Sorin Stoica: "Călătoria este un fitness mental. Ne ajută să ne echilibrăm creierul explorând lumea"

Există oameni pentru care călătoriile nu sunt doar destinații, ci etape de transformare. Sorin Stoica (CEO Eturia) este unul dintre ei. Prin felul în care își leagă experiențele de ideea de minte, corp și prezență, călătoria capătă o altă greutate: nu mai este doar deplasare, ci o formă de a te reașeza în tine.

Într-o discuție surprinzătoare despre neuroplasticitate și despre felul în care creierul răspunde la noutate, a apărut o idee simplă, dar incomodă: rutina, oricât de confortabilă, poate amorți treptat percepția. În schimb, necunoscutul obligă mintea să se reconfigureze. Să observe. Să fie atentă. Să învețe din nou lumea.

Pentru Sorin Stoica, călătoria nu este un decor, ci un exercițiu de luciditate. O vacanță în Africa, de exemplu, nu înseamnă doar peisaj și spectacol, ci intrarea într-un alt ritm de viață. Dimineți foarte devreme, lumină diferită, reguli nescrise ale naturii, atenție constantă la detalii. În acest tip de realitate, nimic nu mai este automat. Chiar și cele mai mici gesturi cer prezență… pentru că sunt momente care rămân în memorie nu prin spectaculos, ci prin intensitatea lor brută. 

La polul opus, Sorin vorbește cu aceeași claritate despre liniște. Despre acele călătorii în care nu cauți intensitate, ci refacere. Wellbeing-ul, în sensul lui real, nu este absența lumii, ci revenirea la tine: respirație, natură, încetinire, un alt tip de atenție asupra lucrurilor simple.

Dincolo de destinații, rămâne această idee pe care Sorin Stoica o lasă în urmă: călătoria nu este despre a vedea mai mult, ci despre a simți mai clar. Iar uneori, cel mai important lucru care ți se întâmplă nu este unde ajungi, ci felul în care înveți să fii acolo.

Un dialog profund despre neuroplasticitate, evadarea din confortul steril și arta de a trăi în prezent prin experiențe autentice.

Cunoaștem deja capcana rutinei. Specialiștii ne avertizează constant: confortul repetitiv adoarme creierul. În schimb, noutatea forțează formarea de noi conexiuni neuronale. Această neuroplasticitate este cea care ne aduce ani mulți și, mai ales, ani frumoși. Întrebarea fundamentală este: putem privi explorarea unui mediu complet nou, complet străin, ca pe o formă activă de fitness mental?

Categoric, da. Dacă stăm să analizăm ce înseamnă cu adevărat explorarea unei zone noi, primul pas este întotdeauna ieșirea din zona de confort și ruperea ritmului cotidian. Când pleci, de exemplu, într-o vacanță în Africa, ești forțat instantaneu să-ți schimbi obiceiurile și să fii într-o stare de alertă conștientă. Trebuie să fii atent la detalii aparent banale: insecte, țânțari, utilizarea spray-urilor de protecție, plasele speciale instalate seara. Nu mai ieși din cameră mecanic, la orice oră, fără o analiză prealabilă a mediului. Mai mult, se schimbă complet ritmul circadian. În Africa, trăiești după soare. Te trezești la răsărit, adesea în jurul orei 5 dimineața, și intri într-o dinamică naturală. Interacționezi cu figuri complet noi, care nu fac parte din peisajul tău zilnic, și ești nevoit să comunici într-o limbă străină — de cele mai multe ori în engleză, ceea ce activează circuite neuronale complet diferite. Toate aceste adaptări generează noi rețele sinaptice.

Ieșirea din rutină prin călătorii nu este doar o evadare, ci o necesitate biologică. Avem nevoie de acest fitness neuronal pentru a trăi mai mult și pentru a fi cu adevărat conștienți de propria noastră existență.

Fiecare experiență aduce cu sine mici aventuri. Recent, în Zambia, mergeam în jeepuri complet descoperite, eram într-o conexiune extraordinară cu fauna sălbatică. La un moment dat, un elefant s-a apropiat atât de mult încât și-a pus trompa pe mine. Într-o secundă, toți neuronii mei s-au activat instantaneu: „Ok, ce se întâmplă acum?”. A fost un moment de alertă maximă, dar și de o frumusețe rară. Astfel de trăiri pun creierul la contribuție într-un mod imposibil de replicat acasă. De aceea, cred cu tărie că avem nevoie de acest fitness-ul neuronal pentru a trăi mai mult, dar și pentru a trăi conștienți.

Aș dori să mergem mai departe cu această idee. Capcana turismului modern înseamnă adesea un confort absolut, dar steril, un șablon în care totul este predictibil... Acest confort excesiv elimină orice efort de adaptare. Biologia ne învață însă că organismul are nevoie de o doză minimă de stres controlat și ușor, pentru a rămâne rezistent și echilibrat. În ce măsură reușiți să echilibrați ofertele pentru a vă scoate turiștii din această zonă de confort steril?

Hm… iată o nuanță importantă: există destui clienți care își doresc, pur și simplu, momente în care să nu ia nicio decizie, să se relaxeze total pe o plajă. Și este perfect legitim. Chiar și eu simt uneori nevoia să mă opresc și „să zac”, așa cum îmi place să spun. Însă chiar și atunci când merg în Maldive, nu pot rămâne complet static; aleg să fac snorkeling, să explorez reciful, să interacționez cu viețuitoarele marine la adâncime. Când ești în apă și explorezi o altă lume, apare din nou acel factor de stres minor, pozitiv, care te menține extrem de prezent. Pentru oamenii suprasolicitați, care iau sute de decizii zilnic și care au deja o neuroplasticitate intens forțată de viața cotidiană, o vacanță de reîncărcare axată pe wellness și wellbeing este esențială. Dar wellbeing nu înseamnă amorțeală. Înseamnă deconectare profundă, respirație conștientă, expunere corectă la soare, introspecție și imersiune totală în natură.

Pe de altă parte, în vacanțele de explorare pură, oferim destinații în care efortul de adaptare este asumat: te adaptezi la climă diferită, la fusuri orare decalate, la gastronomie exotică și obiceiuri complet noi. Îmi vine în minte o călătorie în Antarctica, pe care am făcut-o recent. Trecerea prin Pasajul Drake implică o pregătire mentală riguroasă. Când citești că valurile pot atinge 20 de metri, creierul tău începe deja să lucreze: te documentezi, analizezi opțiunile pentru răul de mișcare, îți pregătești ceaiul de ghimbir, ești într-o stare de alertă constructivă. Simți cum îți prelungești viața doar luând decizia de a traversa un astfel de meridian mitic. Odată trecut de Pasajul Drake, deși ești pe un vas de expediție ultra-organizat, te confrunți cu o imensitate și o liniște absolută care te copleșesc și te transformă.

„În Antarctica, am realizat un paradox: timp de câteva zile, am fost conectat total și neîntrerupt la timpul prezent. Am redescoperit ce înseamnă să exiști pur și simplu, fără proiecții și fără regrete.” – Sorin Stoica (Eturia)

Credeți că omul modern prins în vortexul digital a uitat să trăiască în prezent? Și că în această lume a distragerilor, contextul geografic și cutural ne ajută să ne regăsim echilibrul?

Mediul și natura au un rol fundamental. În Antarctica, spre exemplu, aveam la mine cartea lui Eckhart Tolle, „Puterea prezentului”. A fost o coincidență extraordinară. Citind-o acolo, în mijlocul ghețarilor, am realizat că puteam rămâne suspendat în momentul prezent fără efort, fără fluxul continuu de gânduri parazitare, timp de 15 sau 20 de minute în șir. Când ieși pe balconul cabinei și vezi acea imensitate albă, când asculți liniștea deplină sau observi coloniile de pinguini, devii instantaneu un alt… TU. Îți descoperi o altă fațetă a sinelui. Nu mai ești un simplu privitor, devii parte din poveste. Devii un protagonist, eroul propriei vieți, traitor al momentului, al clipei…

Conceptul de turism de wellness a evoluat masiv. Nu mai vorbim doar despre masaje și tratamente spa, ci despre retrageri spirituale, optimizare celulară, detox digital. Care este viziunea dvs privind integrarea acestor piloni științifici ai longevității în călătoriile premium?

Viziunea noastră nu este una clinică, ci una holistică, axată pe bucuria de a trăi. Construim itinerarii în care încetinim ritmul (conceptul de slow travel) și introducem ancore fine de well-being adaptate locului. De pildă, propunem sesiuni de Sun Salutation dimineața sau elemente de yoga accesibile pentru începători. Încurajăm plimbările conștiente prin pădure, unde pornești cu intenții clare de a asculta, de a simți, de a absorbi mediul. Integrăm sesiuni de terapie prin sunet (sound therapy), observații astronomice (stargazing) în zone fără poluare luminoasă sau chiar experiențe simple, dar profund senzoriale, precum o degustare ghidată de ciocolată artizanală sau seri de dans tradițional - cum este salsa în Cuba, o formă excepțională de mișcare și eliberare terapeutică. În ceea ce privește detoxul digital, credem că acesta trebuie să fie o alegere intimă, personală. Noi punem la dispoziție logistica și designul călătoriei: dacă un client își dorește o retragere completă într-o junglă fără semnal Wi-Fi, în condiții de siguranță absolută și confort premium, noi putem construi acel sanctuar. Misiunea Eturia este de a realiza o aliniere perfectă între destinație, cultură, gastronomie locală și aceste practici conștiente. Vrem ca oamenii să nu mai călătorească pe fugă, bifând atracții pe o listă mecanică doar pentru a bifa bugete sau zile de concediu. Ne dorim ca oaspeții noștri să aibă acel moment esențial de „a se dumiri” - acel moment de claritate în care realizezi unde ești, cine ești și cât de extraordinară este lumea în care trăiești.