Doomscrolling, obiceiul care poate devora mintea

Fără hrană, corpul se va devora pe sine. Mintea urmează același tipar. Fără stimulare, cunoaștere și aport pozitiv, mințile noastre se îndreaptă spre interior. Devin autodistructive. O parabolă a indienilor cherokee descrie doi lupi care trăiesc în fiecare dintre noi. Unul, negativ, reprezintă furia, gelozia, minciuna și alte gânduri negative. Celălalt, pozitiv, întruchipează bunătatea, compasiunea, iubirea. Pilda nativilor americani ar putea fi comparată cu expresia „ești ceea ce mănânci”. Pentru că, în povestea celor doi lupi, tu ești acela dintre ei pe care alegi să îl hrănești. Lupul pe care îl hrănești va învinge și îți va modela devenirea. Așadar, ce lup alegi să hrănești? Și cum?

Imaginați-vă următorul tablou. Un om oarecare se trezește pentru a-și începe ziua. Îl așteaptă o serie de provocări, dar nimic nu îl motivează să le înfrunte. Este epuizat de depresie și anxietate. Gândurile și senzațiile care îl năpădesc sunt un disconfort. Sarcinile nerezolvate de prea mult timp îl copleșesc. Acest om își ia telefonul… doar o verificare rapidă… o distragere binevenită… mesaje de citit (eliberare de dopamină, adică plăcere)… serie de fotografii (dopamină)… verificare listă prieteni (dopamină)… videoclip cu pisică drăguță (dopamină)... reel deprimant… glisare… glisare... glisare... un hău fără margini, în care navighează la nesfârșit, fără scop, către un conținut inepuizabil... Abia atunci când îi cuprinde foamea, acest om își dă seama că au trecut trei ore și că se simte mai rău decât atunci când s-a trezit. Abisul doomscrolling-ului l-a absorbit.

Ce este doomscrolling-ul?

Practica doomscrolling-ului (în engleză, doom - moarte, distrugere și scroll - a glisa) poate fi comparată cu un fenomen din anii 1970, numit sindromul lumii rele, descris drept «credința că lumea este un loc mult mai periculos decât în realitate, înrădăcinată ca urmare a expunerii pe termen lung la conținut legat de violență la televizor». Studiile arată că știrile supărătoare îi determină pe oameni să caute și mai multe informații despre respectivele subiecte, creând un ciclu auto-perpetuant. În dicționarele americane Merriam-Webster, doomscrolling-ul este definit ca „a petrece excesiv de mult timp online, derulând continuu știri sau alt conținut care te face să te simți trist, anxios, furios etc.” 

Monetizat în 2020, în conjuncție cu pandemia de covid și carantina care a urmat-o, doomscrolling-ul face parte din noua realitate în care trăim. Se hrănește, în principal, cu videoclipuri, titluri și diferite conținuturi media scurte. Acest comportament compulsiv este agravat de faptul că rețelele sociale ne-au înzestrat pe toți cu puteri infinite de derulare și capacitatea de a avea acces nelimitat la conținut. Mai mult, aceste platforme învață din comportamentul nostru și ne furnizează tot mai mult tipul de conținut asupra căruia obișnuim să ne oprim. Din simplu consum de conținut negativ, doomscrolling-ul a evoluat în supraabundență, pentru a deveni, acum, suprasaturație cu efecte extrem de nocive. 

Rate de afectare alarmante

Doomscrolling-ul a început să genereze rate de afectare atât de ridicate, încât oamenii de știință se apleacă deja, de câțiva ani, asupra lui. Studiile sugerează că expunerea regulată la știri, în special la conținut tulburător, poate duce la creșterea stresului, anxietății și chiar a simptomelor de depresie. Cercetări publicate recent în jurnalul academic Health Communication au constatat că persoanele care au consumat frecvent știri legate de diferite crize au raportat niveluri mai ridicate de suferință emoțională. Doomscrolling-ul s-a dovedit a amplifica sentimentele de neputință și îngrijorare, mai ales în timpul crizelor prelungite, cum ar fi pandemiile sau tulburările politice. Dar de ce se întâmplă asta și care este legătura dintre creier și știrile care evocă evenimente stresante? Răspunsul vine, în cele ce urmează, din partea doctorului în psihologie Susanne Babbel, un reputat psihoterapeut specializat în depresie și refacere posttraumatică.

Creierul nostru procesează stresul asociat unui eveniment traumatic intrând în starea de alertă de tipul „luptă sau fugi”, urmând să revină, ulterior, la o stare de relaxare. Totuși, expunerea constantă la evenimente negative poate afecta capacitatea noastră de gestionare a acestora și de revenire la starea de relaxare.

Stresul, pe termen lung

Ori de câte ori experimentăm sau auzim că a avut loc un eveniment negativ, din punct de vedere fiziologic, în corp se secretă hormoni de stres, cum ar fi cortizolul sau adrenalina. În mod ideal, după ce situația considerată stresantă a fost rezolvată, corpul ar trebui să revină la starea de echilibru. Dar expunerea frecventă la evenimente traumatice înseamnă că organismul este obligat să treacă prin acest proces mult prea des, ceea ce îi întrerupe procesul de recuperare. În timp, trecând prin acest proces în mod frecvent, glandele suprarenale pot obosi. Această oboseală suprarenală conduce la o stare de oboseală dimineața, lipsa de somn odihnitor, anxietate și depresie, alături de numeroase alte simptome.

Pe termen lung, stresul cronic se manifestă prin dureri de cap, tensiune sau durere musculară, probleme ale stomacului, anxietate și probleme ale somnului. Abundența de știri negative poate conduce și la o stare de apatie ori demotivare în fața situațiilor de criză din viața personală ori profesională.

Soluții false, soluții valide

Una dintre soluții este stabilirea unei limite de timp pentru vizionarea știrilor de acest gen, pentru a crea, astfel, spațiul necesar revenirii la normal a sistemului nervos. Suntem unici, de aceea stabilirea acestei limite este o decizie personală. Adesea, când suntem afectați de un eveniment negativ, suntem încurajați să-l depășim, „să trecem peste...”. Acest lucru nu ajută, întrucât sistemul nervos nu răspunde la argumente de ordin logic. Revenirea la normal a sistemului nervos este sprijinită de activități precum exercițiile fizice, petrecerea timpului cu familia și prietenii, plimbările, exercițiile de respirație ori grija mai mare față de propria persoană. Cântatul ajută și el - de exemplu, soldații obișnuiau să cânte când mergeau la război, aceasta fiind modalitatea de gestionare a stresului la care erau expuși. Conform ultimelor cercetări, conectarea socială în plan real și relațiile sănătoase cu cei din jur sunt cea mai bună cale de creștere a capacității de a face față situațiilor stresante.

Stiluri diferite de implicare

Cercetările menționate arată că oamenii reacționează la știri în moduri diferite, oricare dintre reacții fiind deopotrivă valide. Unele persoane evită complet știrile ca mijloc de autoconservare, în timp ce altele se simt obligate să se implice profund în evenimentele curente. Mulți oscilează între aceste extreme, în funcție de circumstanțele personale și de natura ciclului de știri. Niciuna dintre abordări nu este în mod inerent corectă sau greșită. Alegerea de a te retrage din sfera știrilor supărătoare nu înseamnă automat că rămâi neinformat sau ești dezinteresat; mai degrabă, poate fi un act sanitar necesar. În mod similar, imersiunea în știri poate fi, pentru unii indivizi, un mijloc de capacitare, chiar dacă, pentru alții, este epuizantă.

Doomscrolling-ul nu are antidot. Cheia este să înțelegi ce nivel de consum de știri, în general, și știri negative, în special, este inofensiv față de sănătatea ta mintală, pentru că pragul nu trebuie depășit! - avertizează dr. Babel.