Hipotiroidism vs. hipertiroidism: care este diferența?

Hipotiroidismul și hipertiroidismul sunt afecțiuni ale glandei tiroide caracterizate printr-o producție insuficientă, respectiv excesivă, de hormoni tiroidieni. Înțelegerea cauzelor și recunoașterea simptomelor pot contribui la gestionarea corectă a acestor afecțiuni.

Idei principale
-Hipertiroidismul apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate prea mare de hormoni, ceea ce poate influența metabolismul, ritmul cardiac și dezvoltarea organismului.
-Printre cele mai frecvente cauze ale hipertiroidismului se numără boala Basedow-Graves și adenomul tiroidian.
-Hipertiroidismul poate fi tratat cu medicamente, iod radioactiv, intervenție chirurgicală sau printr-o combinație a acestor metode.

Ce este hipertiroidismul?

Hipertiroidismul apare atunci când glanda tiroidă produce cantități excesive de hormoni tiroidieni: triiodotironina (T3) și tiroxina (T4). Acești hormoni, care conțin iod, au un rol esențial în reglarea mai multor funcții ale organismului, printre care creșterea, ritmul cardiac și metabolismul, adică procesul prin care corpul transformă caloriile în energie.

Afecțiunea poate fi cauzată de o problemă la nivelul glandei tiroide sau al glandei pituitare (hipofiza), situată la nivelul creierului și implicată în controlul producției de hormoni T3 și T4.

Simptome la care trebuie să fii atent

Excesul de hormoni tiroidieni poate provoca o serie de manifestări, care diferă de la o persoană la alta. Printre cele mai frecvente se numără oboseala, modificările inexplicabile ale greutății corporale, senzația persistentă de căldură, transpirația excesivă și căderea părului.

Pot apărea, de asemenea, umflarea mâinilor și a feței, mărirea glandei tiroide (gușă), diaree, palpitații sau accelerarea ritmului cardiac, menstruații mai scurte ori mai reduse cantitativ, unghii îngroșate sau descuamate, slăbiciune musculară, anxietate, nervozitate și tulburări de somn.

De ce apare hipertiroidismul?

Hipertiroidismul poate fi provocat de afecțiuni care determină inflamarea glandei tiroide, situație cunoscută sub numele de tiroidită, sau de apariția unor noduli care produc hormoni T3 și T4 în mod independent de mecanismele normale de reglare ale organismului.

Printre cauzele frecvente se numără:

Boala Graves-Basedow: afecțiune autoimună care reprezintă una dintre principalele cauze ale hipertiroidismului.
Adenomul tiroidian: tumoră benignă dezvoltată la nivelul glandei tiroide.
Adenomul hipofizar: tumoră benignă a glandei pituitare (hipofiza), care poate influența producția hormonilor tiroidieni.
Tiroidita De Quervain: o formă de inflamație a tiroidei, care poate determina temporar hipertiroidism și care, de regulă, se remite spontan.
Tiroidita postpartum: formă tranzitorie de inflamație tiroidiană, care apare după naștere.
Amiodarona: medicament utilizat pentru tratarea tulburărilor de ritm cardiac (aritmiilor), care poate afecta funcția tiroidei.
Consumul excesiv de iod: în special din anumite alge marine, precum kelp.
Administrarea în exces a hormonilor tiroidieni: poate apărea la persoanele care urmează tratament pentru hipotiroidism, dacă dozele sunt prea mari.

Cum se tratează hipertiroidismul?

Tratamentul hipertiroidismului depinde de cauza afecțiunii, de severitatea simptomelor și de starea generală de sănătate a pacientului. Medicul poate recomanda medicamente, terapie cu iod radioactiv, intervenție chirurgicală sau o combinație a acestor metode.

Printre opțiunile terapeutice se numără:

Medicamentele antitiroidiene: de regulă, metimazolul, care reduce producția excesivă de hormoni tiroidieni.
Tratamentul cu iod radioactiv: administrat, de obicei, sub formă de capsule sau soluție lichidă. Iodul radioactiv este absorbit de glanda tiroidă și distruge treptat o parte din celulele acesteia, determinând reducerea activității și a dimensiunii glandei.
Beta-blocantele: medicamente precum propranololul sau metoprololul, care ajută la controlul unor simptome precum tremorul, accelerarea ritmului cardiac și palpitațiile. Acestea nu reduc producția de hormoni tiroidieni, ci ameliorează manifestările provocate de excesul hormonal.
Tiroidectomia: intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează o parte sau întreaga glandă tiroidă. Este o opțiune utilizată în anumite situații, atunci când alte tratamente nu sunt potrivite sau nu oferă rezultatele dorite.
Hipertiroidismul este o afecțiune care poate fi tratată cu succes. În cazul bolii Graves-Basedow, aproximativ 20-30% dintre pacienți pot ajunge la o remisie de lungă durată în urma tratamentului.

Ce este hipotiroidismul?

Hipotiroidismul apare atunci când glanda tiroidă nu produce o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni pentru a asigura funcționarea normală a organismului. Afecțiunea poate fi cauzată de probleme care afectează direct glanda tiroidă (hipotiroidism primar), glanda pituitară sau hipofiza (hipotiroidism secundar) ori hipotalamusul, o regiune a creierului care controlează activitatea hipofizei (hipotiroidism terțiar).

Simptome la care trebuie să fii atent

Producția insuficientă de hormoni tiroidieni T3 și T4 poate afecta numeroase funcții ale organismului, de la metabolism, digestie și ritm cardiac până la nivelul de energie, starea emoțională, temperatura corpului și ciclul menstrual.

Spre deosebire de hipertiroidism, în care organismul funcționează adesea într-un ritm accelerat, hipotiroidismul încetinește numeroase procese fiziologice.

Printre cele mai frecvente simptome se numără oboseala persistentă, creșterea în greutate, sensibilitatea crescută la frig, umflarea feței și apariția gușii (mărirea glandei tiroide).

Pot apărea, de asemenea, constipație, căderea părului, piele uscată, transpirație redusă, menstruații abundente sau neregulate și încetinirea ritmului cardiac. Alte manifestări posibile sunt unghiile fragile, stările depresive, iritabilitatea, durerile musculare și articulare, precum și tulburările de somn.

De ce apare hipotiroidismul?

Hipotiroidismul primar este de aproximativ 1.000 de ori mai frecvent decât formele secundare și terțiare. Unele afecțiuni care pot provoca hipertiroidism pot duce, în anumite situații, și la apariția hipotiroidismului.

Principalele cauze ale hipotiroidismului primar sunt:

Tiroidita Hashimoto: o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă în mod eronat glanda tiroidă. Este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului.
Deficitul de iod: poate afecta producția hormonilor tiroidieni și este mai frecvent în regiunile în care alimentația nu asigură un aport suficient de iod.
Tiroidectomia: îndepărtarea chirurgicală parțială sau totală a glandei tiroide, intervenție care poate fi necesară, de exemplu, în cazul cancerului tiroidian.
Radioterapia la nivelul gâtului: utilizată în tratamentul unor cancere din zona capului și gâtului sau al bolii Graves-Basedow, poate afecta țesutul tiroidian.
Anumite medicamente: amiodarona, litiul și interferonul alfa pot influența funcționarea glandei tiroide.
Disgenezia tiroidiană: o anomalie congenitală în care glanda tiroidă lipsește sau este incomplet dezvoltată.
Tiroidita infecțioasă acută: o inflamație a tiroidei provocată de infecții bacteriene, care poate apărea, de exemplu, la copii.
Tiroidita postpartum: poate determina scăderea nivelului hormonilor tiroidieni după sarcină.
Sarcoidoza tiroidiană: o afecțiune care poate determina acumularea unor formațiuni inflamatorii în țesutul tiroidian.
Gușa amiloidă: mărirea glandei tiroide ca urmare a depunerii unor proteine numite amiloide.
Hemocromatoza: o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de fier în organism, care poate afecta inclusiv glanda tiroidă.

Cauzele hipotiroidismului secundar și terțiar sunt legate de disfuncții ale hipofizei sau hipotalamusului, structuri implicate în reglarea activității tiroidei. Printre acestea se numără adenomul hipofizar (o tumoră benignă a hipofizei), intervențiile chirurgicale pentru îndepărtarea tumorilor hipofizare, radioterapia la nivelul creierului și anumite afecțiuni autoimune rare care afectează hipofiza.

Alte cauze posibile sunt inflamația hipofizei după sarcină, unele boli vasculare care afectează circulația sângelui către hipofiză și hipotalamus, precum și administrarea îndelungată a unor medicamente opioide.

Cum se tratează hipotiroidismul?

Tratamentul hipotiroidismului urmărește să înlocuiască hormonul tiroidian pe care organismul nu îl mai produce în cantitate suficientă. Medicamentul utilizat cel mai frecvent este levotiroxina, o formă sintetică a hormonului T4, disponibilă sub diferite denumiri comerciale.

Administrată zilnic, conform recomandării medicului, levotiroxina ajută la restabilirea nivelurilor normale ale hormonilor tiroidieni. Primele modificări ale valorilor hormonale pot apărea în una până la două săptămâni, însă evaluarea răspunsului la tratament și ajustarea dozei necesită monitorizare medicală și analize periodice.

În general, nu este necesară administrarea suplimentară a hormonului T3, cunoscut sub numele de liotironină. Acest lucru se explică prin faptul că organismul transformă în mod natural o parte din hormonul T4 în T3. Totuși, în anumite situații, medicul poate asocia liotironina la tratament, dacă administrarea exclusivă de levotiroxină nu oferă rezultatele așteptate sau dacă simptomele persistă.

Există și preparate hormonale naturale, precum tiroida desicată (Armour Thyroid), obținută din glanda tiroidă a porcilor. Deși utilizate de mult timp în tratamentul hipotiroidismului, aceste produse nu fac parte din recomandările standard ale ghidurilor medicale actuale. Levotiroxina rămâne tratamentul de primă linie, datorită eficienței și posibilității de ajustare precisă a dozei.

Afecțiunile tiroidei pot provoca și alte probleme de sănătate?

Atât hipertiroidismul, cât și hipotiroidismul pot avea consecințe asupra sănătății dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp. În lipsa tratamentului, ambele afecțiuni pot duce la complicații, unele dintre ele grave, care pot afecta mai multe organe și sisteme ale organismului. Manifestările diferă însă în funcție de tipul dezechilibrului hormonal.

Complicațiile hipertiroidismului

Hipertiroidismul netratat poate afecta în special sănătatea ochilor, a inimii și a sistemului osos. Printre posibilele complicații se numără:

Exoftalmia (proptoza): protruzia globilor oculari, care determină aspectul de ochi proeminenți.
Oftalmopatia Graves: o complicație oculară asociată bolii Graves-Basedow, care se poate manifesta prin lăcrimare excesivă, vedere încețoșată sau dublă.
Osteoporoza: pierderea densității minerale osoase, care face oasele mai fragile și crește riscul de fracturi.
Fibrilația atrială: o tulburare de ritm cardiac caracterizată prin bătăi neregulate și adesea foarte rapide ale inimii.
Complicațiile în sarcină: hipertiroidismul necontrolat poate crește riscul de naștere prematură, greutate mică a copilului la naștere, preeclampsie și pierdere a sarcinii.
Criza tireotoxică (furtuna tiroidiană): o complicație rară, dar extrem de gravă, care poate pune viața în pericol. Este caracterizată printr-o accelerare dramatică a metabolismului și se poate manifesta prin confuzie, vărsături, bătăi foarte rapide ale inimii și afectarea ficatului.

De asemenea, copiii născuți din mame cu boala Graves au un risc mai mare de a dezvolta hipertiroidism, deoarece anticorpii materni pot traversa placenta și pot influența funcția tiroidei fetale.

Ce se tratează mai ușor: hipotiroidismul sau hipertiroidismul?

În general, hipotiroidismul este considerat mai ușor de tratat decât hipertiroidismul. Tratamentul presupune, de cele mai multe ori, administrarea zilnică de levotiroxină, cu ajustarea dozei în funcție de analizele hormonale și de răspunsul pacientului.

Hipertiroidismul poate necesita o abordare terapeutică mai complexă, în funcție de cauza care a declanșat excesul de hormoni tiroidieni. Pot fi necesare medicamente antitiroidiene, tratament cu iod radioactiv sau intervenție chirurgicală.

Ambele afecțiuni necesită diagnostic și monitorizare medicală. Hipertiroidismul netratat poate avea un impact important asupra sănătății cardiovasculare și osoase, în timp ce hipotiroidismul sever poate afecta numeroase funcții ale organismului. Riscurile depind însă de cauza bolii, de severitatea dezechilibrului hormonal și de durata în care acesta rămâne netratat.