Deceniul ONU al îmbătrânirii sănătoase (2021-2030) urmărește să reducă inechitățile în materie de sănătate și să îmbunătățească viața vârstnicilor, a familiilor lor și a comunităților prin acțiuni colective desfășurate în patru domenii: schimbarea modului în care gândim, simțim și acționăm față de vârstă și înaintarea în vârstă; dezvoltarea comunităților în moduri care să promoveze abilitățile vârstnicilor; furnizarea de servicii de îngrijire integrată și de sănătate primară centrate pe persoană, care să răspundă vârstnicilor; acces la îngrijire de calitate pe termen lung pentru persoanele în vârstă care au nevoie de acest serviciu.
Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat perioada 2021-2030 Deceniul ONU al îmbătrânirii sănătoase și a cerut Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) să guverneze implementarea acestui program. Deceniul ONU al îmbătrânirii sănătoase este o acțiune de colaborare globală care reunește guverne, societatea civilă, agenții internaționale, profesioniști, mediul academic, mass-media și sectorul privat pentru 10 ani de acțiune participativă, concertată, în vederea susținerii conceptului de viață lungă și sănătoasă.
Conceptul de viață lungă și sănătoasă
În întreaga lume, astăzi, se trăiește mai mult decât oricând, cei mai mulți oameni putându-se aștepta la o viață de cel puțin 60 de ani. Fiecare țară din lume se confruntă cu o creștere atât în ceea ce privește dimensiunea, cât și ponderea persoanelor în vârstă.
Până în 2030, pe glob, 1 din 6 oameni va avea 60 de ani sau peste. În 2030, ponderea populației în vârstă de 60 de ani și peste va crește, de la 1 miliard în 2020, la 1,4 miliarde. Până în 2050, populația lumii constând din persoane cu vârsta de 60 de ani și peste se va dubla (2,1 miliarde). Numărul persoanelor cu vârsta de 80 de ani sau peste este de așteptat să se tripleze între 2020 și 2050, ajungând la 426 de milioane.
În timp ce această schimbare a distribuției populației unei țări către vârste mai înaintate – cunoscută sub numele de îmbătrânire a populației – a început în țările cu venituri mari (de exemplu, în Japonia, 30% din populație are deja peste 60 de ani), în prezent, cu cele mai mari astfel de schimbări se confruntă țările cu venituri scăzute și medii. Până în 2050, două treimi din populația lumii de peste 60 de ani va trăi în țări cu venituri mici și medii.
Îmbătrânirea la nivel biologic – explicații
La nivel biologic, îmbătrânirea rezultă din impactul acumulării, în timp, a unei game largi de daune moleculare și celulare. Acest lucru duce la o scădere treptată a capacității fizice și mentale, la un risc tot mai mare de îmbolnăvire și, în cele din urmă, de deces. Aceste schimbări nu sunt nici liniare, nici consistente și sunt doar vag asociate cu vârsta. Diversitatea observată la vârsta înaintată nu este întâmplătoare. Dincolo de schimbările biologice, îmbătrânirea este adesea asociată cu alte tranziții ale vieții, cum ar fi pensionarea, mutarea în locuințe mai adecvate și moartea prietenilor și partenerilor.
Afecțiuni comune asociate cu îmbătrânirea
Afecțiunile specifice vârstei înaintate includ pierderea auzului, cataracta și erorile de refracție, durerile de spate și gât, osteoartrita, boala pulmonară obstructivă cronică, diabetul, depresia și demența. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, este mai probabil să se confrunte cu mai multe afecțiuni în același timp.
Vârsta înaintată se caracterizează și prin apariția mai multor stări complexe de sănătate numite în mod obișnuit sindroame geriatrice. Acestea sunt adesea consecința mai multor factori de bază și includ fragilitate, incontinență urinară, căderi, delir și ulcere de presiune.
Îmbătrânirea sănătoasă – factori de influență
O viață mai lungă aduce cu ea oportunități nu numai pentru persoanele în vârstă și familiile acestora, ci și pentru societăți în ansamblu. Anii suplimentari oferă șansa de a urma noi activități, cum ar fi educația ulterioară, o nouă carieră sau o pasiune mult timp neglijată. De asemenea, persoanele în vârstă își aduc, în diferite moduri, propria contribuție în familiile și comunitățile în care trăiesc. Cu toate acestea, amploarea acestor oportunități și contribuții depinde în mare măsură de un factor: sănătatea.
Dovezile sugerează că proporția vieții trăite în stare de bună sănătate a rămas în general constantă, ceea ce indică faptul că anii suplimentari sunt grevați de o sănătate precară. Dacă oamenii se pot bucura de o bună sănătate pe parcursul acestor ani suplimentari și trăiesc într-un mediu în care li se oferă susținere, capacitatea lor de a întreprinde ceea ce își doresc nu va fi cu mult diferită de cea a unei persoane mai tinere. Dacă însă acești ani adăugați sunt dominați de scăderi ale capacității fizice și mentale, implicațiile pentru persoanele în vârstă și pentru societate devin negative.
Deși unele dintre variațiile experimentate de sănătatea persoanelor în vârstă sunt de ordin genetic, cele mai multe se datorează mediului fizic și social al oamenilor – inclusiv casele, cartierele și comunitățile lor, precum și caracteristicile lor personale – cum ar fi sexul, etnia sau statutul socioeconomic. Mediile în care oamenii își trăiesc copilăria, combinate cu caracteristicile lor personale, au efecte pe termen lung asupra modului în care îmbătrânesc.
Mediile fizice și sociale pot afecta sănătatea direct sau prin bariere ori stimulente care afectează oportunitățile, deciziile și comportamentul de sănătate. Menținerea unor comportamente sănătoase de-a lungul vieții, în special o dietă echilibrată, angajarea regulată în activități fizice și abținerea de la consumul de tutun contribuie la reducerea riscului de boli netransmisibile, la îmbunătățirea capacității fizice și mentale și la întârzierea dependenței de îngrijire.
Mediile fizice și sociale favorabile le permit oamenilor să facă ceea ce este important pentru ei, în pofida diminuării capacităților. Transportul public și clădirile sigure și accesibile, precum și locurile de plimbare facile sunt exemple de medii favorabile. Din punctul de vedere al sănătății publice, în ceea ce privește îmbătrânirea, este important să se ia în considerare nu doar abordările individuale și de mediu care ameliorează pierderile asociate cu vârsta înaintată, ci și cele care pot întări recuperarea, adaptarea și creșterea psihosocială.
Îmbătrânirea populației – provocări și soluții
Nu există o persoană în vârstă tipică. Se pot întâlni bătrâni de 80 de ani care au capacități fizice și mentale similare multor adulți de 30 de ani, în timp ce alte persoane se confruntă cu scăderi semnificative ale capacităților la vârste mult mai mici. Diversitatea observată la vârsta înaintată nu este întâmplătoare. O mare parte provine din mediile fizice și sociale ale oamenilor și din impactul acestor medii asupra oportunităților și comportamentului lor de sănătate. Relația pe care o avem cu mediul nostru este modificată de caracteristici personale, cum ar fi familia în care ne-am născut, sexul și etnia noastră, ceea ce duce la inegalități în materie de sănătate.
Persoanele în vârstă sunt adesea considerate a fi fragile sau dependente și o povară pentru societate. Profesioniștii din domeniul sănătății publice și societatea în ansamblu trebuie să combată aceste atitudini nepotrivite față de vârsta înaintată, care pot duce la discriminare și afectează modul în care sunt elaborate politicile de resort și oportunitățile vârstnicilor de a experimenta îmbătrânirea sănătoasă.
Globalizarea, evoluțiile tehnologice (de exemplu, în transport și comunicații), urbanizarea, migrația și schimbarea normelor de gen influențează viața persoanelor în vârstă în mod direct și indirect. Este nevoie ca responsabilii pentru sănătatea publică să analizeze tendințele actuale și de viitor și să elaboreze politici în consecință.
