De ce ne plac filmele de groază? Ce spune psihologia despre fascinația pentru frică

Filmele de groază ne captivează pentru că ne permit să experimentăm frica și emoțiile intense într-un mediu sigur. Ne pun față în față cu necunoscutul, ne provoacă instinctele primare și ne oferă ocazia de a explora situații amenințătoare fără a ne expune unui pericol real. Înțelegerea motivelor pentru care suntem atrași de acest gen cinematografic dezvăluie lucruri interesante despre psihologia umană și felul în care reacționăm la senzațiile tari.

De ce ne plac filmele de groază?

Filmele horror se numără printre cele mai populare și longevive genuri cinematografice la nivel mondial. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi, majoritatea oamenilor încearcă să evite situațiile care le provoacă teamă. De ce am plăti, atunci, pentru a urmări un film menit să ne sperie?

Nu există o singură explicație pentru atracția față de filmele de groază. Psihologia propune mai multe teorii care ne ajută să înțelegem această fascinație.

Experimentăm pericolul fără să ne expunem riscurilor

Potrivit cercetătorului în domeniul filmelor horror Mathias Clasen, atracția pentru poveștile înfricoșătoare ar putea avea legătură cu pericolele cu care se confruntau strămoșii noștri. Pentru a supraviețui, aceștia trebuiau să rămână permanent vigilenți și să identifice amenințările, inclusiv prezența prădătorilor.

Aceste experiențe de-a lungul evoluției au contribuit la dezvoltarea unui sistem de detectare a pericolelor extrem de sensibil, care funcționează în mare parte inconștient. Filmele de groază reproduc situații amenințătoare atât de convingător, încât pot declanșa reacții emoționale asemănătoare celor pe care le-am avea în fața unui pericol real.

În prezent, nu ne confruntăm la fel de frecvent cu amenințări fizice precum strămoșii noștri. Tocmai de aceea, filmele horror ne oferă o ocazie neobișnuită de a ne pune la încercare mecanismele instinctive de apărare. Invazii extraterestre, lumi postapocaliptice sau confruntări cu atacatori periculoși devin experiențe intense, dar controlate, pe care le putem trăi din confortul propriului fotoliu.

Cu alte cuvinte, filmele de groază ne permit să experimentăm indirect pericolul și să ne imaginăm cum am reacționa într-o situație-limită, fără a ne pune efectiv în primejdie.

Mai mult, după ce un film înfricoșător se încheie și ne dăm seama că am trecut prin toate acele emoții fără să pățim nimic, putem resimți o satisfacție asemănătoare sentimentului de reușită. Am înfruntat amenințarea, chiar dacă doar la nivel imaginar.

Această experiență ne poate spori încrederea în propria capacitate de a face față situațiilor dificile și anxietății. În viața de zi cu zi, lucrurile care ne amenință atrag imediat atenția. Filmele horror exploatează tocmai acest mecanism psihologic.

Teoria transferului excitației: de ce frica se transformă în plăcere

Una dintre primele teorii psihologice care au încercat să explice atracția pentru filmele de groază este teoria transferului excitației, formulată de psihologul Dolf Zillmann în anii 1970.

Potrivit acestei teorii, plăcerea apare prin contrastul dintre emoțiile negative provocate de amenințare și reacția pozitivă care urmează atunci când pericolul dispare.

În timpul unui film horror, corpul nostru poate reacționa prin accelerarea ritmului cardiac, încordarea mușchilor și creșterea nivelului de alertă. Chiar dacă știm că ceea ce vedem este ficțiune, organismul răspunde la stimulii înfricoșători.

Când tensiunea se încheie, iar personajele scapă de pericol sau misterul este dezlegat, activarea fiziologică acumulată poate amplifica emoțiile pozitive. Ușurarea se poate transforma în entuziasm, satisfacție sau chiar euforie.

Cercetările mai recente sugerează că acest mecanism ar putea explica și plăcerea asociată jocurilor video horror. Un studiu publicat în 2017, care a analizat jocul de supraviețuire DayZ, a constatat că posibilitatea pierderii definitive a progresului după moartea unui personaj putea contribui la intensificarea experienței și la atracția jocului.

Astfel, frica nu este neapărat opusul plăcerii. În anumite condiții, intensitatea ei poate contribui chiar la satisfacția pe care o simțim după ce amenințarea a trecut.

Fascinația pentru partea întunecată a naturii umane

O altă explicație ține de curiozitatea morbidă, adică interesul pentru subiecte precum moartea, violența, pericolul și comportamentele extreme.

Unele cercetări arată că persoanele cu un nivel mai ridicat de curiozitate morbidă sunt mai atrase de filmele horror. Acestea tind să fie mai puțin speriate de ceea ce urmăresc și pot prefera uneori să vizioneze astfel de producții singure.

Filmele de groază ne permit să explorăm, fără consecințe directe, aspectele întunecate ale comportamentului uman. Ne confruntăm cu personaje malefice, decizii extreme și situații care pun la încercare limitele morale, fără a fi nevoiți să experimentăm personal consecințele.

Într-un anumit sens, aceste povești ne oferă un spațiu sigur în care putem reflecta asupra răului, a vulnerabilității și a felului în care oamenii reacționează atunci când sunt împinși la limită.

Cine este atras de filmele horror?

Nu toată lumea se bucură de senzațiile provocate de filmele de groază. În timp ce unii spectatori caută deliberat producții care să-i țină cu sufletul la gură, alții evită complet acest gen. Diferențele pot fi explicate, cel puțin parțial, prin anumite trăsături psihologice.

Persoanele care caută senzații intense

Numeroase studii au asociat plăcerea de a urmări filme horror cu o trăsătură de personalitate cunoscută drept sensation seeking, adică tendința de a căuta experiențe noi, intense și stimulante.

Persoanele care au această tendință sunt atrase de situații care le provoacă emoții puternice. Pentru ele, intensitatea unei experiențe poate fi plăcută chiar și atunci când emoțiile implicate sunt, în mod obișnuit, considerate negative.

Un film care provoacă teamă, suspans și adrenalină poate reprezenta, așadar, o sursă de divertisment. În schimb, cineva care preferă liniștea și evită stimulii puternici poate percepe aceeași experiență ca fiind neplăcută sau epuizantă.

Nu este vorba despre curaj în sensul clasic al cuvântului, ci despre felul diferit în care oamenii răspund la stimularea emoțională.

Persoanele cu un nivel mai scăzut de empatie

Unele cercetări sugerează că persoanele cu un nivel mai scăzut de empatie pot aprecia mai mult filmele horror, deoarece suferința personajelor le afectează într-o măsură mai mică.

Totuși, această explicație este controversată. Alți cercetători atrag atenția că empatia față de o persoană reală nu este neapărat identică cu reacția emoțională față de un personaj fictiv.

În plus, este dificil de stabilit cu exactitate ce simte un spectator în timpul vizionării și în ce măsură reacția sa reflectă empatia autentică. Prin urmare, plăcerea de a urmări filme de groază nu trebuie interpretată automat ca un semn al lipsei de empatie.

Există diferențe între femei și bărbați?

Unele studii au identificat diferențe între femei și bărbați în ceea ce privește preferințele pentru filmele horror, bărbații declarând, în medie, un interes mai mare pentru producțiile înfricoșătoare și violente.

O posibilă explicație este că femeile raportează, în anumite contexte, niveluri mai ridicate de teamă și anxietate. De asemenea, unele cercetări indică o sensibilitate mai mare la dezgust în rândul femeilor, ceea ce ar putea influența reacțiile la scenele care prezintă sânge, răni sau alte imagini explicite.

Aceste rezultate descriu însă tendințe statistice, nu reguli universale. Preferințele individuale sunt influențate de numeroși factori, iar genul unei persoane nu determină automat felul în care aceasta reacționează la filmele de groază.

Pot avea filmele horror un efect terapeutic?

Dincolo de divertisment, cercetătorii analizează posibilitatea ca filmele horror să contribuie la înțelegerea și gestionarea fricii și a anxietății.

Un studiu realizat în timpul pandemiei de COVID-19 a constatat că persoanele care urmăreau filme de groază prezentau un nivel mai scăzut de suferință psihologică asociată pandemiei. În plus, fanii filmelor cu teme apocaliptice au declarat că se simțeau mai pregătiți pentru eventuale noi valuri ale crizei sanitare.

Aceste rezultate sugerează că familiarizarea cu scenarii amenințătoare, chiar și prin intermediul ficțiunii, ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de adaptare în fața stresului.

Atunci când urmărim un film horror, putem experimenta frica într-un mediu controlat, în care știm că avem posibilitatea să ne oprim oricând. În acest context, putem deveni mai conștienți de propriile reacții emoționale și de felul în care tensiunea se diminuează după ce pericolul dispare.

Pornind de la această observație, unii cercetători au luat în considerare posibilitatea utilizării filmelor și a altor forme de divertisment în intervenții psihologice destinate gestionării anxietății.

Există o posibilă asemănare cu terapia prin expunere, o metodă utilizată în anumite tulburări de anxietate, în care persoana se confruntă treptat și controlat cu stimulii de care se teme. Totuși, simpla vizionare a unui film de groază nu echivalează cu o intervenție terapeutică și nu trebuie considerată un substitut pentru tratamentul de specialitate.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă filmele horror pot avea beneficii terapeutice reale, pentru cine ar putea funcționa o astfel de abordare și în ce condiții.

Pentru persoanele care nu agreează acest gen cinematografic, experiența poate fi pur și simplu neplăcută. Pentru cele care îl apreciază, însă, filmele de groază pot reprezenta mai mult decât o sursă de adrenalină: o modalitate de a explora frica, de a-și testa reacțiile și de a privi, dintr-o perspectivă sigură, unele dintre cele mai profunde temeri umane.