Unul dintre cei mai importanți oncologi ai lumii, prof. univ. dr. Christoph Zielinski, s-a aflat recent în România pentru lansarea volumului Pe urmele cancerului – Istoria de succes a oncologiei, apărut la Editura Alias Publishing (parte din grupul editorial Crime Scene Press). Evenimentul a avut loc în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2025, un context simbolic pentru prezentarea unei cărți care îmbină rigoarea științifică cu un mesaj profund uman și plin de speranță.
Semnată de prof. dr. Christoph Zielinski și de jurnalistul și autorul dr. Herbert Lackner, cartea oferă publicului larg o incursiune accesibilă în istoria oncologiei, de la primele observații ale lui Hipocrate până la progresele spectaculoase ale medicinei moderne. Lansarea de la Gaudeamus, desfășurată în prezența autorului, a marcat nu doar apariția unui volum de referință, ci și un moment de dialog deschis despre cancer, cercetare și viitorul tratamentelor oncologice.
Noua dumneavoastră carte, „Pe urmele cancerului – Istoria de succes a oncologiei”, este lansată de Alias Publishing aici, în România, la Gaudeamus 2025. Ce v-a motivat să aduceți acest proiect publicului român și ce mesaj sperați să rețină cititorii din România?
România nu este un teritoriu nou pentru mine – este o țară de care mă simt profund legat. De-a lungul multor ani am lucrat cu colegi români și am îngrijit mii de pacienți români la Viena. Aducerea acestei cărți la Gaudeamus este, pentru mine, o modalitate de a recunoaște această relație și de a include pe deplin România în dialogul european mai larg despre oncologie.
Sper ca cititorii să rămână cu două impresii esențiale. Prima: o înțelegere mai clară a punctului în care ne aflăm cu adevărat – nu suntem nici la începutul luptei împotriva cancerului, dar nici la finalul ei. A doua: o formă de speranță solid fundamentată pe dovezi – cancerul rămâne o boală gravă, uneori devastatoare, dar în multe domenii posibilitățile noastre de diagnostic și tratament sunt dramatic mai bune decât erau acum doar câteva decenii.
Cartea urmărește evoluția oncologiei de la Hipocrate până la imunoterapia modernă. Care considerați că este cel mai transformator moment din istoria cercetării cancerului?
Dacă ar fi să aleg un singur punct de cotitură, aș menționa momentul în care legătura cauzală dintre fumat și cancerul pulmonar a fost demonstrată fără echivoc. Împreună cu dezvoltarea epidemiologiei moderne, această descoperire a transformat cancerul din ceva perceput exclusiv ca destin într-o boală cel puțin parțial prevenibilă.
Fără îndoială, însă, marile puncte de cotitură au apărut în ultimii douăzeci de ani, odată cu definirea, prin Cancer Genome Atlas, a modificărilor moleculare care stau la baza bolii și cu descoperirea modului în care mecanismele proprii de apărare ale organismului pot fi mobilizate pentru a lupta și elimina celulele canceroase. Astfel, tratamentul cancerului a devenit precis și personalizat, în funcție de caracteristicile tumorii.
Descrieți parcursul oncologiei ca fiind o „poveste de succes”. Care sunt, în opinia dumneavoastră, evoluțiile recente care le oferă pacienților cea mai mare speranță?
Da, tratamentul cancerului a devenit o poveste de succes datorită descoperirilor menționate: începând cu 2016, asistăm la o reducere anuală a mortalității prin cancer de aproximativ 2% sau chiar mai mult. De la sfârșitul anilor ’80, mortalitatea prin cancer de sân a scăzut cu aproximativ 45% – progrese uriașe.
Cu toate acestea, cancerul și tratamentele sale rămân una dintre cele mai mari provocări medicale ale umanității.
Cum a decurs colaborarea cu coautorul Herbert Lackner și ce a adus combinația dintre expertiza medicală și perspectiva jurnalistică în această carte?
Aceasta este deja a doua carte pe care o publicăm împreună, într-un parteneriat ideal între un jurnalist foarte respectat și fost redactor-șef al celei mai prestigioase reviste politice din Austria și mine, ca om de știință și medic, rezultând într-un dialog constant și productiv. Experiența politică a lui Herbert Lackner a adus un plus important în ceea ce privește aspectele sociale și politice strâns legate de epidemiologie și de provocările viitorului.
Rolul meu a fost să ofer coloana vertebrală clinică și științifică: datele, experiențele pacienților, perspectiva din interiorul spitalelor și al grupurilor de cercetare. Interacțiunea dintre întrebările lui și explicațiile mele ne-a obligat să găsim un limbaj care să fie în același timp exact și accesibil. Cred că acesta este motivul pentru care cartea se adresează simultan pacienților, profesioniștilor și cititorilor interesați fără pregătire medicală.
În timpul vizitei la Gaudeamus, există teme sau concepții greșite despre cancer pe care sperați să le clarificați pentru public?
Ideea că, cancerul este o singură boală care așteaptă un „glonț magic” și convingerea persistentă că metodele așa-zis „naturale” sunt inofensive, în timp ce terapiile bazate pe dovezi sunt inerent „toxice”.
În realitate, multe tipuri de cancer sunt astăzi vindecabile; vorbim despre o familie largă de boli distincte biologic; iar orice tratament suficient de puternic pentru a fi eficient – fie că este vorba despre chirurgie, radioterapie, chimioterapie, terapii țintite sau imunoterapie – trebuie utilizat cu grijă, deoarece poate avea efecte secundare. Înțelegerea acestor nuanțe îi ajută pe oameni să ia decizii mai bune și îi protejează de promisiuni false.
Fără îndoială, metodele „naturale” își pierd tot mai mult atractivitatea în raport cu înțelegerea noastră biologică a cancerului și a tratamentelor sale și pot fi chiar dăunătoare prin interacțiuni negative cu terapiile dovedite. Aici este nevoie de maximă prudență.
Cancerul pancreatic rămâne una dintre cele mai dificile malignități, din cauza depistării tardive. Ce progrese semnificative s-au făcut recent în screeningul precoce?
Schimbarea majoră a fost renunțarea la ideea de screening al populației generale și orientarea către supravegherea structurată a unor grupuri clar definite cu risc crescut: persoane cu anumite sindroame ereditare, istoric familial puternic sau leziuni pancreatice specifice. Pentru aceste persoane, programele specializate care utilizează RMN/MRCP de înaltă calitate și ecografie endoscopică au devenit din ce în ce mai standardizate.
De asemenea, am îmbunătățit înțelegerea leziunilor precursoare, cum ar fi anumite tipuri de chisturi pancreatice, și capacitatea de a stratifica care dintre acestea necesită cu adevărat monitorizare atentă sau intervenție. Nu este încă echivalentul mamografiei pentru pancreas, dar este un progres semnificativ.
Există un interes major pentru biomarkeri și tehnici imagistice în diagnosticul precoce. Care dintre aceste inovații par cele mai promițătoare astăzi?
Atenție la markerii tumorali ca instrumente de detecție a bolii. Cu excepția PSA în cancerul de prostată, acest lucru nu este valabil, iar solicitarea analizelor de markeri tumorali trebuie făcută cu maximă precauție.
Din punct de vedere imagistic, PET-CT, RMN/MRCP de înaltă rezoluție și ecografia endoscopică cu substanță de contrast sunt instrumente centrale. Un domeniu deosebit de interesant este analiza imaginilor CT și RMN asistată de inteligență artificială, unde algoritmii pot detecta modificări extrem de subtile ale pancreasului cu mult înainte de apariția simptomelor. Acest domeniu se află încă în mare parte în faza de cercetare, dar rezultatele timpurii sugerează un potențial real.
Din perspectiva tratamentului, ce progrese – fie în terapii țintite, imunoterapie sau chirurgie – au avut cel mai mare impact asupra rezultatelor în cancerul pancreatic?
Cele mai importante câștiguri au venit până acum din combinații mai eficiente de chimioterapie și dintr-o integrare mai bună a chirurgiei cu tratamentul sistemic, în special prin utilizarea tot mai frecventă a tratamentului preoperator (neoadjuvant) la pacienți selectați și prin concentrarea intervențiilor chirurgicale complexe în centre de expertiză cu volum mare. Acest lucru a crescut atât numărul pacienților eligibili pentru chirurgie cu intenție curativă, cât și succesul acestor intervenții.
Terapiile țintite și imunoterapia au adus, în prezent, beneficii mai ales pentru subgrupuri moleculare bine definite, de exemplu pacienți cu tumori asociate mutațiilor BRCA sau cu deficit de reparare a nepotrivirilor ADN. Cu toate acestea, ele demonstrează că și în cancerul pancreatic biologia detaliată a tumorii poate fi exploatată clinic, iar centrele comprehensive testează acum de rutină aceste modificări pentru a nu rata nicio opțiune terapeutică relevantă.
Cât de aproape suntem de o metodă fiabilă de screening la nivel populațional pentru cancerul pancreatic?
Spre deosebire de cancerul de sân și de cel pulmonar, nu suntem încă atât de aproape pe cât ne-am dori în cazul screeningului pentru cancerul pancreatic. Din păcate, nu există dovezi științifice care să arate că acest lucru este fezabil sau util cu metodele disponibile în prezent.
Calea realistă pe termen scurt constă în strategii rafinate, adaptate riscului: identificarea persoanelor cu risc semnificativ crescut și oferirea unei supravegheri personalizate în centre cu experiență, în locul unui program de screening uniform pentru toată populația.
Ce direcții de cercetare considerați esențiale pentru ca și cancerul pancreatic să devină mai ușor de depistat și tratat în viitor?
Trei domenii sunt deosebit de importante.
Primul: o mai bună stratificare a riscului – integrarea geneticii, a istoricului familial și a descoperirilor imagistice fine în modele solide care să semnaleze mai devreme persoanele cu risc crescut.
Al doilea: dezvoltarea unor panouri de biomarkeri multi-omici și a biopsiilor lichide capabile să detecteze boala precoce cu o acuratețe suficientă pentru a fi utile clinic.
Al treilea: noi terapii menite să eradicheze boala micrometastatică, care este adesea deja prezentă în momentul apariției simptomelor. Acestea includ combinații mai inteligente de medicamente, radioterapie mai precisă și strategii imunoterapeutice adaptate micro-mediului extrem de ostil caracteristic tumorilor pancreatice.
Screeningul cancerului de sân (ecografie vs. mamografie)
Mulți pacienți cred că o simplă ecografie mamară este suficientă pentru screening. Din perspectivă clinică, de ce mamografia rămâne standardul de aur?
Mamografia rămâne standardul de aur deoarece este singura metodă care a demonstrat în mod constant, în studii populaționale ample, reducerea mortalității prin cancer de sân. Ea poate detecta microcalcificări și anomalii foarte mici, adesea invizibile la ecografie, mai ales în stadii foarte timpurii, când șansele de vindecare sunt maxime.
Ecografia este o completare excelentă, în special la femeile tinere și la cele cu sâni denși, dar, utilizată singură, nu oferă același beneficiu demonstrat asupra mortalității ca mamografia în programele organizate de screening.
Care sunt limitele ecografiei în depistarea precoce a cancerului, în special în cazul microcalcificărilor sau al leziunilor incipiente?
Ecografia este excelentă pentru diferențierea structurilor solide de cele chistice și pentru caracterizarea leziunilor deja cunoscute, dar nu este concepută pentru detectarea microcalcificărilor. Aceste mici depuneri de calciu, care pot semnala carcinom ductal in situ sau un cancer invaziv foarte timpuriu, sunt cel mai bine vizibile la mamografie.
În plus, ecografia depinde foarte mult de experiența operatorului și nu este încă standardizată la fel ca mamografia pentru screeningul la scară largă. Folosită singură, riscă să rateze tocmai acele modificări subtile și precoce pe care screeningul organizat își propune să le identifice.
Cum le-ați explica pacienților importanța metodelor de screening adaptate vârstei și rolurile complementare ale mamografiei, ecografiei și RMN-ului?
Oncologia a devenit un efort interdisciplinar, iar ca oncolog medical depind foarte mult de radiologi, cei care diagnostichează și identifică leziunile suspecte la nivelul sânului. Pentru mine, mamografia rămâne standardul de aur al detecției bolii, adesea combinată cu ecografia pentru clarificări suplimentare. Totuși, dacă radiologul este nesigur și nu poate formula o concluzie definitivă, RMN-ul mamar ajută adesea la stabilirea unui diagnostic adecvat.
În cazurile suspecte, efectuăm aproape întotdeauna biopsii ghidate ecografic pentru a avea dovada histologică a naturii bolii și, uneori, recomandăm monitorizare imagistică pe termen scurt.
Cartea dumneavoastră evidențiază puterea progresului științific din ultimul secol. Care tehnologii – inteligența artificială, medicina personalizată, profilarea genetică – credeți că vor modela următorul mare salt în oncologie?
Următorul mare salt va veni din interacțiunea dintre aceste tehnologii, mai degrabă decât dintr-una singură. Profilarea genetică și moleculară ne ajută deja să identificăm ținte terapeutice și să adaptăm tratamentele la subtipuri tumorale specifice; această tendință se va accentua. Medicina personalizată va aborda din ce în ce mai mult nu doar ce tratament oferim, ci și cât, când și cui.
Inteligența artificială va fi indispensabilă pentru integrarea volumului enorm de date imagistice, patologice, genomice și clinice în decizii relevante pentru fiecare pacient. Provocarea va fi utilizarea AI într-un mod transparent și responsabil – ca un asistent puternic care completează judecata clinică, nu ca o „cutie neagră” misterioasă.
Având în vedere vasta dumneavoastră experiență în conducerea unor mari centre oncologice din Viena, cum vedeți viitorul îngrijirii oncologice integrate în Europa?
Activitatea mea la Universitatea de Medicină din Viena, la Comprehensive Cancer Center și, în prezent, la Central European Cancer Center din cadrul Wiener Privatklinik a fost posibilă doar printr-o cooperare interdisciplinară foarte strânsă. Pacienții din România cred adesea că oncologul medical are răspuns la toate întrebările lor, dar acest lucru nu este adevărat. Diagnosticul depinde de radiologie, anatomie patologică – inclusiv diagnostic molecular – și de specialitățile chirurgicale. Răspunsurile optime la nevoile pacienților pot fi găsite doar printr-o colaborare foarte strânsă între toate disciplinele relevante. De aceea, pacienții trebuie să fie întotdeauna pregătiți să consulte mai mult de un specialist atunci când vin pentru diagnostic și tratament.
Dacă ați putea corecta un singur mit sau o singură teamă larg răspândită despre cancer, care ar fi aceea?
Dacă aș putea corecta o singură concepție greșită, ar fi credința că „cancerul înseamnă întotdeauna sfârșitul”. Mult timp, acest lucru a fost adesea adevărat, iar teama este de înțeles. Însă astăzi, multe tipuri de cancer sunt vindecabile, iar multe altele pot fi ținute sub control ani de zile, menținând o calitate a vieții semnificativă.
Recunoașterea acestui fapt nu trivializează cancerul, ci schimbă modul în care îl abordăm. În loc de paralizie și tăcere, putem încuraja consultul precoce, participarea la programe adecvate de screening și implicarea în tratamente bazate pe dovezi. O mentalitate mai informată și mai puțin fatalistă poate contribui, ea însăși, la rezultate mai bune.
