Potrivit lui Esther Wojcicki, expertă în parenting și dezvoltarea copilului, există o regulă de aur pe care bunicii ar trebui să o respecte pentru a menține echilibrul familial și a evita conflictele. Ea a explicat acest lucru într-un interviu acordat CNBC, miercuri, 27 august.
A deveni bunic este adesea perceput ca o șansă de a retrăi copilăria prin ochii nepoților, fără constrângerile zilnice pe care le presupune rolul de părinte. Totuși, această libertate are și limite, întrucât pot apărea conflicte între părinți și bunici în ceea ce privește educația copiilor.
Pentru a evita astfel de tensiuni familiale, Esther Wojcicki, expertă în parenting și dezvoltarea copilului, a dezvăluit într-un interviu pentru CNBC (miercuri, 27 august) o regulă esențială pe care orice bunic ar trebui să o aibă mereu în minte:
„Bunicii nu ar trebui niciodată să încurajeze nepoții să le ascundă secrete părinților lor, oricât de banale ar părea acestea”, a explicat ea, subliniind că un astfel de obicei „poate duce la comportamente nocive, cum ar fi învățarea copiilor să își ascundă secretele față de părinți”.
Specialista consideră că atunci când copiii ajung să își ascundă anumite lucruri de părinți, acest obicei poate avea consecințe serioase, în special asupra capacității lor de a avea încredere și de a-și împărtăși experiențele cu aceștia.
„Normalizarea păstrării secretelor poate crea confuzie în mintea copiilor și îi poate face mai predispuși să nu le spună părinților lucruri grave – de exemplu, dacă un alt adult abuzează de ei și le cere să păstreze tăcerea”, a explicat Esther Wojcicki.
De aceea, ea subliniază că această regulă – să nu se ascundă niciun secret față de părinți – ar trebui stabilită cât mai devreme posibil, pentru a preveni certurile puternice și relațiile tensionate pe termen lung.
Dacă Esther Wojcicki a menționat regula de aur a bunicilor, ea a subliniat și faptul că anumite conflicte pot apărea și în alte domenii, precum mesele copiilor, alegerea hainelor sau orele de somn.
Un alt subiect sensibil, potrivit expertei, îl reprezintă micile atenții oferite de bunici – cadouri sau dulciuri pe care părinții ar prefera ca cei mici să nu le primească. Ea însăși a recunoscut că a fost mustrată de propriii copii pentru că a făcut prea multe cadouri nepoților săi: „Mi-am dat seama că le invadam spațiul. Și aveau dreptate.”
Nu toți bunicii reușesc însă să recunoască greșelile sau să își corecteze comportamentele. În aceste cazuri, Wojcicki consideră legitim ca părinții să limiteze interacțiunile dintre bunici și nepoți, până când aceștia vor arăta mai mult respect față de deciziile parentale.
Având în vedere relațiile care se pot tensiona, specialista recomandă ca părinții să stabilească de timpuriu limite clare pe care bunicii să le respecte și să construiască un dialog deschis și onest. „Când canalele de comunicare se închid, lucrurile merg prost. Atunci este sfârșitul”, a avertizat ea.
