Față congestionată, palpitații, impulsul de a lovi cu vorbe care ar fi mai bine să rămână nerostite - sunt simptome dureros de familiare oricui s-a simțit vreodată cuprins de furie. Ni se spune că furia provine din agresivitate și este distructivă. Dar poate ea - dozată și gestionată corect - să devină benefică? Constatăm mult prea des că un conflict cu colegii sau o ceartă cu un membru al familiei pot duce la acțiuni care, ulterior, produc mari regrete. Dar se poate și altfel?
Filosoful stoic roman Seneca a mers până într-acolo încât a descris furia ca fiind o „nebunie scurtă” care ne așază pe făgașul autodistrugerii, „foarte asemănătoare unui bolovan care cade și se sfărâmă în bucăți chiar pe lucrul pe care îl zdrobește”. În opinia lui Seneca, furia este „fundamental rea” și „cea mai hidoasă și sălbatică pasiune” a omului - „Nicio molimă nu a costat rasa umană mai scump”.
Deși agresivitatea evidentă este în mod clar o forță distructivă, unele experimente recente sugerează că furia și emoțiile conexe, precum frustrarea sau iritarea, pot aduce, de asemenea, unele avantaje - cu condiția să știm cum să canalizăm energia care izvorăște din aceste sentimente.
Într-adevăr, experții susțin că utilizarea eficientă a sentimentelor de furie poate fi mult mai eficientă decât simpla suprimare a acestora. „Suprimarea lor te epuizează”, explică prof. David Lebel, filosof și specialist în științe organizaționale la Universitatea din Pittsburgh. - „Din punctul meu de vedere, în caz de furie, totul se rezumă la direcția în care canalizăm această energie.”
Deci, care sunt aceste beneficii? Și cum le putem valorifica?
MOBILIZARE
Ca prim exemplu al potențialelor beneficii ale furiei, să începem cu fitness-ul. Este logic ca emoția, care a evoluat pentru a pregăti corpul pentru o luptă, să ducă la o explozie de forță - și există acum o mulțime de dovezi că acest lucru poate oferi un avantaj în multe sporturi. „Furia este un tip de emoție mobilizatoare care se activează fiziologic. Poți folosi această activare pentru a atinge un obiectiv fizic.”, explică Brett Ford, profesor la Universitatea din Toronto, Canada.
Într-un experiment, publicat pentru prima dată în 2009, oameni de știință britanici din domeniul sportului le-au cerut participanților să-și imagineze un scenariu intens enervant, înainte de a fi supuși unui test de forță a picioarelor. Testul consta în lovituri de picior date cât de tare și de rapid posibil pe durata a cinci minute, timp în care un aparat măsura forța mișcărilor. Furia a dus la o creștere semnificativă a performanței subiecților înfuriați, comparativ cu un alt lot de participați neenervați. Studiile ulterioare au descoperit beneficii similare înregistrate de subiecți la exerciții de aruncare a mingii și sărituri.
PRECIZIE
Pe lângă faptul că oferă o explozie de energie, furia poate crește și precizia - așa cum a dezvăluit recent o analiză asupra baschetbaliștilor profesioniști din SUA. Cercetătorii au examinat reacțiile jucătorilor la aruncările libere după un fault pe traiect liber, când un adversar intră deliberat în contact cu jucătorul chiar înainte ca acesta să execute o aruncare dintr-o poziție deschisă, neobstrucționată. Un astfel de fault e considerat a fi deosebit de grav, deoarece aruncarea ar fi fost foarte ușor de fructificat.
În lumina viziunilor tradiționale despre furie, ne-am aștepta ca sentimentul de frustrare ivit după faultul adversarilor să le distrugă sportivilor precizia în timpul aruncării la coș. În realitate, s-a petrecut exact opusul. Jucătorii au fost mai predispuși să marcheze după greșeala flagrantă, comparativ cu alte aruncări libere care nu au rezultat din circumstanțe atât de frustrante.
Pentru a se asigura că acest rezultat nu a fost pur și simplu o particularitate a baschetului, cercetătorii au examinat și scorurile din Liga Națională de Hochei. Analizând 8.500 de lovituri, au descoperit că jucătorii au marcat mai des la loviturile de penalizare, înfuriați fiind din cauza comportamentul antisportiv al adversarilor, decât în loviturile de departajare de la sfârșitul unui meci.
Cercetătorii subliniază faptul că loviturile și aruncările care au făcut obiectul experimentelor sunt mișcări bine exersate și relativ simple. Așa că este posibil ca în cazul sarcinilor mai complexe să nu intervină aceleași beneficii. Dar, cel puțin în circumstanțele studiate, sentimentul de nedreptate a întărit hotărârea sportivului și i-a stimulat performanța.
IMPOSIBILUL
Și dincolo de terenul de sport, în provocările cognitive, furia pare să îmbunătățească persistența și perseverența.
Într-un experiment diabolic, profesorii Heather Lench, de la Universitatea din Texas, și Linda Levine, de la Universitatea din California, le-au cerut mai întâi participanților să rezolve un set de 21 de anagrame de cinci litere, care le-au fost prezentate ca un test de inteligență verbală. Primele șapte anagrame din experiment păreau reale, dar erau imposibil de rezolvat. Cercetătorii au vrut să măsoare efectele acelor „eșecuri” asupra stării de spirit și motivației, așa că i-au întrebat pe participanți despre emoțiile lor în fiecare etapă a testului și au măsurat cât timp au zăbovit asupra fiecărei anagrame imposibile.
După cum era de așteptat, participanții au reacționat diferit la anagramele imposibile: unii au resimțit anxietate, alții tristețe, iar o a treia categorie a rămas complet impasibilă. Însă cei mai furioși s-au dovedit a fi și cei mai perseverenți cu sarcina primită: supărarea nu i-a făcut să renunțe, ci i-a energizat, determinându-i să insiste tot mai mult la fiecare puzzle care urma.
CREATIVITATE
O izbucnire de furie poate stimula, spun oamenii de știință, și creativitatea. În exerciții de brainstorming, persoanele furioase generează idei mai originale și mai variate decât cele cărora li s-a indus triste sau emoții neutre. Creșterea activării psihofiziologice pare să supraalimenteze mintea, permițându-i să realizeze conexiuni inaccesibile în alte stări emoționale.
Explozia inițială de energie creativă pare să se epuizeze rapid, dar aceste beneficii merită luate în considerare ori de câte ori te confrunți cu un obstacol iritant la locul de muncă. Fie că este vorba de feedback nedrept din partea celorlalți sau de o eroare tehnică neprevăzută, sentimentele neplăcute de frustrare ar putea fi chiar scânteia unei descoperiri.
CONFRUNTARE
Atunci când interpretezi aceste tipuri de rezultate, contextul situației și intensitatea sentimentelor sunt deopotrivă importante, subliniază Ford. - „Moderația este esențială.”
Simțul proporțiilor este esențial când decizi să-ți exprimi furia în fața altora. A lăsa furia să degenereze în agresiune deschisă sau ostilitate nu e indicat, dar există dovezi că exprimările controlate ale furiei pot schimba opinii. Participanții ușor furioși au performanțe mai bune în negocieri și confruntări. „Dacă scopul tău este să confrunți pe cineva - să fii asertiv și să îți afirmi dominația - atunci furia te poate ajuta în acest sens,” spune Ford.
INSTINCT
Persoanele cu inteligență emoțională ridicată știu acest lucru instinctiv: lucrând cu prof. Maya Tamir la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Ford a descoperit că persoanele care obțin scoruri mari la testele de inteligență emoțională sunt mai predispuse să cultive sentimente de furie înainte de o confruntare. Interesant este că acest lucru pare a fi legat de o stare de bine generală mai bună: a ști când să-ți exprimi furia și cum să o faci în mod corespunzător te poate ajuta să te recuperezi mai repede după o situație stresantă, ducând la o sănătate psihologică mai bună.
Într-un articol recent, prof. David Lebel a schițat câteva recomandări cu privire la modalitățile prin care furia poate fi canalizată astfel încât să producă o schimbare pozitivă. Care sunt sfaturile sale? „Exersează-ți răbdarea, planifică-ți răspunsul înainte de a iniția o confruntare, astfel încât să ai timp să-ți formulezi clar sentimentele. Recunoaște-ți furia, apoi așteaptă câteva ore sau o zi și gândește-te cum o poți aduce în discuție într-un mod mai constructiv. De asemenea, poți încerca să anticipezi tipul de reacții care te-ar putea scoate din sărite și să gândești anticipat un răspuns adecvat.”
DISTANȚARE
Dacă te simți copleșit de furie și nu știi cum să reacționezi, poți apela la strategii psihologice pentru a-ți calma gândirea. Terapia cognitiv-comportamentală, în care un consilier te ajută să reclădești modul în care interpretezi emoțiile, este recomandată persoanelor cu tendințe agresive serioase. Totuși, cercetări recente arată că și pași relativ simpli pot produce schimbări semnificative în comportament.
O tehnică puternică este „distanțarea psihologică”. Aceasta poate însemna să îți imaginezi că privești în urmă la un eveniment din viitor sau să te pui în pielea unui prieten și să te întrebi ce ți-ar recomanda el să faci. Este important de menționat că distanțarea psihologică nu elimină complet sentimentele, dar le domolește intensitatea și te ajută să iei decizii mai înțelepte cu privire la cea mai bună modalitate de a reacționa. Chiar și simplul fapt de a-ți vorbi ție însuți la persoana a treia (spunând, de exemplu, „Daniel este furios deoarece...”) - ca și cum ai sfătui un prieten, nu pe tine însuți - s-a dovedit a încuraja o atitudine mai constructivă față de evenimente.
Înarmarea cu pix și hârtie poate fi și ea o soluție inspirată. Mai multe studii au descoperit că exprimarea sentimentelor în scris poate facilita înțelegerea emoțiilor dureroase, permițându-ne, astfel, să reacționăm mai constructiv.
TACT
Toate aceste tehnici pot necesita timp și efort, dar dovezile de până acum sunt clare: o mai bună înțelegere a efectelor furiei - atât cele pozitive, cât și cele negative - ne poate îndrepta pe calea către o viață mai sănătoasă și mai fericită.
Unul dintre predecesorii lui Seneca știa acest lucru. Dacă stoicul roman descria furia ca fiind în esență rea, filosoful grec Aristotel îi recunoștea potențialul de a provoca schimbări pozitive, cu condiția să nu submineze rațiunea.
În opinia sa, marea provocare era „să fii furios pe persoana potrivită, în măsura potrivită, la momentul potrivit, în scopul potrivit și în modul potrivit”. Cele mai recente cercetări științifice ne-ar putea aduce puțin mai aproape de atingerea acestei înțelepciuni.
