Ziua longevității: cât de mult trăim în România și, mai ales, cât timp rămânem sănătoși?

Românii trăiesc mai mult decât în urmă cu două decenii, dar longevitatea nu înseamnă doar numărul de ani de pe certificatul de naștere. Adevărata provocare este să transformăm anii câștigați în ani de viață activă, sănătoasă și autonomă.

Astăzi, 1 octombrie, este marcată Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, o zi instituită de Organizația Națiunilor Unite pentru a promova drepturile persoanelor vârstnice, participarea lor activă în societate și o perspectivă pozitivă asupra îmbătrânirii. În 2026, tema este „Epoca longevității: Regândirea sistemelor pentru vieți mai lungi”, cu accent pe necesitatea ca societățile să se adapteze unei populații care trăiește mai mult.

Pentru România, această temă este mai relevantă ca oricând.

Românii trăiesc mai mult

Potrivit celor mai recente date Eurostat, speranța de viață la naștere în România a ajuns la 76,6 ani în 2024. Este o creștere importantă față de perioada de acum două decenii: între 2004 și 2024, speranța de viață a crescut cu aproximativ 5,1 ani.

Dar România se află încă la coada clasamentului european. În 2024, media Uniunii Europene a fost de aproximativ 81,7 ani, ceea ce înseamnă că între România și media europeană există un decalaj de peste cinci ani.

Cu alte cuvinte, românii au recuperat teren, dar diferența față de media europeană rămâne semnificativă.

Femeile trăiesc mai mult decât bărbații

Ca în restul Europei, există și în România o diferență importantă între femei și bărbați. În toate țările UE, femeile au o speranță de viață mai mare decât bărbații. La nivel european, în 2024, diferența a fost de 5,2 ani: 84,1 ani pentru femei, față de 78,9 ani pentru bărbați.

Această diferență ridică însă o întrebare importantă: mai mulți ani de viață înseamnă automat și mai mulți ani de sănătate? Răspunsul este nu neapărat.

Longevitatea nu este același lucru cu sănătatea

Unul dintre cele mai importante concepte din medicina longevității este cel de healthspan – perioada din viață în care o persoană rămâne sănătoasă și își poate desfășura activitățile fără limitări semnificative.

Eurostat urmărește acest indicator prin „healthy life years”, adică anii de viață fără limitări de activitate.

Datele pentru 2023 arată o situație care merită atenție: în România, numărul estimat de ani de viață sănătoasă la naștere era de 58,9 ani pentru femei și 59,4 ani pentru bărbați. La vârsta de 65 de ani, indicatorul cobora la aproximativ 3,8 ani pentru femei și 4,3 ani pentru bărbați.

Este una dintre cele mai importante diferențe dintre simpla prelungire a vieții și conceptul modern de longevitate.

Nu este suficient să adăugăm ani vieții. Miza este să adăugăm viață anilor.

De ce contează prevenția?

Bolile cardiovasculare și cancerul se află printre principalele cauze de morbiditate și dizabilitate în România. Raportul european privind starea sănătății arată, de asemenea, că factori comportamentali precum alimentația dezechilibrată, fumatul, consumul de alcool și sedentarismul au avut o contribuție importantă la mortalitatea din România.

Asta înseamnă că discuția despre longevitate nu poate fi separată de prevenție.

Controalele medicale regulate, activitatea fizică, alimentația echilibrată, somnul, sănătatea metabolică, renunțarea la fumat, gestionarea stresului și menținerea relațiilor sociale nu sunt doar recomandări pentru „a trăi mai mult”.

Sunt instrumente pentru a păstra cât mai mult timp capacitatea de a trăi independent și activ.

România intră într-o nouă eră demografică

Longevitatea schimbă și structura societății. Oamenii trăiesc mai mult, iar ponderea populației vârstnice crește. Această schimbare înseamnă că România trebuie să privească îmbătrânirea nu doar prin prisma pensiilor și a sistemului medical, ci și prin cea a prevenției, educației pentru sănătate, activității profesionale, locuirii, mobilității, sănătății mintale și participării sociale.

Tema ONU din 2026 pornește tocmai de la această realitate: viețile mai lungi presupun regândirea sistemelor de sănătate, a pieței muncii, a protecției sociale, a educației și a politicilor publice astfel încât oamenii să poată îmbătrâni cu sănătate, siguranță și demnitate.

Viitorul longevității se construiește înainte de bătrânețe

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă. Longevitatea nu începe la 60 sau 70 de ani. Se construiește cu decenii înainte.

Fiecare an în care prevenim hipertensiunea, diabetul, obezitatea, bolile cardiovasculare, cancerul sau pierderea mobilității poate însemna mai târziu mai mult timp trăit autonom.

Iar pentru România, adevărata provocare nu este doar să urcăm speranța de viață de la 76,6 ani către media europeană. Este să facem ca mai mulți dintre acești ani să fie ani de sănătate, energie, autonomie și viață trăită cu sens.

Pentru că longevitatea nu înseamnă doar cât de mult trăim.

Înseamnă cum trăim în anii pe care îi avem.