă, atenția, capacitatea de învățare sunt afectate la persoanele alcoolice, pentru că se produce o scădere a nivelului unor vitamine esențiale pentru sistemul nervos central, cum ar fi vitamina B1 sau vitamina B6.
Mai există și alte substanțe toxice care duc la îmbătrânire prematură?
Dr. Radu Tincu – Drogurile produc îmbătrânire la nivel cerebral, pentru că acționează în special la nivelul creierului, la nivelul receptorilor cerebrali sau asupra unor neurotransmițători.
În creierul consumatorilor de droguri se produce o degradare progresivă a sinapselor. În momentul în care folosești substanțe care activează în mod artificial activitatea metabolică a creierului, această activare în exces va duce la disfuncție mitocondrială, adică va afecta exact acea structură a celulei care este responsabilă de producerea de energie la nivel cerebral. În momentul în care centrala energetică a neuronului este afectată, se produce fie moarte celulară, când neuronii respectivi încep să moară prin necroză, adică o distrucție a neuronilor, fie inițierea unui proces numit apoptoză, adică moarte celulară programată. Neuronul are în genetica lui ca, atunci când există factori de mediu care periclitează funcționarea normală a celulei nervoase, să își poată da shut down. Mai exact, în mod natural, preferă să-și oprească activitatea neuronală pentru a proteja integritatea neuronilor aflați în jurul lui.
E o diferență, în termeni de longevitate, între a mânca bio și a mânca orice se găsește?
Dr. Radu Tincu – Important este să fim atenți la conținutul caloric. Alimentația în exces va duce la apariția unor boli metabolice: obezitatea, diabetul zaharat, dislipidemiile. Toate aceste boli metabolice nu fac decât să activeze procesele de îmbătrânire. De aceea vedem că persoanele care sunt slabe, care au greutate corporală normală, arată mult mai bine, au o energie vitală mult mai bună comparativ cu persoanele obeze. De asemenea, aceste sindroame metabolice ne îmbătrânesc vasele de sânge. Depunerea de grăsimi la nivelul arterelor duce la apariția plăcilor de ateroscleroză și va duce în final la înfundarea acestor vase. Dacă vorbim de vasele cerebrale, anumite zone ale creierului nu vor mai putea fi vascularizate, iar lucrul acesta se va traduce în apariția unor zone nefuncționale, ceea ce numim atrofie cerebrală. În cazul unei afectări vasculare periferice, vorbim de pacienți persoane care au arteriopatii periferice, adică tulburări de vascularizație la nivelul membrelor inferioare sau la nivel renal și suferă de insuficiență renală cronică. Deci, vedeți cum dislipidemia și toate aceste modificări metabolice pot îmbătrâni vasele fără ca noi să ne dăm seama. Întorcându-mă la întrebarea care viza importanța alimentației, vreau să adaug că regimul corect trebuie dublat de o activitate fizică corespunzătoare, care să mențină funcționarea normală a inimii și vaselor de sânge. Sedentarismul este un alt element care îmbătrânește
În concluzie, cum ar trebui să procedăm pentru a îmbătrâni cât mai frumos?
Dr. Radu Tincu – În primul rând, trebuie să dedicăm mai mult timp alimentației și exercițiilor fizice. Apoi, este necesar să ne evaluăm starea de sănătate, pentru că dacă nu sesizăm la timp o creștere a colesterolului sau a trigliceridelor, dacă nu descoperim că avem hipertensiune și nu o tratăm, cu siguranță aceste probleme cronice de sănătate vor duce la îmbătrânirea prematură a organismului. Ceea ce este extrem de important nu este că îmbătrânim. Cu toții îmbătrânim și este un proces ireversibil, însă important este ca și la bătrânețe să beneficiem o calitate a vieții foarte bună.
Bolile cronice, îmbătrânirea prematură înseamnă medicație foarte multă, iar medicamentele sunt și ele o sursă de toxicitate. Nu trebuie să luăm medicamente decât la sfatul medicului. Automedicația nu face decât să crească toxicitatea și de foarte multe ori presupune un diagnostic greșit, care îi permite adevăratei boli să se cronicizeze. De multe ori, pacienții ajung la medic mult prea târziu, atunci când nu mai putem face nimic pentru ei. Și de ce? Pentru că nu suntem educați în spiritul medicinei preventive. Noi mergem la doctor doar atunci când avem de tratat ceva. Ar trebui să mergem la medic ca să ne asigurăm că totul este în regulă și că funcționăm în parametri normali. Și nu în ultimul rând, trebuie să ne mai gândim la un aspect important. Este legat de energia interioară. Trebuie să avem în noi această energie pozitivă, trebuie să ne bucurăm de viață. Este evident că toți avem și momente în care avem probleme, însă întotdeauna există și un răsărit de soare pe care ar trebui să vrem să îl vedem și să-l găsim. Dacă nu vom căuta frumusețea din viața noastră, în mod cert ne vor năpădi emoțiile negative.
Radu Tincu este medic primar de terapie intensivă și conferențiar universitar, disciplina Toxicologie Clinică, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București. Este șeful Secției de Anestezie și Terapie Intensivă II din Spitalul Clinic de Urgență București.
Confruntat zilnic în profesia sa cu situații-limită, Medicul Radu Țincu este încredințat că medicina fără Dumnezeu nu există, pentru că, așa cum mărturisește, „omul pe care-l tratează este format din trup și suflet“.
