Noi cercetări au arătat că două specii de alge sunt bogate în proteine vegetale care susţin creşterea musculară.
Apreciate ca sursă de nutrienţi în multe culturi, de câţiva ani încoace, algele se află în centrul interesului ştiinţific pentru potenţialele lor beneficii pentru sănătate.
Cercetările efectuate la Universitatea din Exeter şi publicate în The Journal of Nutrition aruncă o nouă lumină asupra rolului pe care aceste plante acvatice l-ar putea juca în susţinerea creşterii musculare, oferind organismului proteine de înaltă calitate pe bază de plante.
„Munca noastră arată că algele marine ar putea deveni parte dintr-un viitor alimentar sigur şi durabil”, explică Ino Van Der Heijden, de la Universitatea din Exeter. „Cu tot mai mulţi oameni care doresc să mănânce mai puţină carne din motive etice şi de mediu, există un interes tot mai mare pentru proteinele nederivate de animale produse într-un mod durabil. Este important şi necesar să începem să examinăm aceste alternative şi, din acest motiv, am identificat algele ca o sursă nouă şi promiţătoare de proteine”.
Legătura dintre alge şi proteine
Sursele de proteine de origine animală stimulează eficient sinteza proteinelor musculare în repaus şi după exerciţiu. Dar, deoarece producţia de proteine de origine animală este asociată cu preocupări etice şi de mediu tot mai mari, de câţiva ani ştiinţa lucrează pentru a înţelege cum proteinele de origine vegetală pot reprezenta o alternativă validă.
Pentru a afla dacă acest lucru se aplică şi algelor, cercetătorii de la Universitatea din Exeter au evaluat impactul ingerării spirulinei şi chlorellei în comparaţie cu o sursă de proteine alimentare neanimale de înaltă calitate (micoproteină de origine fungică) asupra concentraţiilor de aminoacizi din sângele, în repaus şi după efort.
36 de adulţi tineri sănătoşi au participat la un studiu randomizat, dublu-orb. După exerciţii de rezistenţă, aceştia au ingerat o băutură care conţinea 25 de grame de proteine derivate din micoproteine de origine fungică, spirulina sau chlorella. Probele de sânge şi ţesut muscular scheletic au fost colectate la momentul iniţial şi pe o perioadă de 4 ore după hrănire şi după exerciţiu.
În viitor, le putem avea la masă
Apoi, au fost evaluate concentraţiile de aminoacizi din sânge şi ratele de sinteză a proteinelor miofibrilare în ţesuturile odihnite şi exercitate. Descoperirea a fost că, aşa cum era de aşteptat, ingestia de proteine a crescut concentraţiile de aminoacizi în sânge, dar mai rapid şi cu vârfuri de răspuns şi mai mari după consumul de spirulinei, comparativ cu micoproteinele şi chlorella.
Consumul de proteine a avut, de asemenea, un efect asupra sintezei proteinelor miofibrilare atât în ţesutul în repaus, cât şi în cel post-efort, deşi la rate mai mari în muşchii antrenaţi decât în muşchii în repaus.
Studiul oferă dovezi că algele ar putea fi o sursă validă de proteine vegetale pentru a stimula creşterea musculară, atât în repaus, cât şi după activitatea fizică. Autorii admit că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explora diferite tipuri şi cantităţi de alge marine, pentru a le îmbunătăţi aroma şi digerabilitatea şi pentru a evalua potenţialele efecte secundare rezultate din consumul excesiv.
Oamenii de ştiinţă englezi speră ca alţii să le calce pe urme: „Studiul nostru – concluzionează ei – oferă un stimulent puternic pentru ca algele să devină o sursă importantă de proteine, ca parte a unui viitor alimentar durabil”.
