Interviul-mărturie al acestui început de an este clădit din cuvântul unui profesionist desăvârșit, a cărui carieră acoperă șapte decenii de excelență derulate sub semnul lui Hippocrates. Este clădit din cuvântul unui ziditor de viață, rostit cu curajul unui pionier, cu viziunea unui inventator, cu înțelepciunea unui mentor, cu forța unui întemeietor, cu iubirea unui mărturisitor. Este clădit din mărturia unui longeviv care știe că viața este un dar uriaș, o minune care trebuie respectată pe măsură. Este un cifru care ne limpezește imaginea longevității. „Longevitatea poate veni cu un preț, dar, da, e frumoasă!“ – este cuvântul venerabilului academician Victor Voicu.
LONGEVITATEA POATE VENI CU UN PREȚ, DAR E FRUMOASĂ!
Domnule profesor, conceptul de longevitate a devenit cel puțin interesant, dacă nu chiar un deziderat, pentru o bună parte a societății. O întreagă știință aflată la intersecția mai multor domenii nu este, însă, simplu de aplicat în viața de zi cu zi. Ce este cu adevărat esențial să cunoaștem despre longevitate pentru a o putea dobândi?
TOATE TREBUIE FĂCUTE CU MĂSURĂ
Acad. Victor Voicu: Există sintagma „durată de viaţă sănătoasă”, care mie nu îmi place în mod special. Esențial este să nu ai nicio afecțiune gravă, mai ales cronică, cum ar fi diabetul, o boală cu care poți supraviețui, dar nu neapărat bine. Așadar, crucial este să nu fii bolnav cronic: să nu ai insuficiență respiratorie, insuficiență cardiacă, hipertensiune sau diabet. Pentru asta trebuie să îți prezervi resursele, astfel încât să beneficiezi de longevitate în contextul unei vieți sănătoase. Am citit recent despre necesitatea ca părinții să își pregătească succesorii, deci copiii, pentru un comportament controlat. Bine controlat, nu restrictiv! Trebuie să fim guvernați de autocontrol în raport cu bunurile vieții. Unii simt că, până nu „își fac plinul”, nu pot renunța la masă, la băutură etc. Ideea este că toate trebuie făcute cu măsură. Copiii preiau din viciile de sănătate ale părinților și, adesea, și din ale bunicilor, mai ales bolile cronice cu anumite determinări genetice. Când eram mai tânăr, se considera că zestrea genetică este 40-45%. Acum, absolut justificat, cifrele au scăzut până la 20%, ceea ce mă impresionează. Să ne imaginăm un scenariu… Avem un individ a cărui zestre genetică este excepțională. Respectivul individ, însă, printr-un stil de viață nesănătos, își bate joc de toate caracteristicile moștenite. Pur și simplu, alcoolismul, fumatul, drogurile și abuzul de mâncare – adică un comportament total neloial față de calitățile preluate de la strămoși – distrug zestrea de sănătate predată până atunci din generație în generație. Caracteristicile unei bune sănătăți moștenite de la înaintași trebuie respectate și conservate. De aceea insist asupra faptului că toate trebuie făcute cu măsură.
Putem spune că distrugerea a ceea ce am moștenit bun în privința sănătății este cauzată de o autointoxicare practicată constant, sub diverse forme? În calitatea dvs. de profesor de toxicologie, ne puteți da o speranță în acest sens? Este așa-numita detoxifiere, la modă acum, o soluție care să contracareze efectele nocive ale abuzurilor?
VIAȚA ESTE UN DAR URIAȘ, O MINUNE
Acad. V. Voicu: Detoxifierea, alta decât cea produsă prin metabolism, este o inepție. Cât privește autointoxicarea, depinde de ceea ce faci. Dacă fumezi, este evident că te intoxici zilnic cu nicotină. Doar că nicotina, în stare pură, ar fi doar un stimulent al sistemului nervos central. Fumatul, însă, înseamnă și hidrocarburile derivate din arderea tutunului, care pot genera cancer pulmonar. Un procent foarte mare de fumători inveterați capătă tulburări cardiovasculare, hipertensiune, ateromatoză ori cancer pulmonar. În privința alimentației, depinde de ce mănânci şi de cum prepari hrana. Știm că, prin prăjire, apar diverși compuși toxici. Apoi, trebuie știut că și sursa alimentară e importantă, atât timp cât agricultura folosește insecticide, ierbicide etc. Se obișnuiește ca, pentru așa-zisa detoxifiere, să se treacă pe regim vegetal, fără a se ține cont că nu orice regim vegetal înseamnă sănătate curată – contează ce vegetale consumi, pentru că nu orice, oricum sau în orice cantitate este bun. Dar să nu uităm că alimentația corectă cantitativ și calitativ este doar o condiție a longevității. Mai sunt și altele. Mișcarea e una dintre ele. Noi suntem vii, nu suntem făcuți doar să ședem. Ne trebuie mișcare zilnică, mers pe jos, gimnastică dimineața, eventual sport! Somnul, la rândul lui, trebuie să ne permită să ne reparăm. Un somn de minimum șapte ore poate fi odihnitor. Viața este concepută astfel încât să nu se poată trăi fără somn – lipsa lui aduce tulburări comportamentale și intelectuale grave. Există reguli! Fie că vrem să credem în Creator sau nu, suntem guvernați de legi esenţiale, de reguli obiective aflate în afara voinței noastre. Viața este o creație uriașă, cu niște caracteristici, un început și un sfârșit, și trebuie să o respectăm! Deși e un dar uriaș, o minune, tendința este, din păcate, dezorganizarea. Dar, nefiind fără sfârșit, e bine să o respectăm. Cum? Am spus deja: totul, cu măsură!
Orice s-ar spune, trăim vremuri stresante și este știut că stresul poate avea efecte dezastruoase asupra sănătății. Dvs. ați împlinit venerabila vârstă de 85 de ani și sunteți într-o formă extraordinară din toate punctele de vedere. Dat fiind faptul că nu există viaţă fără stres, spuneți-ne ce v-a ghidat până în acest punct?
ZIUA DE MÂINE NU ESTE A NOASTRĂ
Acad. V. Voicu: Stresul este o agresiune asupra contextului în care viețuim. Sunt niște agresiuni care vin în contradicție cu comportamentul, mentalitatea, cu modul de gândire al persoanei. Dacă în fiecare dimineață ai conflicte cu șeful sau în fiecare zi ai certuri cu soțul sau soția ori probleme cu copiii care s-au apucat să consume droguri, agresiunile astea aparent banale, odată devenite cronice și foarte persistente, influențează negativ: tensiunea crește, sănătatea se degradează, omul îmbătrânește rapid. Agresiunea asta îl costă scump pe individ. Starea de spirit are o importanță majoră! Dacă te gândești în fiecare zi că mori, faci o mare greșeală. Mai bine te gândești că ești nemuritor. Am avut un profesor, acad. Alfred Teitel-Bernard, farmacolog ca și mine, care îmi spunea că trebuie să mă comport ca și cum aș fi nemuritor. Dar tot profesorul meu mă îndemna să nu las pe mâine ce pot face azi, să nu amân. În ce mă privește, am considerat întotdeauna că, dacă amâni, înseamnă că nu prea vrei să faci treaba respectivă. Ziua de mâine nu e a noastră! Altfel, nu stau în fiecare zi să mă gândesc sau să mă întreb dacă am făcut o chestie sau alta. Toate mi-au intrat în reflex, pentru că așa am fost educat. Nu fac niciun efort, dar când nu fac anumite lucruri, simt că e ceva în neregulă. Știți ce repede trece timpul până la etatea de 85 de ani? Este o vârstă de luat în seamă, într-adevăr, dar cel mai important este să îți menții funcțiile, să fii funcțional până la final. Iar la final, dacă aș putea, aș opta pentru moartea bruscă. Este păcat ca un om – și nu mă refer la mine – care a avut o minte bună, un om cu care îți făcea plăcere să discuți, să înceapă să se deterioreze mental, comportamental. Longevitatea poate veni cu un preț, dar, da, e frumoasă!
Cum ar trebui să privim înaintarea în vârstă? Mă gândesc că, odată ajuns la vârsta înțelepciunii, omul ar trebui să conștientizeze faptul că nu mai poate mânca la fel de mult, nu mai poate face pași la fel de mari și nu se mai poate mișca tot atât de rapid ca odinioară. Dvs. vă simțiți de vârsta sugerată de data nașterii?
ZIUA PIERDUTĂ E NERECUPERABILĂ
Acad. V. Voicu: Vă răspund mai întâi la ultima întrebare și vă spun, cât se poate de convins, că eu nu mă simt de vârsta pe care mi-o dezvăluie buletinul. Pot să scriu, îmi place să scriu, îmi plac oamenii și iubesc. Eu nu urăsc. Iar dacă există oameni care nu îmi plac, rămân indiferent și îi tai de pe listă. Revenind la prima întrebare, poți să continui să faci toate lucrurile pe care le-ai făcut și când erai mai tânăr, dar oarecum cu măsură. Reduci amplitudinea, exigența, greutatea și apăsarea, pentru că nu mai poți face exact aceleași lucruri de acum câteva decenii. Eu pot să fug 100 de metri fără probleme, ca exemplu, dar nu e bine să forțezi. Organismul își are limitele lui. Când ești tânăr, este cu totul altceva. Cu toate astea, din păcate, am văzut și tineri sportivi care au murit pe terenul de fotbal. O astfel de tragedie este o eroare – ei au fost consultați și considerați apți din punct de vedere medical, dar a intervenit o eroare la geneza impulsurilor de frecvență cardiacă și au făcut un stop. E bine să folosești organismul, pentru că viața e mișcare, dar trebuie să ținem cont că nu suntem fără limite. În altă ordine de idei, eu, dacă nu scriu și nu fac ceva semnificativ în fiecare zi, devin frustrat. Dacă nu ai făcut nimic, ci doar ai pierdut timpul, pur și simplu, ai pierdut din viața ta o zi care nu e nicicând recuperabilă. Nu poți să stai numai în relaxare, pentru că te deteriorezi, dar nu poți nici să fii numai în activitate, pentru că, de asemenea, te deteriorezi. Adică apare uzura, uneori ireparabilă, a creierului și a funcțiilor.
Terapiile considerate un factor care îmbunătățesc sau sporesc longevitatea au proliferat extraordinar în întreaga lume. Se vorbeşte foarte mult și la noi despre diverse terapii și proceduri pe care le putem face astfel încât să îmbătrânim un pic mai… lin sau astfel încât să putem beneficia de o viață sănătoasă cât mai mult.
IUBIREA E FORMIDABILĂ ȘI DĂ ARIPI
Acad. V. Voicu: Acesta este un domeniu ofertant și un teren extraordinar de tentant și, în același timp, benefic. Geriatria şi gerontologia au succes dintotdeauna. De exemplu, printre altele, internarea în clinicile de geriatrie sau gerontologie a unor oameni mai în vârstă și mai deteriorați, datorită îngrijirii și condițiilor speciale oferite, face ca aceștia, încet-încet, să înflorească un pic. Ceea ce este perfect normal! Evident, și reciproca este valabilă: dacă nu îţi îngrijeşti organismul, nu ai cum să fii bine pe termen lung. De fapt, agresiunea asupra vieții este dată de radicalii liberi, care se produc în metabolismul nostru. Viața noastră este programată, este ca un program. Contemporanilor mei vreau să le spun că trebuie să pornim de la ideea că viața este un dar, și nu un dar oarecare, ci unul unic. În consecință, respectul față de acest dar trebuie să fie pe măsură. Ce ar însemna acest respect? Este simplu: să ținem cont de cele câteva condiții necesare pentru prezervarea sănătății și, dacă nu chiar de toate, măcar de câteva – hrana, mișcarea, odihna, alternarea activității cu repausul etc. Nu în ultimul rând, dragii mei, iubiți-vă familia! Această iubire este formidabilă și ne dă aripi. Starea de bine și bunăstarea, deopotrivă, sunt generate și în context familial, iar familia este și va rămâne o unitate și o comunitate de viaţă şi de iubire, o formă socială de bază. Noi așa suntem proiectați: bărbat și femeie. Dacă nu respectăm valorile pe care ni le-au lăsat întemeietorii vieții pe Pământ, riscăm să ne pierdem speranța într-o viață frumoasă.
O VIAȚĂ SUB SEMNUL LUI HIPPOCRATES
Academicianul Victor Voicu, general maior, doctor în medicină, profesor de farmacologie, toxicologie și psihofarmacologie clinică, inventator cu peste 30 de brevete în portofoliu, multiplu medaliat la Saloanele Internaţionale de Inventică de la Bruxelles şi Geneva, autor prolific de literatură de specialitate, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române, președinte al Federației Europene a Academiilor de Medicină și membru corespondent al Academiei Naționale de Medicină a Franței, invitat al celebrei Universități americane Harvard și mentorul multor generații de medici români, pionier, fondator și lider de opinie în profesia sa și, nu în ultimul rând, un mare iubitor de poezie și un excepțional prieten al lumii necuvântătoarelor, împlinește, anul acesta, venerabila vârstă de 86 de ani, dintre care 68, trăiți sub semnul lui Hippocrates. De altfel, cea mai recentă aniversare a academicianului Victor Voicu a coincis cu reeditarea volumului său intitulat „Sub semnul lui Hippocrates”, despre care distinsul ziarist Dan Constantin, depozitarul a aproape 60 de ani de jurnalism, afirmă că nu este o carte de memorii, ci mai degrabă o colecție de idei deschizătoare de drumuri.
