Infecțiile rezistente la tratament, o problemă tot mai gravă. Ce arată datele despre România

Ne-am obișnuit să privim antibioticele ca pe o soluție la îndemână atunci când ne confruntăm cu o infecție bacteriană. Însă această siguranță nu mai este întotdeauna justificată. Unele bacterii și ciuperci au devenit rezistente la medicamentele folosite pentru tratarea lor, iar infecțiile pe care le provoacă sunt tot mai dificil de controlat.

Un raport recent al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) identifică 19 bacterii și fungi rezistenți la tratamente antimicrobiene, dintre care patru sunt clasificați drept amenințări urgente pentru sănătatea publică. Specialiștii atrag atenția asupra unei probleme care depășește granițele Statelor Unite: rezistența la antimicrobiene, un fenomen care afectează tot mai mult sistemele medicale din întreaga lume.

Potrivit estimărilor, aceste microorganisme provoacă aproximativ 9,7 milioane de infecții anual în SUA și sunt asociate cu peste 50.000 de decese. Cifrele sunt specifice populației americane și nu trebuie interpretate ca estimări pentru România. Totuși, situația europeană arată că problema este cât se poate de relevantă și pentru noi.

Ce înseamnă rezistența la antibiotice

Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele, precum bacteriile sau ciupercile, dezvoltă capacitatea de a supraviețui medicamentelor concepute pentru a le distruge sau pentru a le opri înmulțirea.

Cu alte cuvinte, un antibiotic care înainte trata eficient o infecție poate deveni insuficient sau chiar inutil în cazul unei bacterii rezistente. În astfel de situații, medicii au la dispoziție mai puține opțiuni terapeutice, iar tratamentul poate deveni mai complicat, mai îndelungat și uneori mai puțin eficient.

Un aspect important este că rezistența nu apare la nivelul organismului uman, ci la nivelul microorganismelor. Bacteriile rezistente se pot înmulți și pot transmite mai departe caracteristicile care le permit să supraviețuiască tratamentului.

Cele patru microorganisme considerate amenințări urgente

În raportul CDC din 2026, patru categorii de bacterii și fungi au fost încadrate la nivelul de amenințare urgentă, ceea ce presupune măsuri rapide și susținute de prevenție și control.

1. Candida auris – o ciupercă periculoasă, asociată mai ales infecțiilor din spitale
Candida auris este o ciupercă rezistentă la mai multe medicamente antifungice, care poate provoca infecții grave, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni medicale complexe.

Se răspândește în special în mediile medicale, precum spitalele și centrele de îngrijire pe termen lung, prin contact direct cu o persoană infectată sau cu suprafețe și echipamente contaminate.

Pentru persoanele sănătoase, simplul contact nu înseamnă automat apariția unei infecții. Riscul este mai mare în cazul pacienților spitalizați, al celor care au dispozitive medicale invazive sau al persoanelor cu imunitate compromisă.

CDC a semnalat o creștere importantă a cazurilor în Statele Unite, de peste 50% între 2022 și 2023. Evoluția este îngrijorătoare deoarece infecțiile invazive cu Candida auris pot fi dificil de tratat.

2. Enterobacteriile rezistente la carbapeneme (CRE)
Enterobacteriile sunt bacterii care pot fi întâlnite în mod obișnuit în intestin, însă unele specii pot provoca infecții grave. Problema devine deosebită atunci când dezvoltă rezistență la carbapeneme, o clasă de antibiotice cu spectru larg, utilizată adesea în tratarea infecțiilor severe.

Aceste bacterii sunt cunoscute sub denumirea de CRE – Carbapenem-Resistant Enterobacterales.

Infecțiile apar frecvent în mediile medicale și se pot transmite prin mâini, echipamente sau suprafețe contaminate. Pot afecta diferite zone ale organismului și sunt deosebit de periculoase pentru pacienții vulnerabili.

Rezistența la carbapeneme limitează semnificativ posibilitățile de tratament, deoarece aceste medicamente sunt folosite tocmai în situațiile în care alte antibiotice nu mai sunt eficiente.

3. Acinetobacter rezistent la carbapeneme
Bacteria Acinetobacter poate provoca infecții severe, în special la persoanele internate în spital, la pacienții din secțiile de terapie intensivă și la cei cu imunitate scăzută.

Tulpinile rezistente la carbapeneme sunt dificil de tratat și pot provoca infecții ale plămânilor, sângelui, tractului urinar sau ale plăgilor.

Transmiterea are loc frecvent în mediile spitalicești, prin contact cu suprafețe, echipamente sau mâini contaminate. Unele tulpini pot supraviețui o perioadă îndelungată pe suprafețe, ceea ce face controlul infecțiilor deosebit de important.

Datele CDC arată că, în Statele Unite, aproape două treimi dintre infecțiile raportate în 2023 au fost asociate transmiterii în afara mediului medical. Acest lucru subliniază că riscul nu trebuie privit exclusiv ca o problemă a spitalelor.

4. Neisseria gonorrhoeae rezistentă la antibiotice
Neisseria gonorrhoeae este bacteria care provoacă gonoreea, o infecție cu transmitere sexuală. Deși boala poate fi tratată cu antibiotice, unele tulpini au dezvoltat rezistență la medicamentele utilizate în mod obișnuit.

Gonoreea netratată poate avea consecințe importante asupra sănătății reproductive. La femei, poate provoca boală inflamatorie pelvină, sarcină extrauterină și infertilitate. La bărbați, poate determina complicații la nivelul aparatului reproducător. Infecția poate fi transmisă și în timpul contactului sexual neprotejat.

Creșterea rezistenței bacteriei la antibiotice reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea publică, deoarece limitează opțiunile terapeutice și face mai dificil controlul răspândirii infecției.

Alte bacterii și ciuperci rezistente, aflate sub supraveghere

Raportul CDC include și alte microorganisme care necesită intervenții susținute sau monitorizare atentă. Printre acestea se numără:

Clostridioides difficile – poate provoca infecții intestinale severe, în special după utilizarea antibioticelor;
Campylobacter – bacterie asociată frecvent infecțiilor digestive transmise prin alimente contaminate;
Mycobacterium tuberculosis – bacteria care provoacă tuberculoza, inclusiv forme rezistente la medicamente;
Neisseria meningitidis – bacteria care poate provoca meningită și septicemie;
Salmonella – responsabilă de infecții digestive și, în anumite cazuri, de forme sistemice;
Shigella – bacterie care provoacă infecții intestinale, uneori cu diaree severă;
Streptococcus pneumoniae – poate provoca pneumonie, meningită și alte infecții;
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) – o bacterie care poate determina infecții ale pielii, plămânilor sau sângelui;
Pseudomonas aeruginosa – poate provoca infecții grave, mai ales la pacienții spitalizați;
Enterococcus rezistent la vancomicină (VRE) – poate cauza infecții dificil de tratat, în special în spitale.
Aceste microorganisme nu reprezintă toate același nivel de risc pentru populația generală. Unele sunt întâlnite mai ales în spitale, în timp ce altele se pot transmite și în comunitate, prin alimente contaminate, contact apropiat sau contact sexual.

Cât de gravă este situația în România?

Rezistența la antibiotice nu este o problemă îndepărtată, specifică doar Statelor Unite. Datele Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) arată că nivelurile rezistenței antimicrobiene rămân ridicate în mai multe țări europene, în special în sudul, centrul și estul continentului.

România se numără printre țările care se confruntă cu dificultăți importante în controlul acestui fenomen.

Potrivit fișei de țară ECDC pentru 2025, care analizează datele din 2024, consumul total de antibiotice la oameni a fost de 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este modestă și mult sub reducerea de 27% stabilită ca obiectiv european pentru 2030.

Mai îngrijorătoare sunt unele date privind infecțiile cu bacterii rezistente. În România, incidența infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme a ajuns în 2024 la 20,31 de cazuri la 100.000 de locuitori, comparativ cu 7,12 în 2019. Aceasta înseamnă o creștere de aproximativ 185%.

În același timp, incidența infecțiilor sanguine cu Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia a crescut cu peste 53% față de nivelul din 2019.

Aceste cifre se referă la infecții sanguine supravegheate de ECDC, nu la totalul infecțiilor din populație. Ele arată însă cât de dificil poate deveni tratamentul unor infecții grave atunci când bacteriile nu mai răspund la antibioticele uzuale.

De ce devin bacteriile rezistente la antibiotice?

Unul dintre principalii factori care favorizează rezistența antimicrobiană este utilizarea excesivă sau incorectă a antibioticelor.

Atunci când aceste medicamente sunt administrate fără să fie necesare, bacteriile sensibile sunt eliminate, în timp ce microorganismele rezistente pot supraviețui și se pot înmulți. În timp, tulpinile rezistente devin mai răspândite, iar tratamentele disponibile își pierd eficiența.

O problemă frecventă este folosirea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și COVID-19 sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu tratează aceste afecțiuni. Administrarea lor fără indicație medicală nu grăbește vindecarea, dar contribuie la selecția bacteriilor rezistente.

Contează și modul în care este urmat tratamentul. Întreruperea lui fără recomandarea medicului, utilizarea antibioticelor rămase de la o cură anterioară sau administrarea unor medicamente prescrise altei persoane pot favoriza utilizarea necorespunzătoare.

Dezvoltarea unor noi medicamente antimicrobiene reprezintă, la rândul ei, o provocare. Cercetarea este costisitoare, iar apariția unor tratamente noi nu poate ține întotdeauna pasul cu evoluția rezistenței microorganismelor.

Cine este cel mai expus riscului?

Nu toate persoanele au același risc de a dezvolta o infecție cu bacterii sau ciuperci rezistente.

Cele mai vulnerabile sunt persoanele internate în spital, în special cele aflate în secțiile de terapie intensivă, pacienții care au nevoie de ventilare mecanică, catetere sau alte dispozitive medicale invazive, precum și cei care urmează chimioterapie sau au trecut printr-un transplant.

În aceste situații, sistemul imunitar poate fi slăbit, iar dispozitivele medicale pot facilita pătrunderea microorganismelor în organism.

Pentru o persoană sănătoasă, riscul de a contracta anumite infecții asociate mediului spitalicesc, precum cele provocate de Candida auris sau de enterobacteriile rezistente la carbapeneme, este în general mai redus în afara contextului medical.

Există însă și infecții rezistente care pot afecta populația generală. Gonoreea, salmoneloza, infecțiile cu Shigella sau Campylobacter și unele infecții cu MRSA nu presupun neapărat o internare pentru a fi contractate.

Cum ne putem proteja?

Prevenirea rezistenței antimicrobiene nu ține doar de medici și spitale. Fiecare persoană poate contribui prin câteva măsuri simple, dar importante.

Folosește antibiotice numai la recomandarea medicului. Nu lua antibiotice pentru răceală, gripă sau alte infecții virale și nu utiliza medicamente rămase de la tratamente anterioare. Respectă doza și durata indicate de medic și nu modifica tratamentul fără să discuți cu acesta.

Vaccinează-te conform recomandărilor. Vaccinurile împotriva gripei, pneumococului și meningococului, atunci când sunt indicate, pot preveni infecții și complicații care ar necesita tratament medical. Prevenirea îmbolnăvirilor contribuie și la reducerea utilizării antibioticelor.

Respectă regulile de igienă alimentară. Spală-te pe mâini înainte de prepararea alimentelor, curăță corespunzător fructele și legumele și gătește bine carnea de pasăre și ouăle. Evită contaminarea încrucișată între alimentele crude și cele gata de consum.

Protejează-te împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală. Folosirea prezervativului și testarea atunci când există un risc de expunere sunt măsuri importante pentru prevenirea gonoreei și a altor infecții.

Fii atent la prevenirea infecțiilor în spitale. Dacă tu sau o persoană apropiată sunteți internați, este firesc să întrebați personalul medical despre igiena mâinilor și despre necesitatea menținerii unor dispozitive precum cateterele sau liniile venoase.

De ce contează fiecare antibiotic administrat corect?

Bacteriile vor continua să evolueze, iar apariția rezistenței face parte din capacitatea lor de adaptare. Totuși, ritmul în care aceste microorganisme devin mai greu de tratat poate fi influențat de felul în care folosim antibioticele.

Rezistența antimicrobiană nu înseamnă că toate infecțiile vor deveni imposibil de tratat. Înseamnă însă că unele tratamente care astăzi sunt eficiente ar putea să nu mai funcționeze în viitor, dacă medicamentele sunt utilizate necorespunzător.

Folosirea responsabilă a antibioticelor, vaccinarea, igiena și prevenirea infecțiilor sunt esențiale pentru protejarea eficienței tratamentelor de care depinde medicina modernă.