Cu toții ne simțim singuri uneori: ce poți face în zilele în care te simți complet singur

Cu toții avem zile în care ne simțim extrem de singuri, iar starea aceasta poate fi greu de suportat. Știi cum e să stai întins pe canapea, cu telefonul în mână, întrebându-te de ce prietenii sau partenerul nu ți-au răspuns încă la mesaje, deși au trecut deja 30 de minute?

Nici măcar pisica nu pare să-ți țină companie, iar tu nu reușești să-ți dai seama ce să faci cu tot timpul liber pe care îl ai la dispoziție. Dacă ai tendința să dramatizezi lucrurile, s-ar putea chiar să ajungi la concluzia că toată lumea te urăște, deși, undeva în sinea ta, știi că lucrurile nu stau nici pe departe așa. 
 
Singurătatea este definită ca diferența dintre conexiunea socială pe care ne dorim să o avem cu ceilalți și cea pe care simțim că o avem în realitate. Cu cât această diferență este mai mare, cu atât singurătatea pe care o resimțim este mai profundă.

Zilele în care ne simțim singuri nu sunt deloc plăcute, dar sunt o experiență comună. Așadar, dacă te-ai simțit mai singur în ultima vreme, nu te descuraja. Însă, dacă singurătatea a devenit o stare permanentă, ar putea exista o problemă mai profundă căreia să fie nevoie să-i acorzi atenție. Singurătatea cronică poate afecta atât sănătatea mintală, cât și pe cea fizică.

De fapt, cercetările arată că singurătatea persistentă poate avea efecte asupra sănătății comparabile cu cele ale obezității sau ale fumatului a 15 țigări pe zi.

Dr. Jeremy Nobel, medic și fondator al proiectului UnLonely, studiază de ani de zile impactul singurătății. Într-un interviu acesta explică: „Singurătatea pătrunde în viețile noastre în numeroase moduri”.

Există, așadar, mulți factori și evenimente de viață care ne pot face să ne simțim singuri. Vestea bună este că putem găsi modalități de a diminua acest sentiment, înainte ca izolarea să înceapă să ne afecteze serios starea de bine.

Pe scurt
Singurătatea este o experiență umană firească. Indiferent cine suntem sau unde ne aflăm, este firesc să ne simțim singuri la un moment dat, iar acest lucru nu este neapărat un motiv de îngrijorare. Însă, dacă singurătatea persistă o perioadă îndelungată și ne afectează viața de zi cu zi, poate avea consecințe asupra sănătății mintale, favorizând apariția depresiei și a anxietății. Pentru a diminua acest sentiment, este important să ne acordăm timp atât pentru a ne reconecta cu noi înșine, cât și pentru a cultiva relații autentice cu ceilalți.

Singurătatea este un sentiment, nu ceva ce putem vedea

Când ne gândim la singurătate, ne putem imagina o persoană care stă singură în dormitor sau pe cineva care preferă să stea retras, la marginea unei încăperi, în timpul unui eveniment social. Însă singurătatea nu are o singură formă și nu poate fi recunoscută întotdeauna din exterior. Ne putem simți singuri chiar și atunci când interacționăm activ cu ceilalți și purtăm conversații.

Motivul este simplu: după cum explică dr. Jeremy Nobel, singurătatea este o stare subiectivă, care ține de felul în care ne simțim. „Nu o putem măsura în mod obiectiv”, subliniază specialistul.

Prin urmare, nu putem ști cu certitudine că o persoană se simte singură doar privindu-i comportamentul. Pentru a afla ce trăiește cu adevărat, ar trebui să ne spună chiar ea că se simte singură.

Explicând mai detaliat acest concept, dr. Nobel arată că singurătatea reprezintă diferența dintre conexiunea socială pe care ne-o dorim și cea pe care simțim că o avem în realitate. Cu cât distanța dintre cele două este mai mare, cu atât sentimentul de singurătate devine mai intens.

Care este diferența dintre singurătate și a fi singur?

„A fi singur reprezintă o stare obiectivă de izolare”, explică dr. Nobel. Dacă ne întoarcem la exemplul persoanei care stă singură în dormitor, situația este ușor de înțeles: în acel spațiu nu se mai află nimeni altcineva.

Totuși, faptul că o persoană este singură din punct de vedere fizic nu înseamnă automat că se simte singură. Dimpotrivă, poate aprecia timpul petrecut departe de ceilalți. Această experiență poartă numele de solitudine și poate avea efecte benefice asupra stării de bine.

Uneori, alegem în mod intenționat să ne retragem după o zi de muncă solicitantă sau în urma unei discuții tensionate cu partenerul ori cu un prieten. Avem nevoie de un moment de liniște pentru a ne pune ordine în gânduri, pentru a ne relaxa și pentru a ne recăpăta echilibrul emoțional. După această perioadă petrecută cu noi înșine, ne putem întoarce la viața socială cu mai multă energie și cu o stare de spirit îmbunătățită.

Singurătatea, în schimb, este asociată cu o experiență emoțională negativă, deoarece presupune absența unei conexiuni de care simțim că avem nevoie. Așa cum explică dr. Nobel, există ceva ce ne lipsește, iar această lipsă ne afectează.

Așadar, diferența esențială nu constă în faptul că suntem sau nu înconjurați de oameni, ci în felul în care trăim relația cu noi înșine și cu ceilalți. Putem fi singuri fără să ne simțim singuri și putem resimți o profundă singurătate chiar și atunci când suntem în mijlocul oamenilor.

De ce ne simțim singuri?

Singurătatea poate avea numeroase cauze, iar factorii care o declanșează influențează și felul în care o resimțim. Cercetătorii disting trei tipuri principale de singurătate: socială, emoțională și existențială.

Cele trei tipuri de singurătate
1. Singurătatea socială apare atunci când simțim că nu avem oameni alături de noi, că nu ne găsim locul într-un grup sau că suntem deconectați de cei din jur.

2. Singurătatea emoțională se manifestă prin sentimentul de abandon, respingere sau excludere.

3. Singurătatea existențială apare atunci când ne simțim separați de restul lumii, neînțeleși și incapabili să găsim o legătură profundă cu ceilalți.

Singurătatea socială

Atunci când experimentăm singurătatea socială, putem simți că nu suntem suficient de apropiați de oamenii din jurul nostru. Potrivit dr. Jeremy Nobel, acest tip de singurătate apare atunci când avem impresia că nimeni nu ne sprijină, nu ne înțelege sau nu este cu adevărat preocupat de ceea ce ni se întâmplă.

Este posibil să nu ne simțim integrați în grupul nostru de prieteni sau să percepem o distanță între noi și colegii de serviciu, chiar dacă interacționăm zilnic cu ei.

Cercetările arată că șoferii de camion care petrec perioade îndelungate pe drum, jucătorii profesioniști de golf și persoanele care îngrijesc membri ai familiei sau alte persoane dependente pot fi mai predispuse la singurătate socială.

Studiile în străinătate pot contribui, de asemenea, la apariția acestui sentiment. Studenții care pleacă într-o altă țară pentru a urma o facultate se pot simți deconectați de propria cultură și de mediul familiar. Această experiență este cunoscută drept singurătate culturală și reprezintă o formă de singurătate socială.

„Singurătatea pătrunde în viețile noastre în numeroase moduri”, subliniază dr. Jeremy Nobel, fondatorul proiectului Project UnLonely.

Singurătatea emoțională

Singurătatea emoțională apare adesea atunci când simțim un gol interior, avem impresia că am pierdut ceva important sau trăim sentimentul că am fost lăsați în urmă.

Printre situațiile care pot declanșa acest tip de singurătate se numără pierderea unei persoane apropiate, mutarea într-un centru de îngrijire, despărțirea de partener și plecarea copiilor adulți de acasă.

De asemenea, persoanele cu dizabilități sau cele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală pot resimți excluderea socială și dificultăți în stabilirea unor relații apropiate.

Dr. Nobel atrage atenția și asupra experiențelor persoanelor din grupuri marginalizate, care se pot simți tratate ca fiind diferite de ceilalți și excluse din anumite medii sociale. Aceste experiențe pot alimenta sentimentul de singurătate emoțională, chiar și atunci când persoana respectivă se află în preajma altora.

Singurătatea existențială

Ți s-a întâmplat vreodată să stai treaz în pat la ora trei dimineața, fără să poți adormi, și să începi brusc să te întrebi care este sensul existenței tale în vastitatea universului? Astfel de momente de introspecție ne pot face să ne simțim profund singuri.

În acele clipe, ne gândim la scopul vieții noastre, la locul pe care îl ocupăm în lume și la semnificația propriei existențe. Când ne raportăm la o populație mondială de aproximativ opt miliarde de oameni, putem avea senzația că suntem doar o picătură de apă înghițită de un ocean fără fund.

Aceasta este una dintre formele cele mai profunde ale singurătății: singurătatea existențială, sentimentul că suntem separați de lumea din jur și că existența noastră are o dimensiune pe care ceilalți nu o pot înțelege pe deplin.

Sentimentul că nimeni nu ne înțelege cu adevărat, că nu reușim să ne facem înțeleși sau că experiențele noastre interioare nu pot fi împărtășite cu nimeni poate contribui, de asemenea, la apariția acestui tip de singurătate.

Efectele negative ale singurătății și cum putem combate acest sentiment
Singurătatea persistentă poate afecta serios atât sănătatea mintală, cât și pe cea fizică. Printre consecințele asociate cu aceasta se numără:

Creșterea riscului de mortalitate;
Bolile cardiovasculare;
Reducerea activității fizice;
Depresia;
Creșterea riscului de suicid;
Anxietatea;
Un risc mai mare de demență.

Dr. Jeremy Nobel atrage atenția că unele persoane pot apela la substanțe precum alcoolul sau opioidele pentru a face față singurătății.

„Singurătatea schimbă literalmente modul în care funcționează creierul nostru. Începem să ne retragem din relațiile cu ceilalți, iar contactul cu oamenii ajunge să fie perceput ca un risc tot mai mare. Astfel, evităm interacțiunile sociale chiar și atunci când acestea sunt exact ceea ce avem nevoie”, explică specialistul.

Cum putem diminua sentimentul de singurătate?

Dr. Nobel recomandă câteva strategii care ne pot ajuta să gestionăm mai bine singurătatea și să restabilim legăturile cu ceilalți.

Să vorbim deschis despre singurătate
Când ai recunoscut ultima dată, în fața ta sau a altei persoane, că te simți singur? Pentru mulți oameni, acest lucru este dificil de admis. Ne putem teme că vom fi judecați, că vom părea prea dependenți de ceilalți sau că vom da impresia că avem nevoie permanentă de atenție.

Totuși, reducerea stigmatului asociat singurătății poate fi un pas important în combaterea ei. Cu cât mai mulți oameni vorbesc deschis despre această experiență, cu atât le va fi mai ușor și altora să facă același lucru.

Data viitoare când te simți singur, încearcă să împărtășești acest sentiment cu o persoană în care ai încredere. Uneori, simplul fapt că ne exprimăm emoțiile ne poate ajuta să ne simțim mai puțin izolați.

Să facem un efort conștient pentru a ne conecta cu ceilalți
Relațiile apropiate nu se mențin întotdeauna de la sine. Uneori, este nevoie să ne rezervăm în mod intenționat timp pentru oamenii importanți din viața noastră.

Dr. Nobel recomandă să ne stabilim momente dedicate interacțiunilor sociale. Chiar dacă ne despart distanțe mari de cei dragi, un apel video ne poate oferi ocazia de a ne vedea, de a vorbi față în față și de a păstra vie legătura emoțională.

Să ne schimbăm perspectiva asupra singurătății

Faptul că ne simțim singuri nu spune nimic negativ despre valoarea noastră ca oameni. Singurătatea nu este un defect de caracter și nici un motiv de rușine.

Dr. Nobel sugerează să privim acest sentiment cu mai multă acceptare și să nu ne învinovățim pentru apariția lui. Așa cum explică specialistul, singurătatea este „un semnal că ai nevoie de un anumit tip de conexiune”.

Privită astfel, ea poate deveni un indiciu important despre ceea ce ne lipsește în relațiile noastre și despre nevoile emoționale cărora ar trebui să le acordăm mai multă atenție.

Ce ar trebui să reținem?

Singurătatea nu înseamnă că suntem insuficienți, că avem o problemă fundamentală sau că nu suntem capabili să construim relații. Este, mai degrabă, un semnal că avem nevoie de apropiere, înțelegere și sprijin emoțional.

Dacă acest sentiment apare frecvent, persistă mult timp sau ne afectează semnificativ viața de zi cu zi, poate fi util să apelăm la un specialist în sănătate mintală. Psihoterapia ne poate ajuta să înțelegem cauzele singurătății și să găsim modalități sănătoase de a construi relații mai apropiate și mai satisfăcătoare.