Simptomele depresiei acoperă un spectru larg. Experiențele și manifestările variază de la o persoană la alta, de aceea sunt necesare mai multe opinii avizate pentru combaterea acestei afecțiuni. Dar iată ce se cunoaște despre efectele activității fizice asupra depresiei, din perspectiva neuroștiinței, potrivit Jurnalul.ro.
Neurocercetătoarea Nicole Vignola, autoarea studiului „Reprogramează-ți creierul” (Editura Lifestyle, 2025): „BDNF este o proteină care susține creșterea, supraviețuirea și funcționarea neuronilor din creier și sistemul nervos periferic. Joacă un rol crucial în ceea ce privește neuroplasticitatea și sănătatea sinapselor. Există o corelație între nivelurile scăzute de BDNF și apariția sau severitatea simptomelor depresive. Motivul este că depresia este asociată cu reducerea neuroplasticității, ceea ce poate contribui la scăderea capacității de a ne adapta la stres și de a gestiona stresul și alte emoții negative”.
Hormonul cu rol crucial în creștere și dezvoltare
După această deschidere pur științifică, reluăm pe același ton scrobit: „O altă miokină interesantă este factorul de creștere de tip insulinic 1 (IGF-1)”. Ce înseamnă această asociere de litere și cifre? Nicole Vignola: „IGF-1 este un hormon care joacă un rol crucial în creștere și dezvoltare, mai ales în perioada copilăriei și a adolescenței. De asemenea, la fel ca BDNF, are efecte neuroprotectoare asupra creierului, adică susține supraviețuirea, creșterea și funcționarea celulelor nervoase. De obicei IGF-1 este produs de către ficat, iar un nivel ridicat al acestui hormon este asociat cu o gamă vastă de probleme de sănătate. Iată însă partea interesantă: IGF-1 acționează pe alte căi și are alte rezultate pozitive atunci când este produs ca o miokină de către mușchi. Prin urmare, o substanță poate avea efecte diferite, în funcție de contextul în care este produsă”.
Supraîncărcare progresivă (a mușchilor)
Mai clar: „IGF-1 este un hormon secretat cu precădere în timpul antrenamentului cu greutăți, iar dacă n-ai mai ridicat greutăți până acum, este foarte important să înțelegi că suprasolicitarea treptată a mușchilor (ceea ce numim supraîncărcare progresivă) îi va ajuta să rămână puternici, oferindu-ne totodată o gamă largă de beneficii fizice și mentale. Exercițiile fizice regulate reprezintă și un aliat puternic în eforturile de gestionare a anxietății”. Cum se desfășoară procesul? „Activitatea fizică stimulează producția de endorfine, niște neurotransmițători care îmbunătățesc dispoziția în mod natural, iar recent s-a descoperit care sunt efectele miokinelor asupra anxietății prin intermediul axei mușchi-creier”.
Frica
Care ar fi aceste efecte? „Nivelurile reduse de IGF-1 circulant sunt asociate cu o prezență crescută a simptomelor de anxietate. S-a demonstrat că IGF-1 joacă un rol-cheie în plasticitatea sinapselor, capacitatea neuronilor de modificare a conexiunilor, ceea ce contribuie la dispariția fricii din memorie prin slăbirea sinapselor. Când frica dispare, este ca și cum am rescrie scenariul «înfricoșător» din creier, ajutându-l să înțeleagă că lucrurile care pe vremuri erau amenințătoare acum nu mai reprezintă un pericol. În esență, IGF-1 slăbește acele sinapse din hipocamp care conțin amintiri despre anumite situații și diminuează legăturile dintre acele amintiri și frica asociată cu ele”.
Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare
Mai mult: „Una dintre cele mai bune tehnici de psihoterapie este terapia EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing – desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare). Aceasta se folosește în tratamentul persoanelor care s-au confruntat cu evenimente traumatice sau experiențe de viață dureroase. Studiile au arătat că tehnica EMDR are beneficii majore în ceea ce privește reprocesarea emoțională, însă neurocercetătorii au descoperit abia recent mecanismul ei de funcționare. Se crede că mișcările laterale ale ochilor joacă un rol în dispariția fricii, întrucât activează rețeaua frontoparietală. Aceasta este, la rândul ei, o rețea de zone cerebrale localizate în partea frontală a creierului, care este implicată în atenție, rezolvarea problemelor și memoria de lucru. Rețeaua frontoparietală operează în tandem cu nucleul amigdalian, centrul de procesare a fricii, ceea ce înseamnă că folosește aceleași resurse cu acesta. Tot așa cum stresul acut ne afectează capacitatea de a gândi și a ne concentra pe rezolvarea problemelor, când punem în joc cortexul frontal, obținem efectul opus: nucleul amigdalian este dezactivat”.
Rațiune și detașare (în mișcare)
Mai departe, cu entuziasm: „Acestea sunt niște informații nemaipomenite, valabile în cazul oricărui tip de mișcare ce presupune deplasarea. În cazul unor activități precum mersul pe jos, alergarea și mersul pe bicicletă, imaginea lumii care trece pe lângă noi activează rețeaua frontoparietală și totodată reduce activitatea nucleului amigdalian. Prin urmare, aceste tipuri de exerciții ne pot ajuta să înțelegem problemele cu care ne confruntăm, precum și să le procesăm fără anxietatea și îngrijorarea asociate de obicei cu ele. Ne ajută să gândim rațional și ne oferă spațiul necesar pentru a ne detașa de probleme și a le vedea dintr-o altă perspectivă. Vei constata că, deși nu te gândești în mod conștient la problemele tale, creierul continuă să se ocupe de ele la nivel inconștient”.
Efort aerobic
Nu în ultimul rând: „Dacă te neliniștește ideea de a alerga sau a merge pe bicicletă, începe cu o plimbare scurtă. Exercițiile aerobice au beneficii când ritmul cardiac se află în zona 2. Zona 2 se referă la antrenamentele de intensitate moderată, când exersezi la un nivel care-ți permite să porți o conversație. Asta înseamnă că nu e nevoie să-ți dai sufletul exersând. O plimbare în ritm rapid, în cursul căreia poți să porți o discuție, este extrem de benefică pentru starea generală de sănătate. Zona 2 diferă de la o persoană la alta; pentru unii înseamnă o alergare ușoară, iar pentru alții (ca mine) înseamnă să-și plimbe câinele sau să meargă cu bicicleta pe un teren plat. Când ești în zona 2, faci efort aerobic, ceea ce înseamnă că ar trebui să-l poți susține o perioadă îndelungată fără să obosești”.
