Admirația sau fascinația, acest superlativ al uimirii pozitive, are un mod propriu de a ne opri în loc timpul și respirația. Această emoție complexă se poate strecura în liniște, ca o căprioară care traversează o cărare în pădure. Poate sosi intempestiv, ca un val de muzică uriaș, care te izbește în piept. Sau poate transforma, brusc, imperceptibilul în grandoare, ca vastitatea unui cer înstelat care se lasă revelată.
„Fascinația îmi amintește că sub obișnuit se află infinitul”, spune poetic dr. Hari Srinivasan, cercetător postdoctoral în domeniul neuroștiințelor la Universitatea Vanderbilt, din Tennessee.
Oricât de mare ar fi intensitatea lor, oricât de profunde ar fi trăirile pe care le provoacă, aceste minunate momente de uimire sunt trecătoare. Dar, în pofida caducității lor, pot lăsa amprente durabile asupra corpului și minții. Un studiu încheiat recent la Harvard a descoperit că doar 15 minute petrecute în natură pot îmbunătăți sănătatea mintală, subliniind cât de repede poate fascinația să calmeze stresul și să ne modifice fiziologia. Oamenii de știință urmăresc acum modul cum călătorește această emoție evazivă prin sistemul nervos și de ce este percepută atât de diferit față de orice altceva experimentăm.
Psihologul Dacher Keltner, profesor la Universitatea Berkeley din California și autor al cărții „Fascinația: Cum îți poate transforma viață noua știință a minunăției cotidiene”, a petrecut decenii studiind modul în care uimirea și fascinația remodelează mintea.
Cercetări recente arată că fascinația nu schimbă doar modul în care ne simțim; schimbă și modul în care funcționează corpurile noastre. Neurocercetătoarea Virginia Sturm, de la Universitatea din San Francisco, California, explică faptul că emoția pozitivă extrage corpul din reacția fiziologică automată „luptă sau fugi” și îl introduce într-o stare mai calmă, de „odihnă și digestie”. Admirația și fascinația sunt asociate cu un tonus vagal mai ridicat - un marker al implicării sistemului nervos parasimpatic - ceea ce sugerează că ar putea calma corpul prin căi precum nervul vag.
Dacher Keltner prezintă fascinația ca fiind mai mult decât o ameliorare a stresului: este o emoție care ne transferă în ceea ce psihologul Shelley Taylor, profesor emerit la Universitatea din California, numește „îngrijire și prietenie”, un mod în care atenția se îndreaptă spre exterior, către bunătate, apartenență și scop.
Beneficiile pe care emoția fascinației le aduce sănătății sunt măsurabile. Unele studii au sugerat că uimirea poate reduce cortizolul și inflamația. Un alt studiu realizat pe 94 de studenți a constatat că cei care au raportat uimire mai frecvent au prezentat niveluri circulante semnificativ mai mici de interleukină-6 (IL-6), un biomarker al inflamației. Dintre toate emoțiile pozitive, fascinația s-a dovedit a fi cel mai puternic predictor, chiar și după controlul factorilor de sănătate și personalitate.
Scanările cerebrale dezvăluie că un fenomen similar se petrece și în minte. Într-un studiu al Universității din Amsterdam, cercetătorii au cerut unui număr de 32 de adulți sănătoși să vizioneze diverse videoclipuri care trezesc admirație, emoții pozitive sau emoții neutre, aflați fiind în interiorul unui aparat RMN funcțional. În timp ce subiecții urmăreau clipurile care induceau fascinație, activitatea din rețeaua modului implicit al creierului (sistemul legat de gândirea auto-concentrată) le-a scăzut vizibil în comparație cu activitatea declanșată de clipurile așa-zis neutre. Instalarea acestei liniști ajută la explicarea motivului pentru care admirația este transcendentă și îndepărtează atenția de la ruminația interioară, atrăgând-o către o perspectivă mai largă.
Și alte regiuni ale creierului spun o poveste asemănătoare. Într-un studiu realizat pe 62 de tineri adulți, cercetătorii au comparat imaginile care au evocat uimire pozitivă (cum ar fi apusurile de soare sau aurorele) cu cele care au evocat uimire negativă (cum ar fi tornadele sau tsunami-urile). Ambele au inspirat uimire, dar imaginile negative au amplificat și frica. Participanții cei mai sensibili la uimirea negativă au arătat un volum redus de materie cenușie în zona creierului care leagă senzațiile corporale de emoție.
Natura are darul de a oferi un efect diferit. Studiul unei echipe de cercetători danezi a descoperit că, după o plimbare de o oră prin pădure, toți cei 63 de adulți sănătoși participanți au prezentat o activitate amigdaliană - centrul de alarmă al creierului - mai scăzută în timpul îndeplinirii ulterioare a unor sarcini stresante, decât atunci când plimbarea de oră a acelorași a avut loc într-un oraș.
Mai mult, un studiu care a urmărit 269 de adulți timp de 22 de zile, a constatat că, în zilele în care oamenii au experimentat mai multă uimire pozitivă, au raportat cu 20% mai puțin stres, mai puține probleme fizice și o stare de bine mai mare. Un al doilea studiu efectuat pe 145 de lucrători din domeniul sănătății în timpul pandemiei de COVID-19 a constatat același tipar.
Chiar și simțul timpului se îndoaie sub fascinație. Într-un studiu publicat în jurnalul științific Psychological Science, participanții care au experimentat uimire pozitivă au simțit cum timpul se extinde, ceea ce i-a făcut mai puțin nerăbdători, mai generoși și mai mulțumiți de viață.
Uimirea pozitivă, în general, poate părea ceva rezervat momentelor unice din viață, dar cercetătorii spun că este surprinzător de ușor să o aprinzi în viața cotidiană. „Deși unii oameni sunt în mod natural mai predispuși la uimire pozitivă, cu toții putem crea practici care introduc admirația și fascinația în viața de zi cu zi”, dezvăluie dr. Hari Srinivasan.
Și nu trebuie să fie o experiență individuală. Uimirea tinde să înflorească în grupuri - ceea ce filosoful și sociologul francez Émile Durkheim numea „efervescență colectivă” - pe măsură ce vocile se ridică împreună într-un cântec, spectatori străini unii de alții izbucnesc în ovații pe un stadion sau o mulțime considerabilă pășește umăr la umăr pe trotuar.
● Fă o „plimbare de admirație” de 15 minute. Încetiniți ritmul pentru a observa texturile, culorile și modelele expuse de natură. Cercetările spun că poate îmbunătăți starea de spirit și poate diminua stresul. „Chiar și cele mai mici momente de uimire și calm se acumulează, iar adunate din când în când, pot fi comparabile cu perioade mai lungi de relaxare susținută”, spune dr. Virginia Sturm. În studiul ei din 2021, efectuat pe 60 de adulți în vârstă, participanții care au făcut săptămânal „plimbări de admirație” concentrându-se asupra împrejurimilor au raportat creșteri mai mari ale emoțiilor pozitive și scăderi mai mari ale stresului decât au raportat componenții grupului de control.
● Ascultă muzică. Ascultă exact acel gen care te emoționează, care îți face pielea de găină. Aceea este muzica potrivită pentru a-ți îmbunătăți starea de spirit și de a te simți inspirat și pătruns de sens. Într-un studiu realizat pe 52 de tineri adulți, cei care au ascultat tipul de muzică specific, capabil să inducă fascinație au raportat emoții îmbunătățite, mai multă inspirație și o dorință mai puternică de a-i ajuta pe ceilalți și de a găsi sens în viață.
● Creează micro-ritualuri. Dr. Hari Srinivasan sugerează să-ți integrezi un mic sentiment de admirație în toate zilele: admiră culorile fructelor din bolul de pe masă, ieși în întunericul serii pentru a găsi o singură stea sau citește o poezie cu voce scăzută. - „Fascinația nu este doar un decor. Este schela zilnică a sensului. Dacă ratezi momentele de uimire pozitivă, ratezi țesutul conjunctiv al vieții.”
● Reflectează asupra frumuseții morale. Gândește-te la oamenii a căror bunătate sau curaj ți-au modelat viața. Prof. Dacher Keltner observă că admirația apare adesea din acte de generozitate sau smerenie care ne amintesc de momente ale umanității la apogeul ei.
