Universul de un kilogram și jumătate din interiorul craniului tău este compus din 100 de miliarde de neuroni cu trilioane și trilioane de conexiuni ce cooperează pentru a crea lumea ta interioară, o lume care este influențată de lumea exterioară, însă constituie experiența ta și numai a ta.
Dar să-i deslușim tainele: „Este puțin ciudat dacă ne gândim că singurul lucru care separă gândurile noastre de mediul din jur și de ceilalți oameni este o bucată de os cu grosimea mai mică de un centimetru. Neuronii din creier comunică între ei la nivelul unor puncte speciale numite sinapse. Când niște neuroni comunică unul cu altul în mod repetat, comunicarea începe să decurgă mai bine, iar semnalele dintre ei devin mai puternice. De aceea gândurile tale urmează deseori același tipar; totul se petrece aproape automat. Când repetăm anumite lucruri, mesajul între neuronii respectivi se transmite mai ușor și, fără să ne dăm seama, întărim o convingere ce devine, în aparență, imposibil de schimbat. Însă plasticitatea este un drum bidirecțional. Putem să învățăm și să întărim anumite căi neuronale, dar putem și să le slăbim în decursul timpului. Toate comportamentele și tiparele la care încerci să renunți pot fi cu siguranță demontate”, remarca neurocercetătoarea Nicole Vignola, autoarea studiului Reprogramează-și creierul (Editura Lifestyle, 2025).
În copilărie
Pe larg: „Când suntem copii, acționează plasticitatea asociată cu procesele de dezvoltare: creierul se schimbă ca rezultat al interacțiunilor cu mediul exterior. În copilărie parcurgem cele mai importante etape de dezvoltare, momente în care nuanțele vieții se imprimă în hărțile noastre cerebrale. Aceste zone ale creierului conțin diferite informații despre noi, cei din jurul nostru și lume. Hărțile cerebrale se dezvoltă pe baza informațiilor pe care le primim, precum iubire, afecțiune și cunoștințe mai nuanțate cum sunt cultura și religia, cum se comportă familia noastră și locurile pe care le vizităm. În esență, tot ceea ce trăim în copilărie – lucrurile pe care le vedem și cu care interacționăm – ne modelează creierul, și nu există două creiere la fel. Fiecare dintre noi este unic, iar creierul său este modelat de mediul înconjurător”.
Factorul neurotrofic derivat (din creier)
Mai departe: „Copiii absorb informații ca niște bureți, fără a fi necesar să le acorde atenție. Motivul este că, în aceste perioade critice, creierul copilului abundă într-o substanță numită factor neurotrofic derivat din creier (brain-derived neurotrophic factor – BDNF). Această substanță joacă un rol important în crearea de noi sinapse și supraviețuirea celor existente, ceea ce reprezintă o componentă-cheie a procesului de reconfigurare a căilor neuronale. Vom învăța cum să o accesăm la vârsta adultă și ce efect are asta asupra creierului în curs de îmbătrânire. Un lucru esențial care se pierde în cazul adulților este că, în copilărie, creierul absoarbe totul fără să fie nevoie să-i comunicăm în mod activ ce este important și ce nu. De aceea în copilărie putem învăța limbi străine cu atâta ușurință, pe când la vârsta adultă trebuie să facem un efort conștient. Dacă în mediul unui copil am pune să ruleze zilnic o înregistrare în limba franceză în perioada vitală de dezvoltare a limbajului, cel mai probabil copilul va învăța să vorbească franțuzește, chiar dacă nu fluent sau nu va cunoaște limba în întregime. Dar dacă am încerca asta la vârsta adultă, nu vom învăța franceza decât dacă am face un efort conștient să fim atenți la cuvintele auzite”.
Hărți cerebrale (pre)luate
Prin urmare: „Experiențele din copilărie sunt importante și ne modelează creierul într-o măsură covârșitoare, întrucât suntem într-o stare constantă de receptivitate. În consecință, aceste experiențe contribuie la crearea unui set de reguli despre cum ar trebui să funcționăm în viață. Este important să înțelegem că sunt lucruri care se pot schimba, lucruri care se pot schimba cu un efort considerabil și lucruri care nu se pot schimba. De pildă, dacă nu ți-ai dezvoltat vederea în perioada critică, nu vei fi capabil să ți-o dezvolți mai târziu întrucât creierul are tendința să utilizeze tot spațiul disponibil. Așadar, dacă harta cerebrală a vederii este disponibilă și nu a fost revendicată de simțul văzului, atunci poate fi preluată de o altă funcție. Acesta este motivul pentru care orbii au alte simțuri mai dezvoltate decât persoanele care văd și prezintă o sensibilitate tactilă deosebită, care le permite să citească texte în alfabetul Braille: ei sunt nevoiți să-și folosească celelalte simțuri, iar ca urmare hărțile cerebrale respective se dezvoltă mai mult. Și tu poți să-ți dezvolți sensibilitatea tactilă pentru a învăța să citești în alfabetul Braille, dar ar trebui să faci un efort semnificativ”.
Capacități de (ne)schimbat
Pe fir: „Lucruri precum văzul și auzul sunt exemple extreme de capacități care nu pot fi modificate după perioada critică, însă creierul este, în cea mai mare parte, plastic. Obiceiurile și comportamentele noastre, cunoștințele noastre despre lume, inteligența, abilitățile analitice, creativitatea și alte aspecte precum a învăța să dansăm sau să cântăm la chitară sunt lucruri care se pot schimba”.
„În copilărie parcurgem cele mai importante etape de dezvoltare, momente în care nuanțele vieții se imprimă în hărțile noastre cerebrale”, Nicole Vignola, expertă în neuroștiință. „Lucruri precum văzul și auzul sunt exemple extreme de capacități care nu pot fi modificate după perioada critică, însă creierul este, în cea mai mare parte, plastic”, mai spune Nicole Vignola.
