Cancerul ovarian este deosebit de periculos pentru că se poate răspândi rapid înainte ca boala să fie detectată. Cercetătorii au descoperit că unele celulele canceroase nu acționează singure în acest proces.
Cancerul ovarian este cel mai letal tip de cancer ginecologic, în mare parte pentru că este descoperit adesea târziu. Simptomele timpurii pot fi subtile și ușor confundate cu probleme digestive sau schimbări hormonale obișnuite, astfel că multe persoane sunt diagnosticate abia după ce boala s-a răspândit deja în cavitatea abdominală.
Un studiu realizat la Universitatea Nagoya și publicat în Science Advances explică motivul pentru care acest cancer se răspândește atât de rapid. Cercetătorii au descoperit că celulele canceroase ovariene pot recruta celulele mezoteliale – celulele subțiri care acoperă interiorul cavității abdominale și permit organelor să alunece ușor atunci când ne mișcăm. În loc să rămână un strat pasiv de protecție, aceste celule mezoteliale devin parteneri activi în invazie.
Atunci când cercetătorii au analizat lichidul abdominal de la paciente, au observat că celulele canceroase circulă adesea în grupuri. În loc să plutească individual, ele se atașează de celulele mezoteliale și formează sfere mixte. Aproximativ 60% dintre aceste sfere conțineau celule mezoteliale recrutate. Celulele canceroase eliberează o proteină de semnalizare, TGF-β1, care modifică celulele mezoteliale și le determină să formeze extensii capabile să taie țesutul.
Această descoperire deschide noi direcții de tratament. Chimioterapia actuală vizează celulele canceroase, dar ignoră „complicii” lor – celulele mezoteliale.
În viitor, terapiile ar putea bloca semnalul TGF-β1 sau ar putea împiedica formarea acestor asocieri periculoase.
În plus, cercetarea sugerează că medicii ar putea monitoriza aceste grupuri de celule din lichidul abdominal pentru a anticipa evoluția bolii și răspunsul la tratament.
Celulele canceroase se atașează de cele mezoteliale și formează sfere hibride care pătrund în țesutul abdominal înconjurător.
În aceste grupuri mixte, celulele mezoteliale fac mare parte din „muncă”, iar celulele canceroase se strecoară prin deschiderile create. Împreună, grupul invadează mai repede și rezistă mai bine la chimioterapie decât celulele canceroase izolate.
Această strategie explică modul neobișnuit în care cancerul ovarian se răspândește. Celulele se desprind de tumoare și plutesc în lichidul abdominal, transportate de respirație, poziția corpului și mișcările zilnice, până găsesc un loc de atașare – fără a avea nevoie să intre în sânge.
Spre deosebire de cancere precum cel de sân sau plămâni, care se răspândesc prin vasele sanguine, cancerul ovarian folosește un mediu intern lichid fără traseu fix. Studiul sugerează că tumora exploatează stratul protector al abdomenului, colaborând cu celulele mezoteliale desprinse pentru a se mișca mai eficient.
Dr. Kaname Uno, autor principal al studiului și cercetător la Universitatea Nagoya, explică: „Celulele canceroase nu trebuie să devină invazive. Ele manipulează celulele mezoteliale pentru a face munca de invazie. Ele trec prin deschiderile create de mezoteliale, fără mari modificări genetice sau moleculare.”
Experiența personală a motivat cercetarea: în calitate de ginecolog, Dr. Uno a avut o pacientă cu teste de screening perfect normale cu trei luni înainte ca medicii să descopere un cancer ovarian avansat. Instrumentele medicale actuale nu au detectat cancerul suficient de devreme pentru a-i salva viața, ceea ce l-a determinat pe Dr. Uno să studieze de ce cancerul ovarian se răspândește atât de rapid.
Pasul important care poate schimba viața celor alergici. Există pe piață de ani de zile
