Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC): care sunt cele 4 tipuri și cum se manifestă?

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) se poate manifesta prin diferite tipare de obsesii și compulsii. Cele patru tipuri principale sunt verificarea, ordinea și simetria, contaminarea și curățarea, precum și gândurile tabu. Acestea se pot suprapune, ceea ce înseamnă că o persoană poate experimenta mai multe tipuri de simptome în același timp.

TOC de verificare – nevoia repetată de a verifica dacă ușile sunt încuiate, aragazul este oprit sau anumite lucruri au fost făcute corect.
TOC legat de ordine și simetrie – nevoia ca obiectele să fie aranjate într-un anumit fel sau ca lucrurile să se simtă „exact cum trebuie”.
TOC de contaminare și curățare – teama de microbi, murdărie sau contaminare, însoțită de spălatul excesiv pe mâini ori de alte comportamente de curățare.
TOC cu gânduri tabu – obsesii legate de teme considerate inacceptabile, precum agresivitatea, sexualitatea, religia sau moralitatea. Prezența unor astfel de gânduri nu înseamnă că persoana își dorește să le pună în practică.

Important: TOC nu înseamnă doar să fii ordonat, atent sau preocupat de curățenie. Este o tulburare care poate provoca anxietate și poate afecta viața de zi cu zi.

Tulburarea obsesiv-compulsivă: cele 4 tipuri și cum se manifestă

1. Verificarea compulsivă
Unul dintre cele mai frecvente simptome ale tulburării obsesiv-compulsive (TOC) este verificarea repetată. Printre comportamentele întâlnite se numără:

• verificarea repetată a aparatelor electrocasnice pentru a se asigura că sunt oprite;
• verificarea încuietorilor ușilor și ferestrelor;
• confirmarea faptului că obiectele importante nu au fost pierdute, deteriorate sau puse într-un alt loc.

Aceste ritualuri pot fi legate de îndoieli excesive, anxietate și teama de a pierde controlul. Persoanele cu acest tip de TOC se tem adesea că ar putea provoca, intenționat sau accidental, un lucru rău.

De exemplu, cineva care se teme de un incendiu poate verifica de mai multe ori dacă aragazul este oprit.

Obsesiile și compulsiile nedorite, deranjante și greu de controlat sunt simptome caracteristice TOC. Obsesiile sunt gânduri, îngrijorări, impulsuri, preocupări sau imagini mentale persistente, intruzive și perturbatoare. Compulsiile sunt comportamente ori ritualuri pe care persoana simte că trebuie să le repete pentru a reduce anxietatea sau disconfortul.

2. Ordine și simetrie
Multe persoane cu TOC au obsesii și compulsii legate de ordine, simetrie, aranjare și numărare. Aceste ritualuri pot include:

• alinierea obiectelor în mod repetat;
• rearanjarea mobilierului până când totul pare „exact cum trebuie”;
• numărarea obiectelor pentru a se asigura că sunt grupate în mod egal.

Unele persoane pot deveni preocupate excesiv de proporțiile corpului sau de obiceiurile de îngrijire personală. În anumite cazuri, această preocupare poate contribui la o imagine corporală negativă și la comportamente alimentare dezordonate.

Alte persoane simt nevoia să planifice și să organizeze excesiv fiecare aspect al vieții, de la program și gestionarea timpului până la activitățile de zi cu zi.

Unele persoane cu TOC nu își dau seama că obsesiile lor sunt exagerate. Altele înțeleg că grijile sau impulsurile nu se bazează pe realitate, dar simt că nu le pot controla.

3. Contaminare și curățare
Teama de contaminare este una dintre cele mai frecvente teme obsesive în cazul TOC. Persoanele care se tem de microbi sau de contaminare pot:

• curăța suprafețele în mod repetat;
• se spăla compulsiv pe mâini;
• se îngrijora excesiv în legătură cu ingredientele alimentelor sau ale produselor de uz casnic;
• evita să atingă obiecte pe care le-au atins și alte persoane.

Unele persoane cu TOC se confruntă și cu teama de contaminare emoțională. În acest caz, pot evita cu orice preț oameni, locuri sau subiecte pe care le consideră „imorale” ori „murdare”.

Care este cel mai frecvent tip de TOC? Subtipul „contaminare și curățare” este considerat mai frecvent decât celelalte tipuri de TOC.

4. Ruminații și gânduri intruzive
Ruminația se referă la gânduri obsesive, intruzive și nedorite, centrate pe o anumită temă. Acestea pot viza subiecte tabu sau considerate interzise, precum sexualitatea, violența ori religia.

Gândurile intruzive pot lua mai multe forme:

• preocuparea constantă legată de propria orientare sexuală;
• punerea repetată sub semnul întrebării a identității religioase;
• teama permanentă că își va înșela partenerul;
• teama că s-ar putea răni pe sine sau pe altcineva;
• frica de a deveni agresor sexual, chiar și în absența oricărei dovezi.

Unele persoane au imagini mentale sexuale sau violente, explicite și nedorite, pe care le consideră nepotrivite sau tulburătoare.

Ruminația este adesea asociată cu o obsesie legată de vinovăție și de sentimentul exagerat al responsabilității pentru un posibil rău. Pentru a „neutraliza” amenințarea percepută, persoana poate recurge la ritualuri compulsive.

De exemplu, cineva care are gânduri religioase interzise sau blasfematoare se poate ruga excesiv pentru a se proteja pe sine ori pentru a-i proteja spiritual pe ceilalți. O altă persoană poate număra, bate în anumite obiecte sau repeta mișcări și expresii, crezând că astfel va împiedica producerea unui rău unei persoane dragi.

TOC și comorbiditățile

Este frecvent ca persoanele cu TOC să aibă și alte probleme de sănătate mintală. O analiză recentă și o meta-analiză au constatat că 69% dintre persoanele cu TOC au prezentat cel puțin o altă tulburare mintală de-a lungul vieții.

Alte subtipuri ale TOC
Cercetătorii au identificat și alte posibile subtipuri ale tulburării obsesiv-compulsive:

Obsesiile somatice: preocuparea excesivă față de părți ale corpului, funcții corporale sau boli. De exemplu, o persoană poate deveni hiperconștientă de modul în care respiră sau înghite ori își poate monitoriza constant corpul pentru semne de boală.
TOC pur: un termen folosit de unii cercetători pentru formele de TOC caracterizate aparent doar prin obsesii bazate pe gânduri, fără compulsii comportamentale. Totuși, în aceste cazuri pot exista ritualuri mentale.
TOC cu lentoare obsesivă: unele persoane cu TOC sunt foarte perfecționiste. Teama de a greși le poate determina să petreacă un timp excesiv pentru a finaliza o sarcină, astfel încât totul să fie făcut „exact cum trebuie”.

Cum îți dai seama dacă ai TOC?
Dacă suspectezi că ai TOC, medicul te poate îndruma către un psihoterapeut sau un alt specialist în sănătate mintală. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical și pe criteriile din Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a cincea (DSM-5).

Printre criterii se numără:

• existența cel puțin a unei obsesii sau compulsii care consumă mult timp, provoacă suferință emoțională semnificativă și afectează viața de zi cu zi;
• senzația că nu poți suprima gândurile obsesive sau rezista impulsului de a efectua compulsiile;
• faptul că obsesiile și compulsiile nu sunt provocate în principal de o altă afecțiune, precum tulburarea de anxietate generalizată sau o tulburare de alimentație.
• Medicul poate efectua și un examen fizic sau alte investigații pentru a exclude afecțiuni medicale ori alte tulburări mintale asociate.

Cât de frecventă este tulburarea obsesiv-compulsivă?

Estimările sugerează că aproximativ 1,2% dintre adulții din Statele Unite îndeplinesc, într-un anumit an, criteriile de diagnostic pentru TOC. Tulburarea este raportată mai frecvent la femei decât la bărbați.

Afecțiuni asociate
Printre afecțiunile incluse în această categorie se numără:

Tulburarea de tezaurizare: deși acumularea compulsivă poate apărea ca simptom al TOC, tulburarea de tezaurizare poate fi diagnosticată și tratată separat. Persoanele afectate întâmpină dificultăți extreme în a renunța la obiecte și în a-și controla impulsul de a colecționa, chiar și atunci când acumulările le afectează relațiile, siguranța, sănătatea sau situația financiară.
Tulburarea de excoriație: cunoscută și sub denumirea de dermatillomanie, aceasta presupune scărpinarea sau ciupirea repetată a pielii. Efectele pot include leziuni cutanate, suferință emoțională și izolare socială.
Tricotilomania: persoanele afectate simt un impuls persistent și greu de controlat de a-și smulge părul, ceea ce poate duce la căderea acestuia, suferință emoțională și probleme legate de imaginea de sine. Părul poate fi smuls din sprâncene, gene, scalp sau alte zone ale corpului.
Tulburarea dismorfică corporală: presupune o preocupare copleșitoare față de aspectul fizic și anumite caracteristici ale corpului. Persoanele afectate pot investi mult timp, bani și energie pentru a-și îmbunătăți sau „repara” aspectul.
Alte afecțiuni pot fi confundate uneori cu TOC sau pot apărea împreună cu acesta:

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă: implică rigiditate în gândire și comportament, preocupare excesivă pentru reguli și perfecționism, precum și nevoia de a menține controlul. TOC și această tulburare au unele simptome comune, dar sunt afecțiuni diferite.
Anorexia nervoasă: anumite tulburări de alimentație, inclusiv anorexia nervoasă, apar frecvent împreună cu TOC. Unele cercetări sugerează că aproximativ 35–44% dintre persoanele cu anorexie nervoasă îndeplinesc și criteriile de diagnostic pentru TOC. În același timp, aproximativ 10% dintre femeile cu TOC au și anorexie nervoasă.
Sindromul Tourette: este o tulburare a sistemului nervos care provoacă ticuri involuntare, precum mișcări, sunete sau zvâcniri repetate. TOC și sindromul Tourette sunt afecțiuni înrudite și apar frecvent împreună, mai ales la copii și adolescenți. Aproximativ 60% dintre persoanele cu sindrom Tourette îndeplinesc și criteriile pentru TOC, iar până la jumătate dintre copiii cu TOC au prezentat ticuri la un moment dat.