Popularul joc, conform cercetărilor, ajută la reducerea riscului de demenţă.
Jocul de şah este la fel de vechi (se estimează că s-a născut în jurul secolului al VI-lea d.Hr., în India), pe cât este de popular.
Atingerea etajelor înalte necesită abilităţi, strategie şi concentrare extraordinare. Efortul mental necesar este considerabil, dar este răsplătit: potrivit unui studiu publicat de Journal of the American Medical Association, jocul de şah poate ajuta la reducerea riscului de demenţă.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 10.000 de persoane din Australia cu o vârstă medie de 73 de ani, observată pe parcursul a 10 ani. Rezultatele sunt clare: persoanele care joacă mai des cărţi, jocuri de societate şi şah au cu 9% mai puţine şanse de a dezvolta forme de demenţă.
Acest lucru se datorează aşa-numitei „rezerve cognitive”, adică rezistenţei creierului la afectarea creierului.
Dr. David Ludden, profesor de psihologie, explică pentru GQ: „A învăţa lucruri noi, a învăţa să cânţi la instrumente, a lua lecţii: toate aceste lucruri pot ajuta la construirea rezervei cognitive”.
Şahul este unul dintre elementele care se leagă cel mai mult de acest concept: a fi activ mental şi social ne poate face mai capabili să contracarăm declinul cognitiv.
Pe scurt, şahul pare jocul perfect pentru a ne antrena creierul şi a rămâne ascuţit cât mai mult timp posibil. Cu toate acestea, merită subliniat modul în care această teorie este pusă la îndoială de unii savanţi: nu există nicio îndoială că jocul de şah poate avea un rol pozitiv, dar în majoritatea cazurilor nu există dovezi clare ale acestei corelaţii.
David Canning, profesor la Universitatea Harvard, explică acest lucru:
„Nu cred că există suficiente dovezi pentru a forţa oamenii să se angajeze în activităţi similare, dacă nu fac deja parte din viaţa lor”.
Pe scurt, vor fi necesare noi cercetări pentru a confirma pe deplin ceea ce s-a observat asupra efectelor şahului, care rămâne totuşi o activitate stimulativă pentru creier.
