Stilul de viață nu înseamnă doar alimentație, somn și mișcare. Înseamnă și locul în care îți odihnești corpul după o zi lungă, nivelul de zgomot și mirosurile din încăperea în care încerci să te relaxezi. În spațiile de terapie manuală bine gândite - lumină domoală, temperatură potrivită, arome plăcute, muzică discretă - corpul primește semnalul că poate lăsa garda jos. Atingerea funcționează mai bine atunci când ambientul nu o contrazice la fiecare detaliu.
Atingerea este primul contact real cu lumea și unul dintre ultimele care se pierd. Ne liniștește, ne apropie de ceilalți, ne reduce din presiunea zilei. Masajul terapeutic pornește de aici: de la piele, mușchi și respirație, dar ajunge la somn, durere, capacitatea de a gestiona stresul. Iar spațiul în care se întâmplă toate acestea - liniștea, lumina, temperatura, aromele - contează la fel de mult ca tehnica.
Tehnicianul maseur Bianca Sburlea, invitată a revistei LONGEVITY în secțiunea Stil de viață & Ambient, ne introduce în culisele masajului ca terapie și arată cum poate o ședință de masaj bine condusă, într-un ambient corect, să schimbe treptat, odată cu postura, și modul în care oamenii se simt în propriul corp.
O strângere de mână sau o îmbrățișare transmit mesaje clare fără explicații suplimentare: ești în siguranță, ești important, nu ești singur. Atingerea este învățată încă din viața intrauterină și rămâne activă până foarte târziu. Este un canal de reglare pentru întregul organism.
Bianca Sburlea subliniază că masajul terapeutic se sprijină pe acest limbaj de bază: „Lucrăm cu un reflex pe care corpul îl cunoaște din prima zi. Dacă îl folosim responsabil, poate deveni un sprijin real pentru recuperare și pentru confortul zilnic.” Din acest motiv, masajul este tot mai des recomandat de medici și integrat în planuri de prevenție și recuperare.
Masajul are în spate o tradiție lungă. În Egiptul Antic era folosit în îngrijirea bolnavilor și pentru refacere. În culturile chineză, indiană sau greacă s-au născut tehnici specifice, construite prin observație și experiență directă.
„Dacă privim în urmă, indiferent de epocă, oamenii au văzut același lucru: când țesuturile sunt lucrate corect, durerile se atenuează, iar mișcarea devine mai ușoară”, spune Bianca Sburlea. Astăzi, explicațiile sunt susținute și de studii, dar constatarea de bază rămâne aceeași.
Pielea nu acoperă doar corpul, îl și informează permanent. Milioane de receptori tactili trimit semnale către sistemul nervos. În vârful unui deget, de pildă, se găsesc mii de astfel de receptori.
Orice atingere se transformă într-un impuls nervos care ajunge la creier. Acolo, corpul decide cum răspunde: schimbă tonusul muscular, reglează circulația locală, modifică eliberarea unor hormoni, ajustează modul în care percepem durerea. „Pacientul simte o mână caldă pe spate, dar în interior au loc mult mai multe reacții decât pare la suprafață”, explică tehnicianul maseur Bianca Sburlea.
Studiile arată o creștere a endorfinelor după ședințe de masaj terapeutic. Aceste substanțe produse de creier susțin reducerea durerii și o stare de bine mai stabilă. În paralel, se observă o scădere a unor hormoni legați de stres și o reglare a sistemului nervos autonom.
„Mulți pacienți descriu același lucru: la început, stau pe masa de masaj încordați, cu umerii ridicați, cu maxilarele strânse. După un timp, simt cum corpul cedează treptat și se așază confortabil”, spune Bianca Sburlea. Respirația devine mai profundă, gândurile se liniștesc, iar senzația de presiune se estompează.
Masajul terapeutic lucrează direct pe țesuturi. Diminuează contracturile musculare, crește suplețea fibrelor și reduce rigiditatea articulară. Circulația sanguină locală se intensifică, ceea ce aduce mai mult oxigen și nutrienți, dar și un drenaj mai bun al substanțelor rezultate din metabolism.
„Când un mușchi rămâne blocat în tensiune, apare nu doar durerea locală. Scade calitatea circulației, iar zona respectivă se recuperează mai greu după efort sau după un episod dureros”, explică Bianca. Stimularea fluxului limfatic contribuie și ea la reducerea edemelor și la susținerea sistemului imunitar. Rezultatul se vede în recuperarea mai rapidă după traumatisme, operații sau perioade intense de efort.
În practica Biancăi Sburlea, drenajul limfatic manual ocupă un loc important. Sistemul limfatic nu are o pompă proprie, iar circulația limfei depinde de contracția musculară și de presiunile externe corect dozate.
„Când limfa stagnează, pacienții simt picioare grele, umflături, disconfort la mers. Timpul de vindecare al unor leziuni crește semnificativ”, arată Bianca. Manevrele de drenaj limfatic sunt blânde și ritmice, urmăresc traseul limfei către ganglionii activi și susțin reducerea edemelor. Tehnica se folosește în limfedem, recuperarea postoperatorie, insuficiență venoasă cronică și alte situații în care acest sistem are nevoie de ajutor.
Programul prelungit la calculator și lipsa mișcării regulate lasă urme clare: gât încordat, umeri lăsați, zona lombară solicitată permanent. La acestea se adaugă, adesea, birouri neergonomice, lumină obositoare, zgomot constant - un ambient care menține corpul într-o tensiune moderată, dar continuă.
„Ajung în cabinet oameni fără traumatisme majore, dar cu senzația că s-au blocat. Nu mai pot întoarce capul normal, nu mai pot sta mult în picioare, nu mai găsesc o poziție comodă pe scaun”, spune tehnicianul maseur. Serii de ședințe de masaj, combinate cu recomandări despre pauze, întinderi simple și mici ajustări ale spațiului de lucru, pot schimba radical această situație.
Masajul nu lucrează doar asupra mușchilor. Mulți pacienți vorbesc, după câteva ședințe, despre somn mai bun, trezire mai ușoară dimineața, o toleranță mai mare la stres. O oră programată constant în care telefonul rămâne pe modul silențios, camera este liniștită, iar corpul primește atenție coerentă devine un reper în programul săptămânal.
„Pentru unii, acea oră este primul moment din săptămână în care își aud din nou respirația”, spune Bianca. Studiile confirmă o reducere a nivelului de stres și o îmbunătățire a calității somnului după serii de ședințe bine structurate. În timp, masajul devine parte dintr-un mod de viață mai atent, nu doar o intervenție punctuală la care se apelează când durerea devine insuportabilă.
Masajul terapeutic apare tot mai des în planurile de tratament din ortopedie, neurologie, chirurgie vasculară, chirurgie plastică, oncologie sau medicină sportivă. Relația cu medicul curant este esențială. Rolul masajului este de a completa tratamentul, nu de a-l înlocui.
„Nu lucrez la fel cu un sportiv, cu cineva cu limfedem după o operație oncologică sau cu un pacient cu dureri cronice de spate”, subliniază Bianca. În cabinetul ei, masajul terapeutic, masajul somatic (clasic), masajul reflexogen, drenajul limfatic manual și masajul anticelulitic se combină diferit, în funcție de recomandările medicale și de obiectivele stabilite împreună cu pacientul.
„Oamenii pleacă altfel din cabinetul de masaj, nu doar pentru că li s-a lucrat musculatura, ci și pentru că au avut, fără să își propună asta, o oră de prezență în propriul corp” - Bianca Sburlea.
Tehnicianul maseur Bianca Sburlea abordează terapii manuale dedicate confortului, mobilității și echilibrului general. Pregătirea sa de bază este cea de tehnician maseur, completată prin specializări în drenaj limfatic, managementul limfedemului, kinesiotaping și terapia punctelor trigger, utilizată pentru identificarea și tratarea zonelor de tensiune musculară care pot genera durere, limitarea mobilității și un disconfort persistent.
