Alimentele bogate în carbohidrați, precum pâinea și orezul, pot favoriza creșterea în greutate în moduri la care nu te-ai aștepta.
Pâinea și alte alimente bogate în carbohidrați ar putea face mai mult decât să ne țină de foame — ar putea influența subtil metabolismul.
Într-un experiment surprinzător, cercetătorii au observat că șoarecii preferau în mod covârșitor carbohidrații precum pâinea, orezul și grâul, renunțând complet la dieta lor obișnuită.
Și partea cu adevărat neașteptată? Au luat în greutate și au acumulat mai multă grăsime corporală fără să consume mai multe calorii.
Nu mâncau mai mult... organismul lor consuma mai puțină energie, ceea ce a dus la creștere în greutate chiar și cu același aport caloric.
Pâinea a fost mult timp un aliment de bază, prezent în aproape toate culturile și mesele zilnice. A hrănit generații întregi și a devenit parte din rutina noastră.
Dar, pe măsură ce ratele obezității continuă să crească, tot mai mulți cercetători se întreabă dacă această dependență de carbohidrații de bază mai este potrivită pentru stilul de viață modern.
Obezitatea crește riscul multor boli asociate stilului de viață, ceea ce face ca prevenția să fie o prioritate majoră de sănătate publică. În mod tradițional, cercetările s-au concentrat pe consumul ridicat de grăsimi ca principal factor al creșterii în greutate. De aceea, multe studii pe animale folosesc diete bogate în grăsimi.
Carbohidrații precum pâinea, orezul sau pastele sunt consumați zilnic în întreaga lume, însă rolul lor în obezitate și metabolism nu a fost analizat la fel de profund. Deși mulți cred că „pâinea îngrașă” sau că „ar trebui să reducem carbohidrații”, nu a fost clar dacă problema ține de alimentele în sine sau de modul în care sunt alese și consumate.
Pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme, o echipă de cercetători condusă de profesorul Shigenobu Matsumura, de la Universitatea Metropolitană din Osaka, a analizat modul în care carbohidrații influențează comportamentul alimentar și metabolismul, folosind modele experimentale pe șoareci.
Cercetătorii au urmărit dacă animalele preferă alimente precum pâinea, grâul sau orezul în detrimentul hranei standard și cum influențează aceste alegeri greutatea corporală și consumul de energie. Au fost create mai multe grupuri alimentare, iar specialiștii au monitorizat greutatea, consumul energetic, parametrii din sânge și modificările la nivel hepatic.
Rezultatele au arătat că șoarecii au preferat puternic alimentele bogate în carbohidrați, renunțând aproape complet la hrana standard. Deși nu au consumat semnificativ mai multe calorii, greutatea corporală și masa de grăsime au crescut.
Animalele care au consumat făină de orez au luat în greutate similar cu cele care au consumat făină de grâu. În schimb, șoarecii hrăniți cu o combinație de dietă bogată în grăsimi și făină de grâu au acumulat mai puțină greutate decât cei care au primit dietă bogată în grăsimi combinată cu hrană standard.
Potrivit cercetătorilor, acest lucru sugerează că nu un aliment anume este problema, ci preferința pentru carbohidrați și efectele metabolice asociate.
Analizele au arătat că îngrășarea nu a fost cauzată de supraalimentare, ci de o scădere a consumului de energie. Practic, organismul a început să „ardă” mai puțin.
În același timp, au fost observate modificări metabolice: creșterea nivelului de acizi grași în sânge, scăderea aminoacizilor esențiali și acumularea de grăsime la nivelul ficatului, alături de activarea genelor implicate în producția și transportul lipidelor.
Atunci când făina de grâu a fost eliminată din dietă, greutatea corporală și dezechilibrele metabolice s-au îmbunătățit rapid, sugerând că o alimentație mai echilibrată ar putea ajuta la reglarea greutății. Cercetătorii își propun să verifice aceste rezultate și la oameni, pentru a înțelege în ce măsură se aplică în viața reală. De asemenea, vor analiza rolul cerealelor integrale, al fibrelor, al combinațiilor alimentare și al modului de procesare a alimentelor.
Scopul final este de a găsi un echilibru între gust și sănătate, pe baza unor dovezi științifice solide, care să poată ghida recomandările nutriționale viitoare.
