Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, nu este neobișnuit să experimenteze o pierdere a simțului mirosului. Cercetările arată că aproape una din patru persoane prezintă o afectare a mirosului la începutul vârstei de 50 de ani, iar mai mult de jumătate, după 80 de ani. Știm cu toții că în timpul pandemiei de COVID‑19, multe persoane și-au pierdut mirosul din cauza virusului.
Însă chiar și înainte de COVID‑19, oamenii de știință descoperiseră că pierderea mirosului poate ajuta la prezicerea — sau chiar poate contribui la dezvoltarea — insuficienței cardiace.
Un studiu publicat în Journal of the American Heart Association a investigat rolul pe care un simț al mirosului slăbit îl poate avea asupra sănătății adulților în vârstă. Cercetătorii au analizat date de la 2.537 de persoane. La momentul înscrierii în studiu, participanții erau adulți sănătoși, cu vârste între 70 și 79 de ani, care locuiau în zonele din jurul orașelor Pittsburgh și Memphis, Tennessee.
Participanții au fost monitorizați din momentul în care li s-a testat simțul mirosului, la vizita de trei ani din 1999 sau 2000, timp de până la 12 ani sau până când au avut un eveniment cardiovascular ori au murit. Simțul mirosului a fost evaluat printr-un test în care participanții trebuiau să miroasă și să identifice 12 elemente dintr-o listă. Fiecare răspuns corect valora un punct, scorurile variind între 0 și 12.
Cercetătorii au definit un simț al mirosului „slab” ca un scor de opt sau mai puțin, „moderat” pentru scoruri între nouă și zece și „bun” pentru scoruri între 11 și 12. Ei au urmărit dacă există o legătură între un simț al mirosului deficitar și apariția unui infarct, accident vascular cerebral, angină, deces cauzat de boală coronariană sau insuficiență cardiacă congestivă. Participanții au fost considerați ca având insuficiență cardiacă dacă au fost spitalizați peste noapte pentru această afecțiune.
Persoanele cu un simț al mirosului slab au avut un risc cu aproximativ 30% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă decât participanții cu un simț al mirosului „bun” (cei care au obținut un scor de 11 sau 12), arată studiul.
Doctorul Honglei Chen, autorul principal al studiului și profesor în departamentul de epidemiologie și biostatistică al Michigan State University College of Human Medicine, a declarat că încă nu este clar dacă un simț al mirosului deficitar contribuie efectiv la dezvoltarea insuficienței cardiace sau doar o prezice.
Așadar, cum poate pierderea mirosului să influențeze riscul de insuficiență cardiacă? Datele anterioare sugerează că un simț al mirosului slăbit este asociat cu îngroșarea arterelor și cu formarea de plăci arteriale, ceea ce indică faptul că pierderea mirosului ar putea fi un marker al aterosclerozei — acumularea treptată de placă în artere și cauza principală a bolilor cardiovasculare.
Mai mult, atunci când simțul mirosului nu mai este la fel de puternic, este posibil să facem alegeri alimentare mai slabe, care agravează factorii de risc existenți, în loc să alegem alimente sănătoase și bogate în nutrienți. Acest lucru poate contribui, în timp, la dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Deoarece un simț al mirosului în declin este puternic asociat cu înaintarea în vârstă — la fel ca sindromul insuficienței cardiace congestive — cea mai simplă interpretare a acestor rezultate este că unele persoane îmbătrânesc într-un ritm mai rapid decât altele.
Astfel de persoane își pot pierde simțul mirosului și funcția cardiacă într-un ritm mai accelerat decât alții, iar corelația observată între aceste două condiții clinice ar putea fi pur și simplu rezultatul unor ritmuri diferite de îmbătrânire — similar cu vârstele variate la care apare părul cărunt.
Concluzia
Știm că, pe măsură ce îmbătrânim, simțul mirosului poate începe să scadă treptat, parțial din cauza neurodegenerării, care este de obicei asociată cu boli precum demența și boala Parkinson, explică dr. Jessup. „Totuși, în acest studiu realizat pe adulți în vârstă, un simț al mirosului slab a fost asociat cu insuficiența cardiacă, în special în rândul celor care raportau o stare de sănătate foarte bună sau excelentă la început. Asta ridică întrebarea… dacă pierderea mirosului ar putea fi un marker al deteriorării sănătății chiar înaintea semnelor tradiționale.”
Căutăm în mod constant markeri timpurii, validați și de încredere, ai bolilor. Dacă putem găsi un test simplu, precum un test al mirosului, și putem determina dacă o persoană ar putea fi expusă riscului de insuficiență cardiacă în viitor, am putea oferi intervenții legate de stilul de viață sau tratamente medicale pentru a preveni insuficiența cardiacă.
Acest studiu ar trebui să fie un reminder să mergi regulat la controale medicale și să raportezi orice schimbare neobișnuită, inclusiv pierderea mirosului.
