Obiceiurile care sabotează pe nesimțite o relație. Ce spune un specialist în relații

Cu toții am avut, la un moment dat într-o relație, senzația aceea în care ne dăm seama brusc: Stai puțin, parcă am mai trăit asta... Este acel sentiment apăsător de déjà vu, când realizezi că te afli din nou în același tipar de relație — doar că alături de o altă persoană.

Nu înseamnă că alegem în mod intenționat să repetăm aceleași situații. Mai degrabă, fără să ne dăm seama, continuăm să perpetuăm obiceiuri și tipare relaționale adânc înrădăcinate, care ne readuc în aceleași cicluri.

Idei principale
-Printre tiparele care pot afecta o relație se numără poveștile pe care ni le repetăm despre partener sau despre relație, ascunderea propriilor emoții, rămânerea blocată în greșelile trecutului și încercarea de a grăbi schimbarea.
-Obiceiurile relaționale care ne fac rău își pot avea originea în convingeri formate în copilărie și în probleme emoționale rămase nerezolvate.
-Schimbarea reală și de durată într-o relație necesită timp, autocunoaștere și compasiune față de propria persoană.

1. Să rămâi blocat în aceleași povești despre tine

Obiceiurile relaționale „nesănătoase” sau care nu ne sunt de folos își au adesea originea în convingeri și probleme nerezolvate, formate încă din copilărie. Aceste experiențe pot crea un fel de programare subconștientă care influențează modul în care îți vorbești astăzi și te poate face să te privești mereu prin aceeași lentilă.

În loc să rămâi prins în acest cerc, încearcă să privești propria poveste cu curiozitate. Astfel, îți poți deschide perspectiva către noi interpretări. Atunci când te detașezi de propriile comportamente, le poți vedea ca pe niște tipare, nu ca pe defecte personale, și poți descoperi lucruri importante despre tine.

De exemplu, să spunem că ești atras în mod obișnuit de parteneri care au nevoie constantă de sprijin. Povestea pe care ți-o spui despre tine poate fi aceea că ești o persoană bună și grijulie. O interpretare mai profundă poate scoate însă la iveală o dinamică diferită: nevoia de a te identifica drept „omul bun” din relație. Atunci când renunți la această poveste, nu mai depinzi la fel de mult de validarea unor persoane nepotrivite și poți începe să te conectezi cu acea parte din tine care își dorește o relație echilibrată, în care nu trebuie să fii mereu cel care are grijă de celălalt.

2. Să-ți ascunzi adevăratele emoții

Cercetările sugerează că reglarea emoțională favorizează comportamente care susțin sănătatea mintală. Atunci când te afli într-o stare de dezechilibru emoțional, pot ieși la suprafață comportamente și obiceiuri nesănătoase. Dacă le repeți suficient de mult, acestea pot deveni automatisme. Printre ele se numără detașarea de propriile emoții, nevoia de a-i mulțumi permanent pe ceilalți, evitarea vulnerabilității, reprimarea propriilor nevoi și purtarea unei „măști” pentru a ascunde cine ești cu adevărat.

Deși astfel de comportamente pot oferi un confort temporar, ele creează și o barieră în calea unei conexiuni autentice. În timp, este posibil să ignori semnalele de alarmă dintr-o relație și să ajungi să atragi persoane care se confruntă, la rândul lor, cu dificultăți în a-și exprima și procesa emoțiile.

Atunci când ești însă ancorat în prezent și îți poți regla emoțiile, ai șanse mai mari să construiești obiceiuri sănătoase în relație. Găsești curajul să spui adevărul, chiar și atunci când este dificil, dar necesar. Înveți să comunici direct ceea ce simți și ceea ce ai nevoie.

Sfat
Pentru început, încearcă să rămâi conectat la emoțiile tale atunci când apar. Observă unde le simți în corp și acordă-ți timp să respiri și să stai pur și simplu cu acele senzații. Această conectare cu propriul corp poate contribui la dezvoltarea rezilienței emoționale și la o relație mai profundă atât cu tine, cât și cu ceilalți.

3. Să rămâi blocat în comportamentele din trecut

Atunci când îți reevaluezi imaginea despre tine, este ca și cum ai îndepărta, unul câte unul, straturile persoanei care ai fost cândva. Privind înapoi la anumite comportamente, poți simți jenă, durere sau chiar rușine. „Nu-mi vine să cred că am făcut asta. Am rănit cu adevărat acea persoană. Pe atunci nu mă respectam. Oare oamenii m-au judecat pentru ceea ce am făcut, deși eu nu știam mai bine?”

Este ușor să fii foarte dur cu tine. Dar nu este nevoie să faci asta. Studiile arată că compasiunea față de propria persoană este asociată în mod constant cu rezultate mai bune în ceea ce privește sănătatea mintală și starea de bine. Aceasta te ajută să:

-îți ierți toate versiunile de până acum;
-îți recunoști valoarea ca persoană, dincolo de acțiunile și experiențele trecutului;
-te ridici după momentele dificile și mergi mai departe.

Atunci când te privești cu mai multă înțelegere și blândețe, creezi un spațiu interior sigur în care poți evolua. Când știi că poți conta pe tine, îți va fi mai ușor să fii vulnerabil și să-ți asumi riscuri care pot duce la relații și rezultate mai sănătoase.

4. Să grăbești schimbarea

Am fost cu toții influențați de mitul transformării peste noapte. Ne stabilim obiective uriașe de Anul Nou, convinși că ne vom reinventa în mod miraculos la miezul nopții. Vedem transformări spectaculoase prezentate în emisiuni TV care sugerează că viața cuiva se poate schimba radical într-o singură oră.

Este o fantezie seducătoare, dar un astfel de proces nu este sustenabil, pentru că ignoră realitatea umană, neliniară, a modului în care apare schimbarea.

Schimbarea reală se produce treptat, printr-un proces numit titrare. În psihologie, titrarea se referă la ideea de a face lucrurile pas cu pas, într-un ritm pe care sistemul nervos îl poate susține. Atunci când îți acorzi timp să te oprești, să reflectezi și să procesezi ceea ce ți se întâmplă, poți ajunge, în timp, la schimbările importante pe care ți le dorești.