Studiile arată că, în postmenopauză, diferențele la nivelul substanței cenușii din creier sunt corelate cu tulburări de somn și cu un risc crescut de probleme de sănătate mintală.
Timp de decenii, discuția despre menopauză s-a concentrat aproape exclusiv pe bufeuri și transpirații nocturne – aceste două probleme de disconfort fizic care trec adesea cu vederea transformările biologice mai profunde pe care le suferă organismul femeii. Însă o nouă analiză realizată de University of Cambridge, folosind datele la scară largă din UK Biobank, sugerează că povestea este mult mai complexă din punct de vedere neurologic decât s-a crezut până acum. Se pare că femeile aflate în postmenopauză prezintă diferențe clare în volumul substanței cenușii din regiunile creierului responsabile pentru memorie și reglarea emoțională – o schimbare structurală care apare odată cu trei perturbări frecvente: anxietatea, depresia și tulburările de somn.
Cercetarea, publicată recent în revista Neuropsychopharmacology, nu s-a limitat la simple instantanee, ci a analizat datele de sănătate și scanările cerebrale a mii de femei aflate în diferite etape ale menopauzei. Autorii nu descriu o schimbare subtilă, ci asocieri extinse între statusul hormonal și arhitectura creierului. Mai exact, au fost observate zone de „subțiere” în hipocamp, cortexul entorinal și cortexul cingulat anterior – regiuni esențiale pentru formarea memoriei și procesarea emoțiilor.
Menopauza este încă adesea tratată ca o etapă incomodă a vieții reproductive, însă datele provenite din UK Biobank sugerează că ar putea fi, de fapt, un punct major de inflexiune neuroendocrină, cu efecte măsurabile asupra structurii creierului, stării emoționale și somnului. Deși tentația este de a reduce discuția la terapia de substituție hormonală, rezultatele studiului arată că femeile care utilizează acest tip de tratament raportează, de asemenea, simptome mai severe și dificultăți de sănătate mintală – ceea ce sugerează că relația nu este una simplă de tip cauză-efect.
Mai interesant este tiparul observat la nivel de sistem: diferențele de substanță cenușie apar în regiunile asociate memoriei și reglării emoționale și sunt corelate cu tulburări de somn, anxietate sau depresie – o combinație frecventă în perioada de mijloc a vieții, care poate influența ulterior riscul cardiometabolic, vulnerabilitatea cognitivă și capacitatea de muncă odată cu înaintarea în vârstă. Din acest motiv, medicina longevității nu mai poate trata sănătatea creierului femeilor ca pe un subiect de nișă. Dacă o tranziție hormonală asociată vârstei afectează reziliența neuronală, răspunsul nu este alarmismul, ci monitorizarea pe termen lung și sprijin preventiv care să includă somnul și sănătatea mintală ca piloni esențiali.
În analiza lor, autorii au raportat că statutul postmenopauzal este asociat cu volume mai mici de substanță cenușie în regiuni cheie ale sistemului limbic și paralimbic. Aceste diferențe au fost însoțite de niveluri mai ridicate de anxietate și simptome depresive auto-raportate, precum și de o calitate mai scăzută a somnului.
Joanne Langley, autoarea principală a studiului, a declarat: „Rezultatele noastre arată că menopauza este asociată cu modificări ale structurii creierului, iar aceste schimbări sunt legate de sănătatea mintală și de tulburările de somn.” Ea a adăugat că, deși aceste diferențe nu echivalează cu o boală neurodegenerativă, ele pot reprezenta o perioadă de vulnerabilitate crescută pentru creier.
Cu toate acestea, datele cognitive spun o poveste mai nuanțată. În ciuda modificărilor structurale, performanța memoriei a rămas aproape neschimbată după ajustarea altor variabile. Acest lucru sugerează o posibilă deconectare între structura creierului și funcția cognitivă – fie pentru că creierul compensează activ aceste modificări, fie pentru că schimbările structurale nu au atins încă pragul la care afectează funcționarea.
Terapia de substituție hormonală rămâne inevitabil în centrul acestor discuții. În acest set de date, femeile care utilizau terapia de substituție hormonală prezentau volume mai mici de substanță cenușie în anumite regiuni comparativ atât cu femeile aflate înainte de menopauză, cât și cu cele aflate în postmenopauză care nu utilizau tratamentul. Totuși, autorii subliniază că aceste femei raportau și simptome menopauzale mai severe, ceea ce sugerează că persoanele cu manifestări mai intense sunt mai predispuse să caute tratament.
Ulrike Zühlsdorff, autoarea studiului, avertizează asupra interpretărilor simpliste: „Este important de subliniat că acest studiu este observațional. Nu putem concluziona că terapia cu substituție hormonală provoacă aceste modificări la nivelul creierului.” Designul cercetării nu permite stabilirea unei relații cauzale și nici nu oferă detalii despre tipul, doza sau momentul inițierii tratamentului – factori cunoscuți ca influențând rezultatele.
Barbara Sahakian, coautoare a studiului, a evidențiat implicațiile mai largi pentru sănătatea femeilor: „Menopauza este o tranziție naturală, dar poate avea efecte semnificative asupra sănătății mintale și stării de bine. Recunoașterea acestui lucru ne poate ajuta să dezvoltăm strategii mai bune de sprijin și tratament.”
Creierul este un organ sensibil la estrogen, iar acest hormon joacă un rol esențial în plasticitatea sinaptică și reglarea inflamației. Atunci când dispoziția, somnul și structura sistemului limbic se modifică simultan, întrebarea nu mai este dacă simptomele sunt deranjante, ci cum se schimbă, în mod fundamental, peisajul neuronal la mijlocul vieții.
Implicațiile sunt semnificative: femeile suportă o povară disproporționată a demenței la nivel global, dar pentru că nu putem trasa încă o legătură directă între aceste modificări de la mijlocul vieții și declinul cognitiv ulterior, această tranziție reprezintă un punct critic pentru reziliența viitoare. Fragmentarea somnului și depresia nu sunt doar provocări de stil de viață, ci pot fi semnale timpurii ale vulnerabilității cardiometabolice și cognitive.
Studiul realizat de University of Cambridge nu sugerează alarmism, ci mai degrabă o schimbare de perspectivă. Menopauza nu este nici trivială, nici patologică, ci o tranziție biologică complexă cu efecte sistemice ce depășesc fertilitatea. Provocarea pentru știința longevității este integrarea acestor semnale într-un model mai sofisticat al îmbătrânirii creierului feminin, care să ia în considerare interacțiunea dintre hormoni, stres și variabilitatea biologică individuală.
Îmbătrânirea nu este neutră din punct de vedere al genului. Nici prevenția nu ar trebui să fie.
Cum celulele senescente favorizează creșterea melanomului
