Perimenopauza și menopauza nu sunt enigme de care să ne temem, ci etape naturale ale vieții femeii. În interviul nostru cu dr. Ina Bănacu, medic specialist obstetrica-ginecologie, descoperim cum fluctuațiile hormonale afectează somnul, metabolismul și starea emoțională și de ce înțelegerea timpurie a acestor procese poate transforma complet experiența unei femei. Informarea corectă și intervențiile adaptate nu doar că ameliorează simptomele, ci protejează sănătatea pe termen lung și oferă control real asupra propriei vieți.
Premenopauza este perioada de viață reproductivă, în care ciclurile menstruale sunt relativ regulate, iar echilibrul hormonal este încă stabil. Perimenopauza este etapa de tranziție care poate începe cu 7-10 ani înainte de menopauză și este, de fapt, momentul în care apar cele mai multe simptome. Nu pentru că hormonii dispar brusc, ci pentru că fluctuează haotic, afectând somnul, starea emoțională, energia, greutatea sau libidoul. Menopauza, din punct de vedere medical, nu este un proces, ci un diagnostic stabilit după 12 luni consecutive fără menstruație, care marchează scăderea semnificativă a producției hormonale ovariene.
Este important ca femeile să înțeleagă aceste etape din timp pentru că multe dintre schimbările pe care le trăiesc sunt adesea puse greșit pe seama stresului sau a „vârstei”. Când o femeie înțelege ce se întâmplă în corpul ei, nu se mai simte defectă sau nepregătită, ci informată și în control. Intervențiile făcute la timp — fie că vorbim de stil de viață, suport medical sau terapie hormonală personalizată — pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și pot preveni probleme importante pe termen lung.
De cele mai multe ori, perimenopauza nu începe cu simptome „spectaculoase”, ci cu schimbări mici, ușor de ignorat. Primele semne sunt adesea un somn mai fragmentat, o oboseală care nu trece cu odihnă, iritabilitate sau anxietate apărute fără un motiv clar, dificultăți de concentrare sau senzația că „nu mai funcționezi ca înainte”. Pot apărea cicluri menstruale ușor modificate — mai scurte, mai lungi, mai abundente — scăderea libidoului sau o sensibilitate emoțională crescută. Aceste semnale nu sunt întâmplătoare și nu ar trebui normalizate sau puse exclusiv pe seama stresului. Ele sunt, de multe ori, primele mesaje prin care corpul anunță o tranziție hormonală. Un consult medical făcut din timp nu înseamnă dramatizare, ci prevenție și claritate — și poate face diferența între ani trăiți în disconfort și ani trăiți cu echilibru și încredere
Ideea că terapia de substituție hormonală este, în mod general, „periculoasă” își are originea în interpretarea greșită a datelor inițiale ale studiului WHI, publicate la începutul anilor 2000. Ulterior, analizele detaliate au arătat că multe concluzii au fost extrapolate eronat, fără a ține cont de vârsta femeilor incluse, momentul inițierii terapiei, tipul de hormoni folosiți sau calea de administrare. Știința actuală arată clar că terapia hormonală corect indicată, personalizată și începută la momentul potrivit este sigură pentru majoritatea femeilor. Astăzi diferențiem mult mai precis între tipurile de hormoni, doze și profilul individual al pacientei, iar abordarea nu mai este una universală, ci adaptată fiecărei femei. Mesajul esențial este acesta: nu terapia hormonală este periculoasă, ci lipsa de individualizare și de informare corectă. Atunci când este prescrisă responsabil și monitorizată medical, substituția hormonală este o opțiune terapeutică validă, susținută de dovezi științifice solide.
Terapia hormonală nu ar trebui privită ca o soluție de „ultim moment”, ci ca o opțiune care își are eficiența maximă atunci când este începută la momentul potrivit. Datele științifice susțin ceea ce numim „fereastra de oportunitate”: perioada perimenopauzei sau primii ani după instalarea menopauzei, când organismul răspunde cel mai bine la substituție hormonală. În această etapă, terapia nu înseamnă doar controlul simptomelor, ci și un potențial beneficiu pe termen lung pentru sănătatea osoasă, cardiovasculară și cognitivă. Amânarea excesivă, din frică sau dezinformare, face ca multe femei să ajungă la medic abia când calitatea vieții este deja sever afectată. Momentul optim nu este dictat de vârstă, ci de simptome, context medical și evaluare individuală. Atunci când este indicată și inițiată la timp, substituția hormonală nu este un „ultim pas disperat”, ci o intervenție preventivă și rațională, care poate face o diferență reală în viața unei femei.
În perimenopauză, schimbările hormonale nu se limitează la ciclul menstrual, ci influențează profund creierul, metabolismul și sistemul nervos. De exemplu, multe femei îmi spun că „nu mai dorm ca înainte” sau că se trezesc la 3–4 dimineața cu mintea în alertă. Estrogenul joacă un rol important în reglarea neurotransmițătorilor implicați în somn și stare de bine, iar fluctuațiile lui pot duce la insomnie, anxietate sau iritabilitate apărute fără un motiv clar.
La nivel cerebral, aceste schimbări se pot traduce prin dificultăți de concentrare, uitare, senzația de „ceață mentală” sau pierderea încrederii în propria capacitate de a face față sarcinilor zilnice. Metabolic, multe femei observă că se îngrașă „din aceeași mâncare”, mai ales în zona abdominală, sau că le este mult mai greu să își mențină masa musculară, chiar dacă fac mișcare. Aceste fenomene sunt legate de rolul estrogenului în reglarea sensibilității la insulină și a distribuției grăsimii corporale. La nivelul sistemului nervos, pot apărea bufeuri, palpitații, senzația de tensiune internă sau episoade bruște de oboseală extremă. Nu sunt reacții exagerate și nici semne de instabilitate emoțională, ci expresia unui sistem nervos devenit mai reactiv pe fond hormonal instabil. Hormonii nu sunt doar „hormoni feminini”, ci regulatori esențiali ai echilibrului creier–corp. Când înțelegem acest lucru, simptomele capătă sens, iar femeile pot primi sprijinul corect, la momentul potrivit.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este normalizarea excesivă a simptomelor — ideea că „așa e normal după o anumită vârstă” și că trebuie pur și simplu suportate. În realitate, oboseala persistentă, insomnia, anxietatea sau creșterea în greutate nu sunt lucruri care ar trebui ignorate.
O altă greșeală este autotratamentul haotic: suplimente luate la întâmplare, diete restrictive, perioade de antrenamente intense urmate de epuizare sau, dimpotrivă, renunțarea completă la mișcare. Fără o evaluare medicală corectă, aceste strategii pot agrava dezechilibrele și cresc frustrarea. Multe femei încearcă să trateze simptomele separat — somnifere pentru insomnie, anxiolitice pentru anxietate, diete pentru greutate — fără a aborda cauza de fond, care este dezechilibrul hormonal. Iar poate cea mai dureroasă greșeală este autoblamarea: convingerea că problema ține de voință sau disciplină. Perimenopauza nu este o lipsă de control personal, ci o etapă biologică reală. Fără ghidaj medical, femeile nu doar că suferă inutil, ci pierd și șansa unor intervenții timpurii care pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții
Când vorbim despre „hormoni bioidentici”, ne referim la hormoni care au aceeași structură moleculară ca hormonii produși natural de organismul feminin. Din punct de vedere chimic, corpul îi recunoaște și îi utilizează ca pe propriii hormoni. Tot mai frecvent folosim și termenul „body-identic”, care subliniază exact acest lucru: hormoni adaptați biologiei umane, nu doar „asemănători” cu cei naturali. Diferența față de terapiile clasice constă în tipul de hormoni utilizați și în modul în care sunt administrați. Terapiile moderne se bazează pe estrogeni și progesteron body-identici, în doze standardizate, bine studiate și atent monitorizate. În trecut, multe scheme terapeutice foloseau hormoni sintetici sau derivați cu structură diferită, asociați cu un profil de efecte adverse mai puțin favorabil. Este important de înțeles că „bioidentic” sau „body-identic” nu înseamnă automat „mai sigur” sau „natural” în lipsa unei indicații medicale corecte. Siguranța unei terapii hormonale vine din selecția pacientei, dozajul potrivit, calea de administrare și monitorizarea pe termen lung, nu din eticheta folosită. Atunci când sunt prescriși responsabil, hormonii body-identici permit o abordare modernă, personalizată și mai bine tolerată a substituției hormonale
Pentru femeile care nu pot sau nu își doresc terapie hormonală, există alternative validate medical, dar este important să le privim realist. Aceste opțiuni nu „înlocuiesc” hormonii, ci ajută organismul să se adapteze mai bine la schimbările hormonale din perimenopauză și menopauză. Cele mai consistente dovezi le avem pentru intervențiile asupra stilului de viață. Somnul regulat, alimentația echilibrată, mișcarea constantă și gestionarea stresului influențează direct creierul, metabolismul și sistemul nervos — exact zonele cele mai sensibile în această perioadă. Pentru multe femei, aceste ajustări pot reduce semnificativ insomnia, anxietatea sau oboseala. Există și suplimente cu efecte moderate, iar în ultimii ani au apărut medicamente non-hormonale noi, dedicate tratamentului bufeurilor, care pot fi o soluție reală pentru femeile la care terapia hormonală nu este indicată sau nu este dorită. Important este ca aceste opțiuni să fie alese informat, nu din frică, și integrate într-un plan medical coerent.
Hormonii nu funcționează independent de restul vieții noastre, iar asta este un lucru pe care îl explic des pacientelor. Terapia de substituție hormonală poate fi foarte eficientă, dar nu poate lucra singură. Dacă o femeie doarme puțin sau se trezește constant noaptea, nivelul de stres rămâne ridicat, iar corpul devine mai puțin receptiv la estrogen și progesteron. La fel, stresul cronic ține sistemul nervos într-o stare de „alertă” continuă, iar în acest context multe femei au senzația că terapia „nu își face efectul”, deși dozele sunt corecte. Alimentația și mișcarea contează mai mult decât credem. O alimentație haotică sau foarte restrictivă poate sabota echilibrul metabolic, iar lipsa mișcării — mai ales a exercițiilor de forță — reduce beneficiile terapiei asupra energiei, greutății și tonusului general. În schimb, când somnul se îmbunătățește, stresul este mai bine gestionat, iar corpul este susținut prin mișcare și nutriție, răspunsul la terapia hormonală este vizibil mai rapid și mai stabil. De aceea, eu nu privesc substituția hormonală ca pe o „medicație-minune”, ci ca pe un sprijin care funcționează cel mai bine atunci când viața din jurul lui este puțin mai blândă cu corpul.
Dacă ar fi un singur lucru pe care aș vrea să îl știe femeile între 35 și 45 de ani, este că nu e prea devreme să fii atentă la corpul tău. Nu pentru că „vine menopauza”, ci pentru că aceasta este perioada în care se construiește felul în care vei trăi următoarele decenii. Schimbările hormonale nu apar brusc și nu cer reacții dramatice, ci înțelegere, prevenție și alegeri făcute din timp. Cu cât începi mai devreme să îți asculți corpul și să îl susții corect, cu atât tranziția va fi mai blândă, mai clară și mai ușor de traversat.
