După 40 de ani, reducerea eliberării de celule stem poate face ca organismul să fie mai puțin rezistent, iar capacitatea de a se repara și recupera să scadă. Aceasta ne face să privim cu alți ochi sănătatea pe termen lung și modul în care ne menținem vitalitatea.
La un moment dat, după 40 de ani, mulți oameni observă o schimbare subtilă. Recuperarea durează mai mult, o noapte proastă de somn se resimte mai mult timp, iar un antrenament care înainte te energiza acum cere câteva zile de refacere. De cele mai multe ori spunem că „asta e îmbătrânirea”, dar specialiștii sugerează o explicație mai clară: sistemul de reparare al corpului încetinește.
Celulele stem nu sunt doar un element fundamntal al sănătății, ci pot fi unul dintre cei mai clari indicatori ai rezilienței viitoare. Numărul de celule stem din sânge este probabil cel mai bun marker pentru cât de sănătos vei fi în următorii 10–20 de ani. Potrivit analizelor, atunci când nivelul scade sub aproximativ o celulă stem per microlitru de sânge, reziliența organismului se reduce, iar sub 0,5, riscul de boală crește semnificativ.
Pentru că până atunci biologia a început deja, în mod tăcut, să-și schimbe regulile. Deși producem celule stem pe tot parcursul vieții, mediul care le eliberează se modifică dramatic. Până la vârsta de 30 de ani, pierdem aproximativ 70% din măduva osoasă roșie – țesutul responsabil de producerea și mobilizarea celulelor stem – ceea ce corespunde unei scăderi de aproximativ 90% a numărului de celule stem circulante. Organismul continuă să se repare, dar cu mai puțini „lucrători” disponibili.
Totuși, măsurarea acestor „lucrători” este mai dificilă decât pare. Numărarea celulelor stem este asemănătoare cu încercarea de a număra păsări rare pe un cer aglomerat. Stresul, lipsa somnului sau chiar drumul până la laborator pot influența rezultatele. „Dacă ești stresat în dimineața în care mergi să îți fie măsurate celulele stem… multe lucruri pot afecta cuantificarea”, explică specialiștii. Conceptul rămâne solid, chiar dacă instrumentele actuale nu sunt încă perfecte.
Celulele stem permit repararea reală sau înlocuirea țesuturilor deteriorate, nu doar menținerea lor. Atunci când are loc o astfel de reparare, markerii obișnuiți ai longevității devin mai puțin relevanți; ceea ce contează cu adevărat este dacă un organ își poate recăpăta funcția.
„Celulele stem aduc ceva nou: atunci când ele repară problema de la rădăcină, markerii de longevitate nici nu mai sunt necesari”, explică el. „Ai rezolvat direct cauza care îți scurtează viața.”
Această idee explică și de ce terapiile cu celule stem au rezultate atât de variate. Clinici din toată lumea observă același tipar: unii pacienți au îmbunătățiri spectaculoase, alții doar moderate, iar unii nu văd nicio schimbare. Medicii spun că întrebarea corectă nu este „funcționează celulele stem?”, ci:
„De ce nu au funcționat pentru acea persoană?”
Inflamația, circulația deficitară, stresul cronic — toate pot împiedica celulele stem să ajungă acolo unde este nevoie de ele. Cu alte cuvinte, „terenul” contează la fel de mult ca intervenția în sine.
Surprinzător este că multe dintre obiceiurile care susțin celulele stem sunt extrem de simple. • Exercițiile intense cresc temporar eliberarea lor. • Postul îmbunătățește calitatea celulelor stem prin activarea proceselor de curățare celulară. • Stresul, fumatul și alcoolul în exces le reduc capacitatea de a migra și repara. • Chiar și meditația are un rol benefic.
„Până la urmă, tot ce ți-a spus mama că e bine pentru tine… e bine și pentru celulele tale stem”
În spatele glumei se află o realitate evolutivă: omenirea a evoluat cu o speranță de viață de la 30 de ani la 80 de ani. Deceniile câștigate în epoca modernă nu au venit la pachet cu un sistem de reparare „actualizat”. De aceea, după 40 de ani, îmbătrânirea se simte mai greu — nu pentru că e ceva „în neregulă”, ci pentru că funcționăm dincolo de limitele pentru care biologia noastră a fost optimizată.
Cum celulele senescente favorizează creșterea melanomului
