Tipuri de tulburări de dispoziție la copii

Tulburările de dispoziție sunt afecțiuni de sănătate mintală care afectează starea emoțională a copilului. Atunci când un copil se confruntă cu o astfel de tulburare, poate avea gânduri și emoții intense, persistente și dificil de gestionat, care depășesc schimbările obișnuite de dispoziție sau crizele ocazionale de furie.

Se estimează că 14,3% dintre adolescenții cu vârste între 13 și 18 ani se confruntă cu o tulburare de dispoziție, iar pentru aproximativ 11,2% dintre aceștia, afectarea este severă. Tulburările de dispoziție sunt întâlnite, de asemenea, la aproximativ 38% dintre persoanele cu ADHD.

Pe scurt
-Tulburările emoționale la copii includ afecțiuni care pot influența dispoziția, comportamentul și modul în care copilul își gestionează emoțiile. Printre cele mai cunoscute se numără depresia, tulburarea bipolară, tulburarea disforică premenstruală și tulburarea afectivă sezonieră.

-Aceste afecțiuni se pot manifesta prin iritabilitate, lipsă de energie, stimă de sine scăzută, comportamente riscante, dar și prin dificultăți acasă sau la școală.

-Cauzele sunt complexe și pot implica factorii genetici, stresul din mediul înconjurător și stilul de viață. Dacă observi schimbări persistente în starea emoțională sau comportamentul copilului, este important să discuți cu medicul. În funcție de situație, acesta poate recomanda psihoterapie, tratament medicamentos sau alte forme de sprijin care pot ameliora simptomele.

Cele mai frecvente tulburări de dispoziție la copii

Afecțiunile de sănătate mintală, precum ADHD, tulburările de anxietate și tulburările de dispoziție, sunt frecvente în rândul copiilor. Cu toate acestea, multe dintre ele rămân nediagnosticate și netratate.

Printre cele mai întâlnite tulburări de dispoziție în copilărie se numără:

Tulburarea depresivă majoră: copilul poate avea o stare de tristețe sau iritabilitate persistentă, care durează cel puțin două săptămâni.
Tulburarea bipolară: se caracterizează prin perioade în care dispoziția și energia sunt neobișnuit de crescute, urmate de episoade de dispoziție depresivă.
Tulburarea disforică premenstruală: apare înaintea menstruației și poate include iritabilitate, schimbări importante de dispoziție și simptome depresive.
Tulburarea de dereglare disruptivă a dispoziției: copilul are dificultăți persistente în controlarea emoțiilor și comportamentului, cu iritabilitate accentuată și izbucniri frecvente de furie.
Tulburarea afectivă sezonieră: apare în anumite perioade ale anului, cel mai frecvent toamna și iarna, când modificările duratei zilei pot fi asociate cu apariția unor simptome depresive.
Tulburarea de dispoziție indusă de substanțe sau medicamente: poate apărea în urma consumului anumitor substanțe, a unor medicamente sau a expunerii la toxine și se poate manifesta prin simptome depresive.

Semnele și simptomele tulburărilor de dispoziție la copii

Copiii nu manifestă întotdeauna aceleași semne ca adulții, iar fiecare copil este diferit. De aceea, simptomele pot varia în funcție de vârstă, particularități biologice și situația prin care trece copilul.

Printre semnele și simptomele frecvente ale tulburărilor emoționale la copii se numără:

• Iritabilitate, furie sau tristețe persistente
• Acuzarea unor simptome fizice, precum dureri de cap sau oboseală
• Modificări importante ale somnului sau alimentației
• Scăderea nivelului de energie
• Stimă de sine scăzută
• Dificultăți la școală sau în relația cu colegii
• Izbucniri frecvente de furie
• Creșterea neobișnuită a energiei, însoțită de gânduri accelerate sau vorbire rapidă
• Comportamente sfidătoare sau riscante
• Amenințări că va pleca de acasă sau plecarea efectivă de acasă
• Gânduri sau sentimente suicidare

O stare persistentă de tristețe sau iritabilitate, care durează două săptămâni sau mai mult, mai ales atunci când copilul începe să lipsească de la școală sau rezultatele școlare se deteriorează, poate fi un semnal că există o problemă emoțională care necesită evaluare. Prezența mai multor semne și simptome asociate întărește necesitatea unei discuții cu un specialist.

Atunci când o stare de dispoziție negativă începe să afecteze siguranța copilului sau să îi îngreuneze funcționarea de zi cu zi, este recomandat să discutați cu medicul pediatru pentru îndrumare și evaluare.

Cauzele tulburărilor de dispoziție

Orice copil poate dezvolta o tulburare de dispoziție sau o tulburare emoțională, indiferent de mediul din care provine sau de particularitățile sale. Studiile arată însă că factorii genetici au un rol important în apariția acestor afecțiuni. Ereditatea este estimată la aproximativ 35% în cazul depresiei majore și între 60% și 93% în cazul tulburării bipolare la copii și adolescenți.

Și factorii de mediu pot contribui la apariția sau agravarea simptomelor. Potrivit medicilor, un mediu familial foarte stresant, alimentația dezechilibrată, lipsa unui program sănătos de somn, utilizarea excesivă sau nesănătoasă a rețelelor sociale, timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor ori consumul de substanțe pot influența negativ starea emoțională a copilului.

De asemenea, consumul matern de tutun, alcool sau substanțe ilegale în timpul sarcinii, dar și utilizarea anumitor medicamente, inclusiv antidepresive, poate crește riscul ca un copil să dezvolte o tulburare de dispoziție.

Diagnosticul unei tulburări de dispoziție la copii

Pentru evaluarea unui copil este importantă consultarea unui specialist în sănătatea mintală a copilului, precum un psihiatru pediatru. Înainte de stabilirea tratamentului, acesta va realiza o evaluare complexă a comportamentului și stării emoționale și poate recomanda investigații suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni.

Evaluarea poate include:

• istoricul medical și starea generală de sănătate;
• simptomele prezente;
• comportamentul copilului acasă, la școală și în relația cu ceilalți copii;
• factorii de mediu care îi pot influența starea emoțională, inclusiv situația familială și relația cu părinții sau tutorii;
• informații oferite de profesori sau consilierii școlari;
• tratamentele medicamentoase sau terapiile urmate anterior.

Tratamentul tulburărilor de dispoziție

Tratamentul tulburărilor emoționale la copii presupune, de multe ori, colaborarea dintre părinți sau tutori, profesori, terapeuți, pediatri și specialiști precum psihiatrii pediatri sau neurologii. Abordarea este adaptată vârstei copilului, diagnosticului și severității simptomelor.

Psihoterapia
Asociația Americană de Psihiatrie recomandă psihoterapia ca una dintre principalele abordări terapeutice pentru copiii cu tulburări de dispoziție. Printre metodele utilizate se numără terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia dialectic-comportamentală (DBT) și intervențiile bazate pe mindfulness.

Aceste terapii îi pot ajuta pe copii, dar și pe părinți, să înțeleagă mai bine legătura dintre gânduri, emoții și comportamente și să dezvolte strategii pentru gestionarea acestora.

Medicamentele
În funcție de tipul tulburării și de severitatea simptomelor, medicul poate recomanda și tratament medicamentos. Printre medicamentele utilizate se numără inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inclusiv unele antidepresive, precum și stabilizatorii dispoziției, cum sunt litiul, anumite anticonvulsivante și antipsihotice.

În cazul unui copil cu probleme de dispoziție, este importantă și comunicarea deschisă cu părinții și cu specialiștii. Copilul trebuie să aibă un mediu sigur în care să poată vorbi despre schimbările de dispoziție, emoțiile și dificultățile prin care trece.

Strategii prin care îi poți ajuta pe copii să facă față tulburărilor de dispoziție

Copiii nu reușesc întotdeauna să își identifice sau să își explice simptomele. De aceea, este important să existe o comunicare deschisă, să fie reduși factorii de stres din familie și copilul să beneficieze de un sistem solid de sprijin. Pot fi încurajate și obiceiurile sănătoase, precum mișcarea, meditația sau yoga.

Câteva măsuri care pot fi integrate în rutina copilului:

Încurajează un program de somn regulat și suficient. Oprirea dispozitivelor cu aproximativ o oră înainte de culcare și respectarea aceleiași ore de culcare în fiecare seară pot contribui la un somn mai bun.
Încurajează socializarea și relațiile cu ceilalți. Activitățile extracurriculare pot ajuta copilul să își construiască o rețea de sprijin, însă este important să aibă și suficient timp pentru odihnă și relaxare.
Învață-l tehnici de gestionare a stresului. Metoda 5-4-3-2-1 și alte tehnici de ancorare îl pot ajuta să își mute atenția către ceea ce se întâmplă în prezent atunci când se simte copleșit.
O tulburare de dispoziție nu dispare de la sine, însă simptomele pot fi ameliorate prin tratament și prin sprijinul constant al părinților sau al altor persoane apropiate. Este important ca adulții din viața copilului să se informeze despre semnele, simptomele și dificultățile cu care acesta se confruntă și să îi ofere un mediu în care să se simtă ascultat și în siguranță.

De reținut
„Dacă observați o scădere a capacității copilului de a funcționa normal în viața de zi cu zi, discuția cu un medic este primul pas pentru construirea unei echipe care să susțină sănătatea mintală și emoțională a copilului”, spune dr. Scott-Hawkins.

O tulburare emoțională în copilărie poate fi dificil de identificat. Dacă observați schimbări ale dispoziției copilului, încercați să aveți răbdare, să îi oferiți sprijin și să evitați judecățile sau criticile. Nu ezitați să cereți ajutorul unui medic sau al unui specialist în sănătate mintală.

Intervenția timpurie poate împiedica agravarea simptomelor și poate contribui la îmbunătățirea stării copilului.