Anual, octombrie este marcată ca Luna Internațională de Conștientizare a Cancerului de Sân, cunoscută și ca Luna Roz, o lună dedicată informării publicului larg cu privire la importanța depistării precoce, a prevenției și a sprijinirii persoanelor afectate de această suferință care constituie cel mai des întâlnit tip de cancer la femei.
Cancerul – cea de a doua cauză de deces la nivel european, după bolile cardiovasculare – reprezintă 23% din totalul deceselor de pe continent. Cu o creștere de 60% în ultimele trei decenii, incidența cancerului este pe cale să depășească bolile cardiovasculare și să devină, până în 2035, prima cauză de deces în Europa.
În România, cancerul ocupă același loc doi în rândul cauzelor de deces, după bolile cardiovasculare, cu un total mai scăzut – 19%. În schimb, potrivit celui mai recent Raport privind Starea Sănătății în UE, România înregistrează cele mai multe decese din cauze prevenibile și tratabile și, totodată, cea mai mică rată de prevenție.
Este o realitate cruntă, pe care trebuie să o percepem corect, conștientizând cât de mult ține de noi înșine să devenim sau nu obiectul acestor statistici înfiorătoare. Discuția purtată cu dr. Dragoș Median – medic primar oncolog, autor și cercetător prolific, multipremiat internațional – este un pas făcut de Longevity în acest sens.
AVEM SOLUȚII PENTRU O SPERANȚĂ DE VIAȚĂ MAI BUNĂ
LONGEVITATEA ȘI PREVENȚIA – RAPORT BIUNIVOC
În România, majoritatea factorilor de risc comportamentali asociați cancerului au o prevalență ridicată. Dar chiar și fără a determina apariția cancerului, acești factori nu pot face casă bună cu sănătatea, iar prevenția nu este chiar cel mai apropiat prieten al românilor. În aceste condiții, cum privește un oncolog noțiunea de longevitate?
Dr. Dragoș Median ● Din punctul de vedere al oncologului, longevitatea înseamnă o durată lungă de viață, dublată de o bună calitate a vieții și de eliminarea riscului ca boala să reapară, în cazul în care a existat la un moment dat. Dar dobândirea acestei longevități este foarte strâns legată de prevenție, cu atât mai mult de prevenția oncologică. Pentru că dacă ne gândim la cancere, cea mai bună soluție este să nu facem această boală. În acest sens, prevenția este de neprețuit și m-aș referi mai întâi la prevenția primară, care înseamnă ceea ce putem face noi înșine pentru ca boala să nu apară – în principal, modificarea stilului de viață și evitarea factorilor de risc. Apoi, putem vorbi despre prevenția secundară. De data aceasta, ne referim la lucruri care țin mai degrabă de medicină, cum ar fi programele de screening – screening pentru cancerul de sân, de col uterin, de rect etc. – sau vaccinarea ca formă de prevenție a unui tip de cancer (vaccinarea anti HPV). Nu în ultimul rând, ca prevenție terțiară, trebuie să ne îngrijim de menținerea unei calități bune a vieții după diagnosticul de cancer. Indiferent de gradul de severitate al bolii, dacă s-a reușit vindecarea ei, tot ceea ce contează este să nu reapară.
VIEȚI ȘI EXPUNERI DIFERITE – CONSECINȚE DIFERITE
De cele mai multe ori, oamenilor le este aproape imposibil să iasă cu totul de sub cupola principalilor factori de risc care duc la boala oncologică. Cum explică oncologia faptul că, din rândurile unui număr mare de oameni supuși la factori de risc identici, unii contractează teribila boală mai devreme, unii, mai târziu, iar alții, niciodată?
Dr. Dragoș Median ● Acest lucru se întâmplă pentru că suntem diferiți între noi, iar vieți diferite înseamnă expuneri diferite. Dacă este să vorbim despre factorii de risc oncologic, cel mai nociv este fumatul, care nu cauzează doar cancer de plămâni, ci și cancer gastric, digestiv, de pancreas sau de vezică urinară. Un alt obicei cu risc oncologic este consumul excesiv de alcool. Organizația Mondială a Sănătății sau Asociația Americană de Cardiologie consideră că orice consum de alcool înseamnă factor de risc pentru bolile cardiovasculare și oncologice. Un al treilea obicei de viață dăunător ține tot de noi și se referă la regimul alimentar. Alimentația excesivă duce la supraponderabilitate, iar obezitatea este un factor de risc pentru o mulțime de cancere. Cel de-al patrulea ține, din nou, de noi înșine: sedentarismul. Cu cât avem o viață mai activă, cu atât riscul de a apărea un cancer de sân este mai mic. Apoi, pot interveni lucruri pe care nu le putem influența. Expunerea la anumite toxice sau noxe uneori poate fi profesională, iar alteori poate fi involuntară. Expunerea prelungită la radiații, la razele solare, poate să fie un factor de risc, așa cum este și expunerea la anumite substanțe chimice. Un alt factor pe care nu îl putem influența în niciun fel este predispoziția genetică. Sunt persoane care au mutații predispozante pentru un anumit tip de patologie. În cele din urmă, intervine, poate cel mai neplăcut dintre toți factorii, înaintarea în vârstă. Nici pe acesta nu-l putem evita.
Dincolo de toate riscurile de cancer care ne pândesc fără să avem posibilitatea de a le evita și dincolo de excesele din tinerețe, se mai poate vorbi de măsuri de prevenție, inclusiv de teste genetice, care să ne permită în cele din urmă creșterea șanselor de a avea o viață lungă și sănătoasă, chiar dacă am atins deja vârsta de 50 de ani?
RISCURI ONCOLOGICE CONTROLATE, SOLUȚII REALE
Dr. Dragoș Median ● Nu putem influența fenomenul îmbătrânirii, dar este oarecum simplu să controlăm factorii de risc oncologic care țin de noi. Putem să nu fumăm, putem să ne gratulăm cu mai puțin zahăr, putem să consumăm mai puțin alcool, preferabil deloc, putem să facem mișcare – o plimbare zilnică de 20-30 de minute este suficientă. Putem să mâncăm mai echilibrat, asta însemnând inclusiv cantități mai mici și hrană mai diversă, cu cât mai puține alimente procesate și cu mai multe fructe, legume și fibre.
Cât privește așa-numitele teste genetice, da, există și această tendință pe care, însă, eu nu o încurajez, pentru că, în momentul de față, știm destul de multe în ceea ce privește modul în care putem gestiona anumite mutații genetice în cazul persoanelor bolnave, dar știm destul de puține despre cum ar trebui să gestionăm cazul unei persoane sănătoase care este purtătoarea unei mutații predispozante. Nici măcar nu putem aprecia cu exactitate cât de mare este riscul acelei persoane. Așa că, în condițiile în care rezultatul testării poate aduce riscul unui stres emoțional extrem de intens și de lungă durată, pentru că ce e scris în gene nu poate fi schimbat, n-aș recomanda acest lucru. Putem, desigur, să facem screening genetic, primo – când există un număr mai mare de factori de risc care ne-ar face să ne gândim că merită să căutăm o anumită mutație predispozantă pentru persoana respectivă și, secundo, când avem o soluție pentru pacientul în cauză.
GÂNDIRE POZITIVĂ, SCREENING ȘI MĂSURI ACTIVE
Mai întâi, cu referire la prevenția care ne lipsește atât de mult, din punctul de vedere al unui medic oncolog cu vastă experiență inclusiv în cercetare, cât de importantă este o perspectivă pozitivă asupra vieții și, în al doilea rând, cu privire la boala manifestată, cât de corect este să afirmăm că, în 2025, există viață și după cancer?
Dr. Dragoș Median ● Sunt aproape convins că gândirea pozitivă face parte din pachetul care contribuie la prevenirea îmbolnăvirii, deși nu există studii care să stabilească această legătură – nu poți cuantifica gândirea pozitivă. Gândirea pozitivă ne ajută să adoptăm atitudini pozitive, iar cele recomandate anterior pot fi mult mai ușor puse în practică de un om care gândește pozitiv, decât de unul care nu are acest mod de a privi lumea.
Cu referire la boală, da, există viață după cancer. Dintotdeauna. Eu le explic pacienților că tratamentul oncologic are două etape. Prima este scurtă și e cea în care încerci să scapi de boală cu ajutorul chirurgiei și, de cele mai multe ori, cu un tratament înainte sau după operație. Oricum ar fi, aceasta este etapa scurtă. Etapa lungă e ceea ce urmează. Este cea în care îți trăiești, în continuare, viața trebuind să faci tot ce este necesar ca boala să nu reapară, dar fără să ai tot timpul în minte această amenințare. Noi, medicii, trebuie să rezolvăm și a doua etapă! Un pacient care se îmbolnăvește de cancer la 50 de ani poate trăi până la 80-90+. Asta ne propunem și de cele mai multe ori reușim.
Revenind la prevenție, insist asupra importanței screeningului – trebuie să verificăm anumite lucruri chiar dacă nu avem simptome. Sunt câteva cancere pentru care se poate face screening. De exemplu, în cazul cancerului de sân, screeningul înseamnă mamografie – după vârsta de 40-45 de ani. Mamografia poate salva vieți, în sensul că, dacă e să depistezi un cancer, îl depistezi într-un stadiu incipient, perfect curabil. Screeningul pentru cancerul de col uterin înseamnă testare HPV, respectiv testul Babeș-Papanicolau. Un alt lucru simplu de făcut e colonoscopia – după 50 de ani. Este o metodă simplă de a depista cancerul într-un stadiu în care este perfect vindecabil. Totodată, la fel de importante ca screeningul sunt măsurile active, cum ar fi vaccinarea. Vaccinul împotriva virusului HPV previne mai multe tipuri de cancere – nu doar cancerul de col uterin, ci și cancerele anale, peniene sau ORL. Există vaccinuri și împotriva altor tipuri de virusuri. Virusul hepatitei B, spre exemplu, este asociat cu apariția hepatocarcinomului. Foarte importantă este și tratarea unor infecții, ca cea cu Helicobacter pylori, deseori asociată cu apariția cancerului gastric. Medicina a progresat foarte mult, iar noi, românii, avem soluții pentru o speranță de viață mai bună și o longevitate sănătoasă. Dar pentru atingerea acestui deziderat, trebuie să avem grijă de noi!
