Între asediu și echilibru, într-o societate divizată

Ne numărăm pașii, caloriile și anii rămași până la pensie, dar omitem să măsurăm ceea ce contează atât de mult pentru cât și cum trăim: modul în care gândim, simțim și credem. De câțiva ani, corpul nostru emoțional este plasat sub o presiune continuă: crize, dispute, o divizare tot mai accentuată, toate amplificate de rețelele sociale, de știri alarmante, dar și de valuri de dezinformare care ne apasă exact pe frici. Sunt lucruri care lasă urme invizibile în chimia creierului, în hormonii stresului, în felul în care dormim, mâncăm, ne îngrijim și ne proiectăm viitorul.

Protagonistul acestui interviu este psihosociologul Claudiu Dăbău, un rafinat analist de intelligence, fost ofițer de informații, obișnuit să citească nu doar date și rapoarte, ci și tiparele emoționale din spatele lor: frici, resentimente, oboseală, cinism, dar și nevoia încă vie de sens și de apartenență. Împreună, explorăm hărțile ascunse ale emoțiilor, credințelor și reflexelor colective ale acestor timpuri marcate de anxietate, hiper-conectare sau polarizare. Cum ne afectează conflictul permanent - din spațiul public și din feedul personal - longevitatea emoțională și biologică? Ce „otrăvuri” se infiltrează prin ecrane și cum ne putem proteja, la nivel individual și de familie, fără să ne închidem în bule confortabile? 

Acest interviu nu promite rețete facile de fericire, ci un posibil cod al longevității emoționale și spirituale: un mod de a rămâne lucizi fără a deveni cinici, implicați fără a ne epuiza și ancorați în sens chiar și atunci când societatea pare că se rupe pe falii adânci.

Din perspectiva profesiei dvs., cât de mult depinde longevitatea de modul în care ne imaginăm bătrânețea, sensul și succesul?

Psihosociolog Claudiu Dăbău: Cred că este extrem de important modul în care noi ne proiectăm viața, cursul ei, incluzând aici și durata și calitatea ei. Fără a ne face o proiecție proprie asupra a ceea ce ne dorim să fim și să avem în viață - fiindcă cele două verbe sunt fundamentale, este greu să avem așteptări. Bineînțeles, este nevoie de o bună cunoaștere de sine, a posibilităților proprii, de efort și concentrare, de tot ceea ce ne definește ca oameni pentru a putea să ne stabilim și să ne atingem țelurile personale. Fiecare etapă din viață are rostul ei și ne construiește pentru etapa următoare. Consider că, în cazul meu, etapa profesională anterioară, de ofițer de informații, m-a pregătit pentru preocupările mele prezente. Noi, ca oameni, experimentăm zilnic, iar aceste experiențe au un rol important în a ne aduce mai aproape de scopurile propuse. Fie că sunt pozitive sau negative, ele ne pregătesc, ne corectează sau ne facilitează drumul spre îndeplinirea sensului vieții, așa cum ni l-am creionat. Succesul poate veni, în opinia mea, împreună cu această conduită în care omul este concentrat pe o anumită țintă și își valorifică întreg potențialul în această direcție. Dar nu cred că trebuie să facem din succes un scop în sine, fiindcă riscăm să pierdem din vedere lucrurile frumoase și valoroase din jurul nostru, cele care stau la temelia unei vieți împlinite.

Ne lovim, în spațiul public, de crize în cascadă și un ton tot mai agresiv. Cum se vede impactul acestora asupra sănătății emoționale colective?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Această cascadă de crize este, de multe ori, creată artificial. Una din emoțiile umane cele mai puternice este frica. Ea poate paraliza rațiunea, voința și poate face ființa umană foarte vulnerabilă. Iar vulnerabilitatea este exploatată, apoi, de cei interesați. Aceasta este explicația, pe scurt, a prezenței cotidiene în comunicarea publică, indiferent de suport, a informațiilor cu conținut emoțional ridicat, menite să genereze panică, teamă, ostilitate, lipsă de predictibilitate.

O societate în care acest tip de comunicare este dominant, este, evident, vulnerabilă și incapabilă să reacționeze oportun și eficient în cazul unei crize reale. E ca în povestea cu lupul și oile. Strigăm de atâtea ori că vine lupul, încât atunci când apare cu adevărat suntem incapabili de reacție. Polarizarea a devenit aproape reflex. 

Ce efect are logica de tabere asupra felului în care ne raportăm la viitor, la ceilalți și la noi înșine?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Repetarea obsedantă a unor idei care creează și întrețin ostilitatea între categoriile sociale, profesionale sau de altă natură a condus la apariția unei intoleranțe sociale greu de gestionat în anumite momente. Vedem acest lucru foarte des pe rețelele sociale, în contextul unor evenimente sau acțiuni cu impact public. Societatea a fost bulversată de aceste manipulări, menite să creeze tabere opozante, care se luptă între ele, menținându-se, astfel, în mod artificial, tensiuni care afectează coerența socială și solidaritatea umană.

Din acest motiv, mulți preferă să se retragă într-o bulă proprie, unde să-și conserve liniștea și modul de viață. E o abordare preferabilă, dintr-un anumit punct de vedere, dar cu efecte distructive, pe termen mediu și lung, atât pentru sănătatea societății, cât și a individului. Suntem ființe sociale, iar o condiție de bază a existenței sănătoase este o viață socială normală, cu relaționări diverse, care nu sunt limitate de șabloane impuse artificial de diverse interese.

Cum modelează fluxul continuu de știri alarmante și dezbateri violente starea noastră emoțională și, implicit, biologia pe termen lung?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Frica, emoțiile negative generează în interiorul corpului uman o serie de reacții biochimice specifice, care influențează inclusiv comportamentul uman, rațiunea, modul de reacție în diverse situații. Cei care utilizează metoda modelării sociale prin frică - fiindcă despre asta vorbim, cunosc foarte bine mecanismele intime ale funcționării corpului uman și reacțiile sub acțiunea unor factori externi din categoria celor menționați. Frica, prin definiție, este irațională, provine din străfundurile noastre și ne blochează anumite mecanisme de gândire, împiedicându-ne să înțelegem corect realitatea.

Românii sunt expuși, zilnic, unui flux continuu de informații negative, catastrofice, în fapt atent prelucrate și exagerate tocmai pentru a putea să treacă de bariera conștientului fiecăruia și să producă efectele amintite. Acest tip de acțiune continuă conduce la o oboseală psihică individuală, dar și colectivă, care facilitează apariția unor vulnerabilități valorificate, apoi, de cei interesați.

Ce tipare emoționale observați în societate - teamă, furie, oboseală, cinism - și cum credeți că ne influențează ele perspectiva asupra vieții?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: În societate coexistă multe tipare emoționale și nu cred că putem spune că vreunul este dominant. Contează mult contextul la care ne raportăm, evenimentul care le scoate la iveală. Putem vorbi, într-adevăr, de un anumit sentiment de frustrare socială, având la bază motive economice, politice sau de altă natură, care își pune amprenta asupra comportamentului comunitar sau colectiv. Această frustrare poate avea ca motiv, de exemplu, modul în care este percepută în societate corupția politicienilor și ineficiența instituțiilor statului în ceea ce privește acest fapt. Politicienii fac, adesea, exact ceea ce li se spune cetățenilor că nu este legal să facă, fiindcă vor exista consecințe. Exemplele sunt nenumărate și din toate domeniile.

Pe de altă parte, deși avem uneori impresia că solidaritatea a avut cel mai mult de suferit în acești ani, apar și evenimente aparte care scot la iveală un val imens de omenie și empatie față de cei afectați, ceea ce ne arată că, în adâncurile societății, există suficientă resursă pentru vindecare.

Dacă ar fi să numiți otrava emoțională cea mai nocivă pentru longevitate - frica permanentă, furia sau cinismul, ce ați pune pe primul loc?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Frica rămâne, însă, în opinia mea, una dintre cele mai distructive emoții umane, tocmai din cauza efectelor pe care le generează atât la nivel personal, cât și la nivel social. Ea blochează gândirea de perspectivă, impune un sentiment de nesiguranță, determinând omul să se concentreze asupra prezentului și împiedicându-l să-și proiecteze un viitor. Fără o gândire proiectivă, fără un scop viitor, viața omului este lipsită de sens. Or, sensul vieții, așa cum ni-l imaginăm fiecare, este cel care ne dă direcție și determină concentrarea resurselor și eforturilor individuale pentru atingerea lui. Altfel spus, ne face să fim vii!

Dacă vorbim despre apărare psihică în contextul unei societăți divizate, concret, ce strategii sănătoase de protecție ne-ar fi de folos?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: În primul rând, cred că societatea ar trebui să aibă activate și funcționale mecanisme instituționale care să aibă această responsabilitate: protejarea față de acțiunile care au ca scop manipularea, dezinformarea și altele din această categorie. Teoretic, ele există, însă fie sunt disfuncționale, chiar corupte, fie nu-și înțeleg menirea. Politizarea excesivă a societății românești a distrus mecanismele care au ca scop menținerea unui climat echilibrat, instituțiile pierzând accelerat din încrederea românilor.

În această situație, prima soluție este la nivel individual. Este important să ne evaluăm sursele de informare și frecvența cu care accesăm emitenții de informații. Să stabilim concret ce nevoi avem în ceea ce privește informarea noastră cu privire la evoluțiile din țară sau străinătate. Inflația informațională care se practică azi are un efect negativ asupra individului, reducându-i capacitatea de a discerne adevărul. Un filtru individual este absolut necesar pentru a ne menține sănătatea mintală și fizică, iar el ne este la îndemână. Să nu uităm, totuși, că fiecare dintre noi poate acționa telecomanda!

Cum arată, în viziunea dvs., profilul emoțional al unei persoane cu bune șanse la longevitate? Ce trăsături apar și ce atitudini se repetă?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: O abordare realist-optimistă nu poate fi decât avantajoasă în fața uneia defetiste. Răul nu este absolut, cum nici binele nu este absolut. Înțelegerea principiului echilibrului este esențial pentru a-ți putea trăi viața într-o manieră dezirabilă, ca fundament al împlinirii planurilor personale. Orice forțare nefirească poate duce la dezechilibre, cu efecte nebănuite asupra evoluției personale. De asemenea, buna cunoaștere de sine, a capacităților și resurselor proprii, a tipului de personalitate și a modului de reacție individuală în diverse situații poate fi un factor favorizant. Să nu uităm credința în Dumnezeu, fiindcă ea este un resort și o sursă de energie nebănuită, fără de care existența umană își vede sensul irosit. Un om care crede are o motivație suplimentară în a-și împlini viața.

Ce rol au iertarea, reconcilierea cu trecutul și capacitatea de a procesa traumele în pregătirea unei vieți trăite cu demnitate și pace interioară?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Iubirea și iertarea sunt valori fundamentale ale religiei creștine. Și nu degeaba. A ierta înseamnă, în opinia mea, atingerea unui anumit nivel de maturitate și înțelegere a sensului existenței individuale, depășirea unui anumit stadiu în gândire. A înțelege că anumite evenimente, lucruri sau persoane, care au avut asupra ta un impact perceput ca negativ la un moment dat, au contribuit la construirea personalității și ființei tale până la a fi ceea ce ești în prezent. De aceea, a privi lucrurile din această perspectivă nu poate fi decât de bun augur pentru fiecare dintre noi. A continua să ducem povara unor evenimente, gânduri, fapte din trecut pe care nu le putem schimba, nu face decât să ne îngreuneze viața în mod inutil.

Cred că iertarea este o forță imensă, cu rol eliberator, care ne permite să ne limpezim gândurile și sufletele și ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Să nu uităm pilda lui Iisus Hristos, care i-a iertat pe cei care l-au răstignit pe cruce, ca exemplu suprem de urmat. Odată eliberați de fantomele trecutului, viața noastră va căpăta altă valoare, iar echilibrul sufletesc va fi restabilit. Fără el nu există viață de calitate. 

CONCLUZIE

Dacă ar fi să propuneți cititorilor un scurt „cod emoțional și spiritual al longevității”, în câteva principii ușor de reținut, cum ar arăta acesta?

Psihosoc. Claudiu Dăbău: Aș pleda pentru o atitudine echilibrată și sănătoasă în modul în care ne construim și ne trăim viața, împăcare cu sinele propriu, respect pentru ceilalți și încrederea că, dacă suntem consecvenți și vizăm o cauză bună, Dumnezeu ne va fi alături în demersurile noastre pentru o viață sănătoasă și împlinită.