Citirea textelor imprimate clasic, pe hârtie, face ca acestea să fie mult mai bine înțelese decât atunci când sunt parcurse pe suport digital, spun autorii unei cercetări cu acest subiect.
Un studiu derulat la Universitatea din Valencia, Spania, a constatat că cititul pe suport de hârtie poate dezvolta de șase, până la opt ori mai mult anumite capacități, prin comparație cu lectura digitală.
Citirea textelor tipărite îmbunătățește înțelegerea mai mult decât o face citirea materialelor digitale, potrivit unui studiu elaborat de o echipa de cercetători spanioli. Echipa formată din profesori ai Universității din Valencia a analizat peste 25 de studii anterioare privind înțelegerea unei lecturi, publicate între anii 2000 și 2022, care au evaluat aproape 470.000 de participanți. Descoperirile lor sugerează că cititul tipăriturilor, în detrimentul lucrărilor digitale, o perioadă lungă de timp, poate crește abilitățile de înțelegere de șase până la opt ori mai mult decât o face lectura digitală.
„Legătura dintre frecvența lecturii de plăcere din timpul liber, pe suport digital, și abilitățile de înțelegere a textului este aproape de 0”, a spus Ladislao Salmerón, profesor la Universitatea din Valencia și coautor al cercetării. Unul dintre motive ar putea fi „calitatea lingvistică a textelor digitale, care tinde să fie mai scăzută decât cea găsită în mod tradițional în textele tipărite”, a adăugat el. Textul de pe rețelele sociale, de pildă, poate fi conversațional, cu o sintaxă lipsită de complexitate și fără raționament.
Salmerón a apreciat că „modalitatea de lecturare” în cazul textelor digitale tinde să fie, de asemenea, mai superficială decât cea din cazul materialelor tipărite pe hârtie. Aceasta poate însemna că cititorul „nu se cufundă complet în narațiune sau nu surprinde pe deplin relațiile complexe dintr-un text informativ”.
Studiul, publicat pe platforma științifică Review of Educational Research, a mai constatat că există o relație negativă între lectura digitală și capacitatea de înțelegere a textului în cazul elevilor de vârste mici, dar ea devine pozitivă pentru elevii de liceu și studenți.
Salmerón sugerează că acest lucru se poate datora faptului că școlarii sunt mai puțin capabili să evite distragerile, cum ar fi mesajele primite pe același dispozitiv digital pe care lecturează. „Capacitatea noastră de a ne regla cogniția evoluează în timpul adolescenței, iar copiii mici s-ar putea să nu fie complet echipați pentru a-și autoregla activitatea în timpul lecturii digitale de plăcere”.
Autorii au mai spus că școlarii de vârste mici care se angajează frecvent în lectură digitală își însușesc un vocabular academic mult prea restrâns „într-o perioadă critică, în care trec de la a învăța să citească, la a citi pentru a învăța.
Cercetătorii nu sunt „împotriva lecturii digitale”, a spus dr. Lidia Altamura, un alt coautor al cercetării. – „Doar că, pe baza a ceea ce am descoperit, citirea digitală nu dă roade la fel de mult ca citirea tipăriturii. De aceea, atunci când recomandă activități de lectură, profesorii și școala, generic vorbind, ar trebui să pună mai mult accent pe citirea pe suport de hârtie decât pe lectura digitală, în special pentru cititorii mai tineri.“
Salmerón a mărturisit că echipa de cercetare a fost extrem de surprinsă să descopere că legătura dintre lectura digitală de plăcere, din timpul liber, și capacitatea de înțelegere a unui text rămâne insignifiantă indiferent de tipul de lectură în care oamenii se angajează. Cu alte cuvinte, cititul digital pe un site educațional, cum este Wikipedia, stimulează capacitatea de înțelegere la fel de puțin ca cititul unei conversații colocviale pe o rețea socială. – „Ne așteptam ca un site educațional să fie asociat mult mai pozitiv cu înțelegerea textului, dar datele noastre spun că nu este cazul!” Ca să știți!