O nouă analiză afirmă că longevitatea din „zonele albastre” nu este un mit – ci este susținută de metode demografice riguroase.
„Zonele albastre” au ocupat un loc aparte în discuția despre longevitate. Celebrate în cercurile de wellness. Contestate de critici și sceptici. Și, desigur, inevitabil, prinsă la răscrucea dintre știință și self‑help.
Aceste regiuni – inclusiv Okinawa din Japonia, Sardinia din Italia, Ikaria din Grecia și Peninsula Nicoya din Costa Rica – sunt cunoscute pentru numărul neobișnuit de mare de persoane care trăiesc până la anii 90 și chiar mai mult. Recent, critici din afara domeniului gerontologiei au susținut că zonele albastre s-ar baza pe fundamente instabile.
Un nou articol publicat în The Gerontologist oferă cel mai detaliat răspuns științific de până acum și susține ferm validitatea zonelor albastre. Lucrarea, intitulată The validity of blue zones demography: a response to critiques, transmite un mesaj clar: vârstele raportate în zonele albastre originale au fost validate folosind unele dintre cele mai stricte metode disponibile în știința demografică modernă.
Potrivit Dr. Steven Austad, director științific al American Federation for Aging Research, afirmațiile remarcabile despre durata vieții necesită dovezi la fel de remarcabile. Cercetarea demonstrează că zonele albastre originale respectă constant sau depășesc standardele globale riguroase utilizate pentru verificarea longevității extreme. Aceasta nu este o apărare bazată pe credință, ci pe decenii de muncă menite să corecteze o realitate istorică: oamenii și-au exagerat vârsta de secole.
Întrebarea centrală este simplă: cum pot cercetătorii să știe că cineva are cu adevărat 100 de ani? Răspunsul stă în verificarea încrucișată. În loc să se bazeze pe vârste auto-raportate, cercetările asupra zonelor albastre folosesc multiple surse independente:
Certificate civile de naștere și de deces
Arhive bisericești
Registre militare și electorale
Genealogii familiale detaliate
Cercetătorii realizează și interviuri față în față pentru a confirma identitatea și a elimina erorile comune, precum frați cu același nume sau documente schimbate. Cazurile care nu pot fi verificate cu certitudine sunt excluse.
Dr. Giovanni Pes, unul dintre descoperitorii originali ai zonei albastre din Sardinia, explică că aceste metode au fost create pentru că exagerarea vârstei a fost frecventă în istorie. Zonele albastre nu se stabilesc pe baza datelor auto-raportate, ci printr-un proces riguros de verificare încrucișată a documentelor care se întinde adesea pe peste o sută de ani. Sistemul presupune erori și apoi le elimină.
Studiul trece în revistă procedurile de validare din cele patru zone albastre cele mai studiate: Sardinia, Okinawa, Ikaria și Nicoya. Rezultatul evidențiază modele la nivel de populație: aceste regiuni arată o probabilitate constant mai mare de a ajunge la vârsta de 90 de ani și peste, comparativ cu populații similare din alte locuri.
Zonele albastre nu au fost niciodată despre „cea mai bătrână persoană în viață”. Ele identifică comunități în care longevitatea este suficient de frecventă pentru a fi semnificativă și repetabilă din punct de vedere statistic.
O perspectivă importantă a studiului: zonele albastre nu sunt permanente. Modernizarea, migrația și schimbările stilului de viață au slăbit deja modelele de longevitate în Okinawa și Nicoya. Austad argumentează însă că această caracteristică le conferă credibilitate științifică, permițând studiul modului în care factorii sociali, culturali și de stil de viață influențează îmbătrânirea sănătoasă.
Longevitatea nu este „înghețată” geografic. Ea răspunde la:
Sisteme alimentare
Activitate fizică
Conexiuni sociale
Ritmul vieții moderne
Prin reafirmarea validității zonelor albastre, cercetarea le restabilește rolul de laboratoare vii pentru îmbătrânirea sănătoasă. Deși genetica contribuie, cei mai puternici factori rămân cei de zi cu zi: mișcare integrată în viața cotidiană, diete tradiționale și legături sociale profunde.
Această abordare se aliniază cu o schimbare mai largă în știința longevității: de la extinderea radicală a vieții la extinderea perioadei de viață sănătoasă (healthspan). Studiile viitoare asupra zonelor albastre vor analiza cum creșterea lentă a speranței de viață poate informa intervenții de sănătate publică mai eficiente.
Dan Buettner, expert în zonele albastre, afirmă: „Într-un moment în care populațiile lumii îmbătrânesc rapid, este esențial ca discuția publică și intervențiile promițătoare să se bazeze pe știință solidă.” Pentru cercetători, investitori și decidenți, zonele albastre reprezintă semnale valoroase, care trebuie studiate, actualizate și transformate în strategii pentru vieți mai lungi și mai sănătoase peste tot.
Poate ginsengul să îmbunătățească performanța fizică și recuperarea după efort?
