Pocnituri în ureche: cauze și ce înseamnă sunetul de trosnit

Pocniturile sau trosniturile din ureche pot avea cauze frecvente, precum acumularea de cerumen, congestia asociată răcelilor sau alergiilor ori tinitusul. În cele mai multe cazuri, cauzele nu sunt grave. Totuși, unele probleme, precum disfuncția articulației temporomandibulare (ATM), pot necesita evaluare medicală.

Ce trebuie să știi
-Acumularea de ceară în ureche poate provoca sunete de pocnit sau trosnit.
-Înghițitul, mestecatul și căscatul pot ajuta la decongestionarea urechilor.
-Tinitusul se manifestă prin perceperea unor sunete care nu provin dintr-o sursă externă.

Congestia urechii

Sunetele de pocnit, trosnit sau „înfundat” în ureche sunt adesea asociate cu congestia urechii, mai ales atunci când lichidul se acumulează în urechea medie. Acest lucru se poate întâmpla după o infecție a urechii, iar senzația de ureche înfundată poate persista chiar și câteva luni.2

Congestia urechii apare, de obicei, atunci când trompa lui Eustachio, un canal îngust care face legătura între urechea medie și partea din spate a nasului și gâtului, nu se drenează corespunzător.

Printre cauzele frecvente ale congestiei urechii se numără:

• Răcelile și infecțiile respiratorii – pot provoca congestie nazală.
• Infecțiile urechii – pot duce la acumularea de lichid în urechea medie.
• Suflatul nasului prea puternic.
• Alergiile, inclusiv rinita alergică sezonieră.
• Fumatul și alți factori iritanți.
• Schimbările de presiune atmosferică – de exemplu, în timpul coborârii cu avionul.
• Disfuncția trompei lui Eustachio poate fi asociată și cu boala de reflux gastroesofagian, în care acidul din stomac urcă spre esofag, gât și căile respiratorii. Refluxul gastroesofagian a fost asociat cu mai multe afecțiuni ale urechii.

Tratamentul congestiei urechii

Congestia urechii nu este, de obicei, o problemă gravă și poate dispărea de la sine în câteva zile. În funcție de cauză, simptomele pot fi ameliorate acasă prin câteva măsuri simple sau cu ajutorul unor produse disponibile fără prescripție medicală:

• Înghițitul, mestecatul și căscatul pot ajuta la deschiderea trompei lui Eustachio și la egalizarea presiunii.
• Mestecatul gumei poate fi util, inclusiv la copii cu vârsta de peste 6 ani.
• Suptul unei bomboane sau al altui produs potrivit stimulează înghițitul.
• Spray-urile nazale decongestionante pot reduce congestia nazală.
• Medicamentele antialergice sau antihistaminicele pot fi utile atunci când congestia este asociată cu alergiile.
• Dacă senzația de ureche înfundată și celelalte simptome persistă, medicul poate recomanda investigații suplimentare și, în anumite cazuri, o procedură chirurgicală.5 Printre acestea se numără:

Miringotomia – medicul realizează o mică incizie în timpan pentru a permite eliminarea lichidului acumulat.
Montarea tuburilor de timpanostomie – tuburi mici care permit drenarea lichidului și ajută la egalizarea presiunii în urechea medie.
Dilaterea cu balon a trompei lui Eustachio – procedură prin care canalul este lărgit pentru a îmbunătăți funcționarea și drenajul.

Acumularea de cerumen

Cerumenul (ceara din ureche) este normal și are un rol important: protejează și lubrifiază canalul auditiv. În mod obișnuit, acesta este eliminat natural din ureche. Mișcările maxilarului din timpul mestecatului ajută cerumenul să se deplaseze spre intrarea în ureche, de unde poate cădea sau poate fi îndepărtat ușor.6

Uneori însă, cerumenul se poate acumula și bloca canalul auditiv, provocând simptome precum:7

-Țiuit, pocnituri, trosnituri sau alte zgomote în ureche
-Durere de ureche
-Senzație de presiune sau de ureche înfundată
-Mâncărime
-Scăderea auzului
-Amețeli
-Folosirea bețișoarelor de urechi sau a altor obiecte pentru îndepărtarea cerumenului poate agrava problema, deoarece acesta poate fi împins mai adânc în canalul auditiv.

De asemenea, persoanele care folosesc aparate auditive sau căști intraauriculare ar trebui să le curețe regulat, deoarece acestea pot favoriza acumularea de cerumen și impurități.

Tratamentul acumulării de cerumen

Cerumenul de la nivelul urechii externe poate fi îndepărtat ușor cu o cârpă moale. Nu introduceți obiecte în canalul auditiv. Dacă cerumenul s-a acumulat în canalul auditiv, acesta poate fi înmuiat cu câteva picături de:

Ulei mineral
Ulei pentru bebeluși
Glicerină
Peroxid de hidrogen
Picături auriculare disponibile fără prescripție medicală, care conțin, de exemplu, peroxid de carbamidă.
O altă opțiune este irigarea canalului auditiv cu apă sau soluție salină, folosind un kit special pentru îndepărtarea cerumenului.

Totuși, irigarea acasă trebuie evitată dacă aveți:

diabet;
o perforație a timpanului;
tub de timpanostomie;
afecțiuni ale pielii din canalul auditiv, precum eczema;
un sistem imunitar slăbit.
Îndepărtarea manuală a cerumenului ar trebui realizată de un medic sau alt profesionist medical, folosind instrumentele adecvate pentru o procedură sigură și eficientă.

Tinitusul

Tinitusul apare atunci când o persoană percepe un sunet care nu provine dintr-o sursă externă și pe care cei din jur nu îl aud. Este o problemă frecventă, afectând aproximativ 10%-25% dintre adulți. Sunetul perceput diferă de la o persoană la alta. Cel mai frecvent este descris ca un țiuit, dar poate semăna și cu un bâzâit, vuiet, pocnit, trosnit sau alte zgomote.

Cauza exactă a tinitusului nu este întotdeauna cunoscută, însă poate fi asociat cu:

-expunerea la zgomote puternice;
-anumite medicamente, inclusiv antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), aspirină, unele antibiotice, antidepresive, medicamente utilizate în chimioterapie sau antimalarice;
-pierderea auzului;
-blocarea canalului auditiv cu cerumen sau lichid, de exemplu în urma unei infecții a urechii;
-traumatisme la nivelul capului sau gâtului.

Cum se tratează tinitusul?

Tinitusul poate persista luni sau chiar ani. Tratamentul depinde de cauză și urmărește, în primul rând, reducerea impactului simptomelor.

Printre metodele utilizate se numără:

Tratarea cauzei, atunci când aceasta poate fi identificată – de exemplu, îndepărtarea cerumenului acumulat sau tratarea unei probleme a articulației maxilarului.
Terapia prin sunete – dispozitivele care generează sunete pot masca tinitusul și îl pot face mai puțin perceptibil.
Aparatele auditive – pot fi utile persoanelor care au și pierdere de auz.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – poate reduce impactul tinitusului asupra vieții de zi cu zi.
Terapia de recalibrare a tinitusului – combină consilierea cu terapia prin sunete pentru a ajuta creierul să perceapă zgomotul ca fiind mai puțin deranjant.
Anumite medicamente – antidepresivele sau medicamentele pentru anxietate nu tratează direct tinitusul, dar pot fi prescrise în unele cazuri pentru problemele de somn sau de dispoziție asociate.

Probleme ale articulației temporomandibulare

Disfuncția articulației temporomandibulare poate provoca simptome care se resimt și la nivelul urechii. Cele două articulații temporomandibulare se află în fața urechilor și fac legătura între mandibulă și craniu.

Printre simptomele posibile se numără:

durerea mandibulei;
durerile de cap;
durerea de ureche;
tinitusul;
uneori, diminuarea auzului.

Tratamentul disfuncției
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, simptomele descrise, istoricul medical și, atunci când este necesar, investigații imagistice. Tratamentul urmărește în principal reducerea simptomelor și poate include:

AINS pentru controlul durerii;
gutiere dentare pentru corectarea presiunii și alinierii mușcăturii;
tehnici de gestionare a stresului;
fizioterapie și exerciții;
în anumite situații, intervenții chirurgicale, precum artrocenteza sau artroscopia;
uneori, terapii complementare, cum este acupunctura.
În unele cazuri, simptomele ATM pot fi favorizate de afecțiuni precum osteoartrita sau modificările discurilor articulare. Tratamentul poate include și îngrijire dentară, în funcție de cauza identificată.

Hiperacuzia

Persoanele cu hiperacuzie au o toleranță redusă la sunete și pot percepe zgomotele obișnuite ca fiind foarte puternice, neplăcute sau chiar dureroase.

Hiperacuzia poate face ca vocile, inclusiv propria voce, să pară distorsionate sau exagerat de puternice. Poate provoca și senzația de pocnitură în ureche sau poate accentua tinitusul și alte sensibilități la sunete.

Hiperacuzia poate apărea în asociere cu mai multe situații, printre care:

expunerea bruscă sau prelungită la zgomote puternice;
traumatisme craniene;
intervenții chirurgicale la nivelul urechii;
autism;
boala Lyme;
paralizia Bell;
anumite medicamente;
paralizia nervului facial;
îndepărtarea unui blocaj din canalul auditiv, care poate provoca temporar sensibilitate crescută la sunete.
Tratamentul hiperacuziei
În unele cazuri, hiperacuzia se poate ameliora în timp. Până atunci, este importantă reducerea expunerii la zgomote excesive.

În mediile foarte zgomotoase, precum concertele sau spațiile în care sunt folosite unelte electrice, poate fi recomandată protecția auditivă.

Alte metode de gestionare a hiperacuziei includ:

Desensibilizarea la sunete – expunerea treptată la zgomote, începând cu cele foarte slabe și crescând progresiv intensitatea.
Terapia de integrare auditivă – utilizată în anumite situații, inclusiv pentru persoanele cu autism, pentru a crește toleranța la diferite niveluri sonore.
Biofeedbackul.
Tehnicile de relaxare.
Acupunctura.
Perforația timpanului
Un timpan perforat poate provoca, de asemenea, senzația de pocnit sau trosnit în ureche. Perforația apare atunci când se formează o gaură în membrana subțire care separă urechea externă de urechea medie.

Timpanul se poate perfora atunci când presiunea din spatele său crește, de exemplu în urma unei infecții a urechii, în timpul zborului cu avionul sau al scufundărilor.20 Perforația poate fi provocată și de zgomote foarte puternice, introducerea unor obiecte în ureche sau traumatisme.

Printre simptome se pot număra:

zgomote sau pocnituri în ureche;
secreții auriculare;
durere sau disconfort;
o scădere bruscă a durerii de ureche;
pierderea parțială sau totală a auzului;
amețeli sau, în cazurile severe, slăbiciune la nivelul feței.

Cum se tratează timpanul perforat?
În multe cazuri, timpanul se vindecă singur. În perioada de vindecare:

pentru calmarea disconfortului pot fi utilizate comprese calde;
medicul poate recomanda medicamente pentru durere, precum ibuprofenul sau paracetamolul;
urechea trebuie menținută curată și uscată;
trebuie evitate înotul și scufundarea capului sub apă;
în timpul dușului, urechea poate fi protejată pentru a împiedica pătrunderea apei și a șamponului;
dacă medicul prescrie antibiotice sau alte medicamente, acestea trebuie utilizate conform indicațiilor.
Dacă timpanul nu se vindecă spontan sau perforația este de dimensiuni mari, poate fi necesară repararea chirurgicală. Printre procedurile utilizate se numără:

Timpanoplastia – repararea timpanului folosind țesut propriu.
Miringoplastia – acoperirea perforației cu un material special, precum un gel sau o membrană specială.

Cauze mai puțin frecvente ale pocniturilor în ureche
În cazuri rare, blocarea trompei lui Eustachio poate fi asociată cu o problemă mai serioasă, precum polipii nazali, despicătura palatină sau, foarte rar, o tumoră la baza craniului.

O formă rară de tinitus, numită mioclonie a urechii medii, poate provoca pocnituri, trosnituri sau alte zgomote în ureche. Aceasta apare atunci când unii dintre mușchii implicați în funcționarea urechii se contractă anormal.

Există și alți factori, mai puțin frecvenți, care pot favoriza apariția tinitusului. Printre aceștia se numără boala Ménière, o afecțiune a urechii interne, problemele articulației temporomandibulare asociate cu încleștarea maxilarului sau scrâșnitul dinților, precum și anumite probleme ale vaselor de sânge, inclusiv hipertensiunea arterială și ateroscleroza. În unele cazuri, tinitusul poate fi asociat cu tumori, precum neurinomul acustic, sau cu afecțiuni cronice precum diabetul, bolile tiroidiene, migrenele, anemia și anumite boli autoimune.

Ce poți face acasă

Pentru ameliorarea pocniturilor din ureche și a simptomelor asociate unei infecții ușoare sau unei congestii, pot fi încercate câteva măsuri simple. Compresele calde sau reci pot reduce disconfortul, iar gargara cu apă sărată poate calma durerile de gât și de ureche.

În timpul somnului, menținerea capului ușor ridicat poate favoriza drenarea lichidului acumulat. Un umidificator poate fi util atunci când aerul este uscat, iar anumite exerciții pentru gât pot contribui la ameliorarea simptomelor.

Prevenția presupune și limitarea expunerii la zgomote puternice și factori iritanți, precum fumul de țigară. Dacă există o afecțiune care contribuie la simptomele de la nivelul urechii, cum este boala de reflux gastroesofagian, discută cu medicul despre modificările alimentare și obiceiurile de somn care ar putea ajuta la reducerea simptomelor.

Când trebuie să mergi la medic

Pocniturile ocazionale din ureche nu sunt, de obicei, un motiv de îngrijorare. Este însă recomandat să contactezi un medic dacă apar durere, amețeli, febră sau o stare generală de rău, pierderea auzului ori țiuit persistent în ureche. De asemenea, este necesară evaluarea medicală dacă există un corp străin în ureche, dacă senzația de ureche înfundată durează mai mult de 48 de ore sau dacă simptomele persistă mai mult de două luni după tratamentul unui timpan perforat.

În funcție de simptome, evaluarea poate fi realizată de medicul de familie, medicul ORL sau audiolog.

Medicul poate examina urechea cu ajutorul unui otoscop pentru a identifica eventuale acumulări de cerumen, lichid, infecții, leziuni ale timpanului sau alte cauze ale simptomelor. De asemenea, poate analiza istoricul medical pentru a identifica o posibilă afecțiune asociată sau efectul anumitor medicamente.

Dacă există suspiciunea unei pierderi de auz, poate fi recomandată o evaluare audiologică pentru a determina gradul acesteia. În funcție de situație, medicul poate indica și investigații imagistice, precum rezonanța magnetică (RMN), tomografia computerizată (CT) sau ecografia.