De ce ne este atât de greu să spunem simplu: „Nu pot răspunde acum, revin mai târziu”? De ce simțim nevoia să continuăm conversația chiar și atunci când nu avem timpul, energia sau disponibilitatea necesare?
Potrivit psihologilor, răspunsul stă adesea în sentimentul de vinovăție. Acesta este strâns legat de ceea ce credem că așteaptă ceilalți de la noi și de dorința de a păstra armonia în relații, punând adesea nevoile celorlalți înaintea propriilor limite. Astfel, ajungem să confundăm stabilirea unor granițe sănătoase cu riscul de a-i dezamăgi sau respinge pe cei din jur.
Trăim într-o cultură în care disponibilitatea permanentă este adesea interpretată ca o dovadă de afecțiune, interes, apropiere sau, în mediul profesional, de eficiență. Însă faptul că răspunzi imediat la orice mesaj nu înseamnă neapărat că ai o relație sănătoasă cu cei din jur și nici nu garantează un răspuns atent sau autentic.
Din contră, tot mai mulți oameni simt nevoia să își stabilească limite digitale clare pentru a-și proteja sănătatea mintală și pentru a-și recâștiga timpul necesar odihnei psihologice.
După cum explică psihologul: „Nu îl respingi pe celălalt. Ai grijă de tine.” De aceea, el consideră că ar trebui să normalizăm afirmații precum: „Acum am nevoie să mă odihnesc”, „Îți voi răspunde mai târziu” sau „Am fost puțin deconectat de la telefon în ultima perioadă”.
Disponibilitatea continuă are, în fond, un cost emoțional semnificativ. Atunci când răspundem în momente de epuizare, este mai probabil să devenim iritabili, tensionați sau copleșiți. „Când oamenii răspund dintr-o stare de oboseală, tind să ofere răspunsuri superficiale, foarte scurte sau chiar tăioase”, explică specialistul.
De aceea, el subliniază o idee esențială: este adesea mai sănătos să răspundem atunci când avem cu adevărat energia necesară pentru a comunica într-un mod atent, calm și sincer. Nu este un gest de respingere, ci unul de respect atât față de noi înșine, cât și față de relațiile pe care dorim să le păstrăm.
Ceea ce contează este să răspunzi atunci când simți că o poți face într-un mod calm, autentic și relaxat.
Trebuie să învățăm să renunțăm la el, pentru că, pentru a fi bine în relațiile cu ceilalți, trebuie mai întâi să fim bine cu noi înșine.
Aici intervin limitele personale. Departe de a fi bariere care îi îndepărtează pe ceilalți, ele sunt instrumente esențiale de autocunoaștere și grijă de sine. Limitele sănătoase ne ajută să ne protejăm energia, să ne respectăm nevoile și să construim relații mai echilibrate, bazate pe respect reciproc, nu pe obligația de a fi permanent disponibili. În fond, a avea grijă de propria stare de bine nu este un act de egoism, ci o condiție necesară pentru a putea fi cu adevărat prezenți și conectați în relațiile noastre.
Câinii și pisicile ne pot face mai fericiți și mai empatici? Ce spun studiile
Cum să depășești sindromul impostorului și să îți recapeți încrederea
De ce bărbații căsătoriți se îngrașă mai ușor? Ce spun cercetările
