În complicata ecuație a longevității umane a apărut un nou factor integrant. Cel mai recent bestseller al autoarei franco-polono-canadiene Marta Zaraska relevă rolul pe care relațiile sociale de calitate și, nu în ultimul rând, bunătatea sub variatele ei forme îl au în dobândirea unei vieți lungi, dublate de o bună sănătate. Așadar, Cum te pot ajuta prietenia, optimismul și bunătatea să trăiești 100 de ani?
Dacă ar trebui să te gândești la niște obiceiuri sănătoase, ce fel de lucruri ți-ar veni în minte? O dietă echilibrată, bogată în fructe și legume? 10.000 de pași făcuți zilnic? Un somn de 8 ore? Da, toate aceste lucruri contează pentru sănătate, dar rezultatele cercetărilor efectuate de jurnalistul științific Marta Zaraska și publicate în cea mai recentă carte a sa sugerează că, dacă ne concentrăm doar pe dietă și mișcare, trecem cu vederea în mod păgubos o parte importantă din ceea ce este necesar pentru o stare generală bună. Dacă dorim să ne îmbunătățim cât de mult posibil sănătatea fizică, este cel puțin la fel de important să ne concentrăm asupra relațiilor sociale și să-i tratăm pe ceilalți cu bunătate și amabilitate.
Acesta este raționamentul pe care scriitoarea și jurnalistul de știință Marta Zaraska îl reliefează în ultima sa carte – „Înaintând în tinerețe: Cum te pot ajuta prietenia, optimismul și bunătatea să trăiești 100 de ani“. Zaraska a fost întotdeauna preocupată de optimizarea stării de bine a familiei sale, dar noi cercetări au determinat-o să-și pună la îndoială abordarea inițială. În timpul revizuirii unor studii, Zaraska a observat că cercetările au indicat, în mod repetat, că relațiile interumane sunt un pilon central al sănătății. Cu alte cuvinte, dacă vrem să trăim o viață mai lungă și mai sănătoasă, trebuie să acordăm prioritate creării unor bune relații cu cei din jur și să rămânem conectați, amabili și implicați în comunitate.
Viața socială, un factor de influență major
Unele dintre cele mai uimitoare descoperiri din cartea lui Zaraska se concentrează pe relații și longevitate. De exemplu, o meta-analiză a constatat că oamenii cu relații sănătoase și de sprijin trăiesc mai mult și că efectele pozitive ale acestor legături sunt surprinzător de puternice. Pe parcursul studiilor cu o durată medie de șapte ani, participanții la cercetare care beneficiau de rețele sociale mai mari au avut aproximativ 45% mai puține șanse de a muri.
Zaraska explică în carte că starea noastră mentală are un impact direct asupra proceselor biologice din corp. Când trăim stres, corpul nostru suferă o serie de modificări – producția de cortizol (cunoscut și sub numele de „hormonul stresului“) crește, iar sistemul cardiovascular își activează răspunsul cunoscut ca „luptă sau fugi“.
În condiții de stres, apar schimbări în sistemul imunitar: inflamația (care facilitează lupta împotriva bacteriilor) crește, în timp ce capacitatea de a ține piept virușilor scade. Zaraska mai explică faptul că există un motiv evolutiv pentru aceste răspunsuri la stres. Ele ne ajută să facem față tipului de amenințări critice cu care s-au confruntat oamenii în trecutul nostru evolutiv (cum ar fi fuga de un prădător), dar nu sunt atât de potrivite pentru factorii de stres actuali, care tind să fie mai puțin acuți și mai mult cronici (cum ar fi grijile legate de un proiect în derulare).
Singurătatea, un flagel al ultimelor decenii
Unul dintre principalii factori de stres cu care se confruntă oamenii moderni – cu efecte corespunzătoare asupra sistemelor biologice – este singurătatea. S-a descoperit că singurătatea crește cortizolul și inflamația – ambele afectându-ne sănătatea pe termen lung. Într-un studiu citat de Zaraska, participanții la cercetare au fost infectați în mod voluntar cu un virus al răcelii, iar simptomele ulterioare ale acestora au fost monitorizate de medici. Rezultatul? Cei care au fost izolați social au avut cu 45% mai multe șanse de a se îmbolnăvi.
În timp ce stresul și singurătatea pot provoca schimbări negative asupra sistemelor noastre biologice, alocarea de timp pentru a interacționa cu ceilalți ne ajută la activarea unor procese benefice, cum ar fi eliberarea de oxitocină. S-a descoperit că oxitocina scade cortizolul, reduce durerea, schimbă modul în care creierul răspunde la potențialii factori de stres și chiar favorizează creșterea de noi celule cerebrale. Este deja de notorietate faptul că îmbrățișările cresc nivelul de oxitocină, la fel și contactul vizual cu persoane dragi (de fapt, conform unui studiu citat de Zaraska, contactul vizual cu câinele familiei poate crește, deasemenea, nivelul de oxitocină).
Bunătatea și voluntariatul, surse de sănătate
Alte modalități prin care oamenii pot stimula conexiunile sociale sunt voluntariatul sau angajarea în diferite acte de bunătate. Zaraska subliniază că, prin comparație cu oamenii care beneficiază de pe urma consumului de multe fructe și legume, pentru pesoanele care fac voluntariat, există tendința de a trăi mai mult. În acest sens, Zaraska a citat un studiu care a arătat că persoanele în vârstă care făceau voluntariat au avut cu 44% mai puține șanse de a muri pe parcursul unei cercetări de cinci ani. În alte studii, voluntarii au dovedit niveluri mai scăzute de proteină C-reactivă și interleukina-6, ambele fiind markeri ai unor procese inflamatorii. Cercetările sugerează chiar că cei care se fac acte de bunătate pot vedea schimbări pozitive în modul în care se exprimă genele responsabile pentru sistemul lor imunitar.
Zaraska mai arată în cartea sa că, în ultimele decenii, a existat o creștere alarmantă a fenomenului singurătății, ceea ce ne face să simțim din ce în ce mai puțin că avem oameni cu care putem vorbi. Dată fiind această situație, acum mai mult ca oricând, strădania de a forma noi relații cu cei din jurul nostru are potențialul de a ne îmbunătăți starea generală și longevitatea.
Planificarea, benefică pentru consolidarea relațiilor
Din rezultatele cercetării Martei Zaraska se desprinde – punctează autoarea – o lecție care nu trebuie uitată: dat fiind faptul că relațiile noastre sociale sunt atât de importante pentru sănătate, este esențial să investim timp în a gîndi și a plănui cum să le ameliorăm. Așa cum vă planificați mesele săptămânii pentru a urma o dietă sănătoasă sau așa cum vă antrenați pentru a fi capabili să alergați o cursă de cinci kilometri, tot așa trebuie să planificați petrecerea unui timp de calitate cu prietenii și familia și să vă gândiți cum să includeți bunătatea în rutina zilnică, fie că o manifestați prin voluntariat formal, fie prin acte informale, aleatorii, de bunătate).
Chiar și pentru cei pe care distanța îi izolează social se găsesc variante creative pentru consolidarea relațiilor apropiate. Zaraska spune că un apel telefonic surclasează întotdeauna mesajul text: se eliberează mai multă oxitocină prin vorbirea la telefon decât la primirea aceluiași tip de informații prin mesaj-text. De asemenea, Zaraska recomandă să petreceți timp și să vă conectați cu adevărat cu oamenii alături de care locuiți. Pentru cei care locuiesc cu partenerul de viață, planificarea nopților de întâlnire acasă poate fi o modalitate de a petrece timp de calitate împreună; la fel de benefic poate fi să încercați ceva nou, cum ar fi să dansați prin casă sau să jucați un joc de tip test.
Un alt mod de a rămâne conectat implică valorificarea oportunităților de a-i ajuta pe alții, cum ar fi să trimiteți unui prieten un cadou fără un prilej anume sau să duceți alimente unui membru al familiei sau unui vecin în vârstă.
Empatia, o chestiune de sănătate publică
Zaraska arată în recenta sa carte că mulți dintre factorii care afectează sănătatea individului sunt mai bine înțeleși dacă sunt priviți la nivel de comunitate. Cercetările ei demonstrează că oamenii care locuiesc într-un cartier prietenos și de încredere (ceea ce cercetătorii ar numi un cartier bogat în „capital social“) au un risc mai scăzut de diabet și boli cardiovasculare.
Zaraska îndeamnă ca funcționarii publici să se gândească la promovarea legăturilor sociale între vecini (de exemplu, prin crearea zone pentru plimbare, cu spații publice de adunare), crearea de programe de informare pentru persoanele în vârstă expuse riscului de singurătate și organizarea de cursuri care predau empatia. Acest lucru nu doar îi face pe oameni mai fericiți, ci este și o chestiune de sănătate publică, subliniază Zaraska.
Inegalitățile, un factor de risc pentru sănătate
Un alt mod în care factorii sociali influențează sănătatea individuală este reprezentat de inegalitatea veniturilor. Deși veniturile proprii nu contează atât de mult pentru sănătate pe cât ați putea crede, nivelul de egalitate al locuitorilor unei țări – sau lipsa acestuia – are impact asupra stării generale a cetățenilor săi. Într-o meta-analiză a unsprezece țări, oamenii care trăiesc în locuri cu inegalități crescute au avut un risc mai mare de deces. Zaraska sugerează să se ia în considerare efectele votului – optați, la urne, în favoarea politicienilor care vor implementa politici menite să crească gradul de egalitate, îndeamnă ea.
Promovarea sănătății nu înseamnă doar comportamente care ne ajută ca indivizi: cartea Martei Zaraska susține în mod convingător că a trăi o viață lungă și sănătoasă înseamnă, de asemenea, să ne concentrăm asupra celorlalți – atât în ceea ce privește propriile acțiuni de zi cu zi, cât și în politicile noastre ca societate.
Cercetarea ale cărei rezultate au fot incluse în cartea sa au inspirat-o chiar și autoare să pună un accent mai puternic pe relațiile din propria ei viață. „Investesc mai mult timp în căsnicia mea. Mă opresc să discut cu vecinii. Încerc să fiu mai amabilă. Aceleași eforturi care ne întineresc corpurile și ne ajută să trăim mult timp ne ajută, de asemenea, să creștem ca oameni.“
Oxitocina, hormonul iubirii
Oxitocina este un hormon natural cu rol esential în naștere și alăptare, precum și în comportamentul uman. Datorită faptului că oxitocina este asociată cu încrederea, construirea relațiilor sociale și excitația sexuală, este denumită hormonul iubirii. Oxitocina generează acel bine-cunoscut sentiment că totul este confortabil și sigur, pe care oamenii îl au atunci când sunt împreună cu persoane de care le pasă. Senzația de apropiere, caldură sufletească si iubire, comunicarea pozitivă și, în general, emoțiile pozitive sunt legate de acțiunea oxitocinei.
Oxitocina funcționează ca un neurotransmițător și este produsă în hipotalamus, stocată în glanda pituitară și, de aici, secretată în fluxul sanguin. Deși există rațiuni medicale pentru eliberarea oxitocinei, sentimentele de dragoste și conectare sunt cele mai frecvente declanșatoare ale secreției acesteia.
Oxitocina este unul dintre cei patru hormoni ai stării de bine, alături de dopamină – hormonul fericirii, serotonină – hormonul bunei dispoziții și endorfine – calmantul natural al durerii si stresului.
Cine este Marta Zaraska?
Marta Zaraska este un jurnalist științific franco-polono-canadian cunoscut pe tot globul și prezent în prestigioase publicații, printre care Washington Post, Scientific American, New Scientist, Atlantic, Discover etc.
Prima carte a Martei Zaraska, intitulată „Dependenți de carne: Istoria și știința celor 2,5 milioane de ani ai obsesiei noastre pentru carne“ a fost considerată de revista Nature drept una dintre „cele mai bune alegeri științifice” ale anului 2016 și a fost tradusă în poloneză, japoneză, coreeană, spaniolă și chineză.
A doua ei carte, bestsellerul „Înaintând în tinerețe: Cum te pot ajuta prietenia, optimismul și bunătatea să trăiești 100 de ani“, a fost publicată simultan în SUA, Canada și Marea Britanie și a beneficiat de recomandări fabuloase din partea unora dintre cei mai reputați autori de literatură de specialitate ai momentului, între care Dan Buettner, („Zone albastre“), care scria la lansarea cărții: „Este un argument bazat pe cercetare faptul că optimismul, bunătatea și rețelele sociale puternice ne vor face să trăim mai mult decât orice monitor de fitness sau superaliment“.
Articolele și cărțile Martei Zaraska au fost transformate în programe TV în SUA, Spania, Bosnia și Herțegovina, Rusia, Bulgaria, Germania și Polonia și au fost retipărite pe tot globul, din Oman și Dubai până în Australia și Singapore. Zaraska a fost intervievată de zeci de posturi de radio din America de Nord și Europa, a conferențiat în universități din Italia, a fost prezentată ca expert în mai multe filme documentare și a transmis reportaje din Rwanda, RD Congo, Nicaragua, India, Togo, Camerun etc. De asemenea, a vizitat peste 80 de țări din întreaga lume și a trăit în șase dintre ele. În prezent, locuiește într-un mic sat francez împreună cu soțul și fiica ei.
