De când ne știm, auzim aceleași sfaturi: mănâncă sănătos, fă mișcare, nu fuma. Ai grijă la alimentație, mișcă-te zilnic, nu consuma prea mult alcool. Ni se spune că, dacă respecți aceste reguli, ai șanse să trăiești mai mult. Dar dacă, de fapt, am subestimat o piesă importantă din acest puzzle?
Un nou studiu publicat în Science arată că genele ar putea influența durata vieții mai mult decât credeam – până la 55%. Asta înseamnă că mai mult de jumătate din „poveste” este scrisă în ADN.
Cercetătorii au analizat datele unor gemeni pe parcursul mai multor decenii. Au separat decesele cauzate de accidente sau infecții de cele legate de îmbătrânirea naturală și bolile cronice. Eliminând acest „zgomot exterior”, au putut vedea mai clar cât de mare este, de fapt, rolul genelor.
De ce gemeni?
Pentru că gemenii identici au același ADN. Comparându-i, oamenii de știință pot vedea cât din durata vieții este influențată de gene și cât de stilul de viață sau mediu.
„Numărul acesta nu e scos din aer”, spune Ben Shenhar, autorul principal al studiului și cercetător în îmbătrânire, de la Weizmann Institute of Science din Israel. „În aproape toate studiile pe gemeni, pentru orice trăsătură umană, apare acest prag de 50%. Chiar și vârsta la menopauză, un indicator clasic al îmbătrânirii, are o amprentă genetică similară.”
Morten Scheibye-Knudsen, de la Universitatea din Copenhaga, explică faptul că această metodă ajută la eliminarea „zgomotului” din jur. El spune că, deși oamenii pot trăi maximum 120 de ani, celulele de drojdie trăiesc doar 13 zile, iar balenele pot ajunge la 200 de ani. Aceste diferențe arată că genele stabilesc deja o limită generală a duratei vieții, iar comportamentul nu poate explica totul.
Totuși, asta nu înseamnă că destinul este complet scris în ADN. Partea bună este că, dacă genele explică aproximativ 55%, restul de 45% ține de noi: alimentație, mișcare, obiceiuri și mediu.
Dr. Eric Verdin, CEO al Buck Institute for Research on Aging, avertizează că este greșit să credem că genele decid singure cât trăim.
Iar Shenhar este de acord: genele pot seta „linia de start”, dar stilul de viață poate schimba rezultatul final.
El oferă o metaforă simplă: genele sunt solul și lumina soarelui. Dar cum îngrijești grădina – câtă apă, atenție și grijă oferi – decide dacă plantele vor înflori.
Studiul susține și descoperiri mai vechi: oamenii care ajung la 100 de ani au adesea gene „protectoare” care reduc riscul de boli cronice. Gene precum FOXO3, APOE și SIRT6 au fost deja legate de longevitate, dar cercetătorii cred că multe altele lucrează „din umbră”.
„Nu este vorba despre a te lupta să ajungi la 100 de ani”, spune Shenhar. „Acești oameni au gene care îi protejează activ de efectele îmbătrânirii.”
Această descoperire nu este doar o curiozitate. În viitor, ea ar putea ghida terapii personalizate și strategii de prevenție. Dacă înțelegem cum funcționează aceste gene, le putem „sprijini” prin stil de viață și tratamente.
Scheibye-Knudsen concluzionează: deși genele stabilesc limite, există un potențial real de a ne îmbunătăți sănătatea și de a trăi mai bine în interiorul acestor limite.
Așadar, genele pot seta scena, dar noi nu suntem doar actori care urmează un scenariu fix. Povestea vieții noastre se scrie în continuare – prin alegeri, terapii și descoperiri noi.
Startup danez promite să scape corpul de „chimicalele periculoase”
