În 2013, Asociația Medicală Americană a urmat exemplul altor organizații similare notabile și a recunoscut oficial obezitatea drept boală. Recunoașterea a identificat obezitatea ca o afecțiune cu „aspecte fiziopatologice multiple”. În termeni simpli, obezitatea este mult mai complexă decât o problemă care s-ar putea rezolva „cu mai puțină mâncare și mai multă mișcare”. Cu toate acestea, în rândurile publicului larg există încă rezistență față de ideea că obezitatea este ceva mai mult decât o problemă de „stil de viață”.
Este interesant de observat cum conceptul de obezitate ca boală există de secole! În special, literatura din secolul al XVII-lea a recunoscut impactul factorilor de stil de viață: „[Obezitatea] poate fi clasată printre bolile care provin din imperfecțiunile inițiale ale funcțiilor unor organe, dar trebuie admis și că este cel mai intim legată de obiceiurile noastre de viață” – Thomas Sydenham (1624-1689), medic englez.
Așadar, ce aduce nou prezentul? Rezultatele cercetărilor ultimilor ani au permis, în sfârșit, identificarea unor noi cauze, dar mai ales a soluțiilor îndelung așteptate. Despre toate acestea vorbește o somitate de talie mondială în domeniul medicinei obezității, acad. prof. dr. Arya Sharma, într-un interviu acordat pentru Longevity…
Mâncatul este un simptom
Domnule profesor, sunteți o autoritate în știința și medicina obezității. Cum priviți acest nou flagel al secolului?
Prof. dr. Arya Sharma ● Obezitatea este ceva ce nimeni nu își dorește să aibă. Eu n-am întâlnit pe cineva care să spună că vrea să fie gras. Toată lumea vrea să slăbească. Din perspectivă medicală, nu există nicio îndoială că, pe măsură ce oamenii se îngrașă, apar o mulțime de probleme de sănătate: tensiunea arterială poate crește, riscul de diabet crește, la fel și riscul de accident vascular cerebral, de boli de inimă și altele. Toate riscurile de boală cresc. Când oamenii iau în greutate, intervin foarte multe probleme medicale. În schimb, slăbitul poate inversa multe dintre aceste probleme. Obezitatea este, în mod cert, o boală, nu o alegere, fie și prin prisma faptului că, odată ce oamenii se îngrașă – și există multe motive pentru care se întâmplă asta, de obicei, supragreutatea devine o problemă pe viață.
Așa stând lucrurile, câte șanse de succes mai au dietele și ce rol ar mai putea juca voința în fața acestei boli?
Prof. dr. Arya Sharma ● În aceste condiții, respectarea unei diete și simpla încercare de a pierde în greutate, chiar dacă reușim să slăbim pe moment, nu rezolvă problema – majoritatea celor care slăbesc vor pune kilogramele la loc. Este un adevăr nefericit, pentru că așa cum spuneam, ne alegem cu acest bagaj pe viață. De altfel, asta este și definiția bolii cronice – o afecțiune pe care, odată ce o ai, trebuie să o gestionezi pentru tot restul vieții. Iar obezitatea îndeplinește cu siguranță aceste criterii. De aceea trebuie să ne controlăm mesele în fiecare zi, nu doar azi, pentru că ținem dietă, sau la vară, pentru că vrem să mergem în vacanță la mare.
Problema care intervine în încercarea de a slăbi este biologia noastră, care are menirea de a ne împiedica să pierdem în greutate. Este o biologie foarte complexă care, atunci când ne străduim să slăbim, ne protejează de pierderea în greutate. Din perspectivă evolutivă, pierderea în greutate nu era niciodată un lucru bun. Era asociată cu boala, foametea, izolarea sau alte probleme grave. Și pentru a supraviețui, corpul, atunci când primește mai puțină energie sau când trebuie să consume mai multă energie, începe să își protejeze rezervele. Ei bine, aceste mecanisme biologice sunt, de fapt, problema. Ele nu doar că ne împiedică să slăbim, ci ne fac foarte ușor să ne îngrășăm din nou atunci când renunțăm la lupta cu mâncarea. Oricine încearcă să slăbească se luptă cu această biologie, ceea ce este, într-adevăr, dificil. Voința nu este suficientă, pentru că biologia nu doarme. Ți se mărește pofta de mâncare, te gândești mai mult la mâncare, metabolismul încetinește pentru că organismul vrea să își protejeze greutatea, iar odată ce te-ai îngrășat, supragreutatea devine distructivă.
În România, există o vorbă din bătrâni – grasă și frumoasă. Iar când slăbești, lumea te întreabă dacă ești bolnav…
Prof. dr. Arya Sharma ● Uneori, eu fac glume pe tema asta. Spun așa: când cineva intră în greva foamei, toată lumea se îngrijorează că, vai, greva foamei e rea. Dar dacă cineva ar face o „grevă a mâncatului” adică ar mânca până ar obține ceea ce revendică, nimeni s-ar mai îngrijora. Deci emoțiile legate de forma și dimensiunea corpului sunt clar culturale. Există culturi în care, dacă ești mare, înseamnă că ești puternic, ai putere, ai bani. Și în acele societăți e greu să privești obezitatea ca pe o boală, pentru că este văzută mai degrabă ca un fenomen cultural și estetic. Eu sunt medic, așa că privesc lucrurile medical. Nu există dubiu că excesul de greutate, excesul de grăsime corporală, în general, sunt ceva nociv. Dacă luăm ca exemplu diabetul de tip 2, majoritatea persoanelor care îl au sunt supraponderale, iar când slăbesc, diabetul se ameliorează. Cu toate astea, se dovedește că, până acum, oamenilor le-a fost foarte greu să slăbească pe termen lung, pentru că organismul luptă împotriva acestui proces.
Dacă, odată acumulată, supragreutatea este protejată de biologie, ce se mai poate face pentru a trăi o viață bună?
Prof. dr. Arya Sharma ● Avem nevoie de educație medicală. Cel mai bun lucru este ca de la bun început să nu te îngrași, așa că trebuie să ne concentrăm pe prevenție. Dar și asta e complicat la nivel de populație. De ce? Pentru că societatea, de multe ori, ne pune piedici. Oamenii mă întreabă adesea care este cauza principală a obezității. Să fie bine înțeles, nu e doar mâncatul în exces. Este și lipsa somnului. Trei lucruri explică mare parte din obezitate: stresul, lipsa timpului și lipsa somnului. Mâncatul e un simptom. Dacă sunt stresat, dacă nu am timp și dacă nu dorm destul, caut mâncare și mănânc mult. De aceea este greu de rezolvat problema obezității. Când sunt anxios, superocupat, fără timp, alergat, stresat, iar mâncarea e acolo, la îndemână, e greu să mă abțin, pentru că mâncarea îmi oferă confort. Dacă vrem să abordăm reducerea obezității din punct de vedere social, pe lângă reglementarea alimentației, este cu precădere nevoie ca societatea să le permită oamenilor mai mult timp liber, să-i încarce cu mai puțin stres și să-i ajute să doarmă mai mult. Din perspectivă politică, această abordare este aproape imposibilă. Și vedem că, inclusiv în țările unde se încearcă reglementarea alimentelor, creșterea taxelor pe zahăr sau fast-food etc., impactul asupra obezității este aproape zero. Oamenii mănâncă mai puțin zahăr, ceea ce e bine, dar rata obezității nu scade. Pentru că factorii determinanți ai obezității la nivel de populație sunt greu de schimbat prin politici. Țin de modul în care trăim: dacă avem continuu parte de muncă multă, stres, lipsă de timp, lipsa energiei necesare pentru a găti și a face mișcare, neodihnă etc., un regim alimentar, fie el și strict, nu are cum să învingă obezitatea. Stilul ăsta de viață nociv se răsfrânge și asupra copiilor, care nu mai fac mișcare, dorm prea puțin și stau mai mult pe tabletă, ronțăind dulciuri sau fast-food comandat prin telefon, pentru că părinții lor sunt prea ocupați. Schimbarea obiceiurilor alimentare sau creșterea activității fizice nu are impactul așteptat asupra obezității, deși sunt măsuri bune. E sănătos să faci mișcare, să mănânci mai puțin zahăr sau fast-food, dar în societatea actuală este greu de aplicat.
Tot războiul contra obezității se duce continuu și cu șanse inegale, dar care sunt, totuși, cele mai grele lupte?
Prof. dr. Arya Sharma ● Persoanele cu obezitate luptă din greu cu trei lucruri: mediul (stres, lipsă de somn, ofertă alimentară), propria biologie, care încearcă să împiedice pierderea în greutate, și discriminarea. Asta explică de ce 95% dintre cei care slăbesc cu dietă și/sau exerciții nu reușesc să se mențină pe termen lung. Să luăm cazul postului intermitent, care funcționează! Dar funcționează pentru slăbit! De fapt, orice dietă funcționează pentru slăbit: ketogenică, proteică, mediteraneeană, low-carb etc. Problema e că, după ce slăbești, trebuie să o urmezi toată viața. Și asta e greu. Socialmente, este aproape imposibil, pentru că dai piept cu tot felul de sărbători, aniversări, vacanțe și alte… oferte. Iar în momentul în care începi să faci excepții și sistezi dieta, vei începe să pui kilogramele la loc. Iar când trăiești într-un corp prea mare, oamenii te privesc lung, te judecă, te tratează urât, te hărțuiesc. Asta îți crește stresul, iar stresul duce la mâncat în exces. Intri într-un cerc vicios. Lipsa acceptării și stigmatizarea agravează problema, afectând imaginea de sine și emoțiile, ceea ce conduce la și mai multă frustrare.
Există și o lentilă optimistă prin care putem privi lupta cu obezitatea? Se zărește lumină la capătul tunelului?
Prof. dr. Arya Sharma ● Ultimii 30 de ani m-au învățat trei lucruri foarte importante. Primul – odată ce iei în greutate, indiferent de motiv, te vei lupta cu această problemă, cel mai probabil, toată viața. Al doilea – obezitatea trebuie tratată ca o boală cronică. Și al treilea și cel mai important – acum înțelegem biologia și modul cum corpul se opune pierderii în greutate, deci putem folosi știința pentru a schimba biologia. Am intrat într-o eră nouă de tratamente medicale eficiente pentru obezitate, care nu ajută doar la slăbire, ci și la menținerea greutății. Tratarea obezității este un proiect pe termen lung, similar tratării diabetului sau hipertensiunii. Acum avem instrumente și putem interveni devreme, chiar la începutul creșterii în greutate. Prevenția este cea mai bună, dar dacă problema apare, dispunem de soluții eficiente, ceea ce nu aveam în trecut. Asta este cu adevărat promițător, nu doar pentru cei care trăiesc cu obezitate, ci și pentru societate, familie, prieteni și locul de muncă. Impactul unor tratamente eficiente va fi enorm. Și asta este nu lentila, ci chiar șansa optimistă pe care o avem acum. Abia acum…
