Cum se schimbă prieteniile de-a lungul vieții

Prietenii din copilărie, colegii de facultate, „gașca” de la birou, vecina cu care bei cafeaua la 60+ de ani. Fiecare etapă a vieții are prieteniile ei. Studiile arată că nu pierdem doar prieteni odată cu vârsta: devenim mai atenți la cine merită timpul nostru.

Cercul social nu rămâne niciodată la fel. Se lărgește în tinerețe, se strânge când apar cariera și familia, apoi se adâncește la maturitate. Iar calitatea lor contează, inclusiv pentru sănătate și longevitate.

Iată cum arată prietenia la fiecare vârstă și ce putem face ca să nu o lăsăm să se stingă.

Copilăria și adolescența: prieteniile care ne formează

În copilărie, prietenul e de obicei colegul de bancă sau copilul de la bloc. Prieteniile se leagă repede și se destramă la fel de repede. În adolescență însă, prietenii devin una dintre principalele surse de sprijin și apropiere, uneori mai importante decât părinții.

Iar aceste relații contează pe termen lung. Cercetătorii de la Universitatea Virginia au urmărit adolescenți până la maturitate și au observat că o prietenie apropiată la 15-16 ani se leagă de o sănătate emoțională mai bună la vârsta adultă. Cei care au avut același „cel mai bun prieten” mai mulți ani la rând au avut cele mai bune rezultate.

Un alt studiu, publicat în 2024 arată o nuanță interesantă. La începutul adolescenței contează mai mult să fii acceptat de grup. Spre finalul ei, devine mai importantă calitatea unei prietenii apropiate.

Schimbările dese de prieteni din gimnaziu sunt normale. Așa învață copiii încrederea, empatia și rezolvarea conflictelor.

20-30 de ani: cercul cel mai larg din viață

Facultatea, primul job, mutările într-un alt oraș sau chiar într-o altă țară. Tinerețea e perioada în care cunoaștem cei mai mulți oameni. O meta-analiză de la Institutul Max Planck, a adunat rezultatele a sute de studii. Concluzia: cercul social crește până la începutul vârstei adulte, apoi scade constant.

Psihologii explică fenomenul prin felul în care ne raportăm la timp. Când viața pare să aibă înainte un orizont nelimitat, căutăm noutăți, informații și oportunități. Iar acestea vin cel mai ușor de la mulți oameni diferiți.

Tot acum apar și primele pierderi, pentru că unele prietenii nu supraviețuiesc distanței. E firesc, iar cele noi se potrivesc adesea mai bine cu cine devenim.

30-50 de ani: prietenii cu timp puțin

Cariera, căsnicia, copiii, părinții care îmbătrânesc. La mijlocul vieții, prietenii trec adesea pe ultimul loc în agendă. Nu pentru că ar conta mai puțin, ci pentru că timpul liber aproape dispare.

Iar prietenia cere timp. Un studiu realizat la Universitatea Kansas, a calculat cât: aproximativ 50 de ore petrecute împreună ca să treci de la cunoștință la prieten ocazional, circa 90 de ore pentru o prietenie propriu-zisă și peste 200 de ore pentru un prieten apropiat. Orele petrecute doar la lucru, unul lângă altul, nu contează la fel de mult.

Specialiștii au observat că între facultate și pensionare oamenii pierd mulți prieteni din lipsă de timp. Un copil, un job nou sau o mutare remodelează cercul social.

Vestea bună este că nucleul de prieteni apropiați rămâne, de regulă, stabil. Se pierd mai ales legăturile periferice.

După 60 de ani: mai puțini prieteni, dar mai aproape

La vârsta a treia, cercul social e mai mic. Asta nu înseamnă însă neapărat singurătate. Psihologii au propus o explicație numită teoria selectivității socioemoționale. Pe scurt: când simțim că timpul rămas e limitat, alegem să-l petrecem cu oamenii care ne cunosc și ne fac bine.

Studiile confirmă această idee. Seniorii au rețele sociale mai mici decât tinerii, dar cu o proporție mai mare de oameni apropiați. Iar seniorii se declară adesea mai mulțumiți de relațiile lor decât adulții mai tineri.

Cu timpul se pierd mai ales cunoștințele, iar această „curățenie” în cercul social s-a asociat chiar cu o stare emoțională mai bună.

Există însă și un risc. Pensionarea, mutarea copiilor sau pierderea partenerului pot rupe legături importante. Cercetările arată că prezența unui prieten poate proteja sănătatea persoanelor care trec prin văduvie.

Prieteniile și longevitatea: ce spun studiile

O meta-analiză din 2010 a cuprins 148 de studii și peste 308.000 de participanți la nivel global. Rezultatul: persoanele cu relații sociale puternice au avut cu 50% mai multe șanse de supraviețuire în perioada urmărită. Autorii au comparat efectul cu cel al fumatului sau al alcoolului.

La aceeași concluzie ajunge și Studiul Harvard privind Dezvoltarea Adulților, început în 1938 și considerat cel mai lung studiu despre viața adultă. Directorul său, psihiatrul Robert Waldinger, spune că participanții cu cele mai calde relații au rămas sănătoși mai mult timp și au trăit mai mult. Cei mai mulțumiți de relațiile lor la 50 de ani erau cei mai sănătoși la 80 de ani.

Concluzia ambelor cercetări: nu numărul prietenilor contează, ci calitatea legăturilor.

Cum păstrezi și cum faci prieteni la orice vârstă

Fă primul pas. Nu poți obliga pe nimeni să-ți devină prieten, dar îl poți invita. O cafea, o plimbare, un telefon.
Schimbă contextul. Dacă vă cunoașteți de la birou, ieșiți și în afara lui. Prietenia crește din timpul petrecut împreună de plăcere, nu din obligație.
Pune prietenii în calendar. La 40 de ani, întâlnirile spontane sunt rare. O cină lunară sau un apel săptămânal fix mențin legătura vie.
Reia legături vechi. Un mesaj către un prieten pierdut din vedere poate redeschide o relație care avea deja o istorie comună.
Caută comunități. Cursuri, voluntariat, cluburi de lectură sau grupuri de mișcare sunt locuri bune pentru prietenii noi, mai ales după pensionare.
Prietenia nu se încheie la o anumită vârstă. Doar își schimbă forma. Iar fiecare oră investită într-o relație apropiată este, după cum arată cercetările, o investiție în sănătatea noastră.