Care sunt cauzele frecvente ale pierderii vederii

Ideea de a-ți pierde vederea poate fi înfricoșătoare. La urma urmei, te bazezi pe ochii tăi în aproape fiecare moment al zilei. În Statele Unite, aproximativ 50 de milioane de adulți au trecut printr-o formă de pierdere a vederii. La nivel mondial, se estimează că 1,1 miliarde de persoane se confruntă cu deficiențe de vedere. Dintre acestea, aproximativ 43 de milioane sunt nevăzătoare, iar 295 de milioane au deficiențe de vedere moderate până la severe.

Ce trebuie să știi
-Cataracta este una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii vederii, dar poate fi tratată prin intervenție chirurgicală.
-Degenerescența maculară afectează vederea centrală și apare cel mai frecvent după vârsta de 60 de ani.
-Controalele oftalmologice regulate sunt importante, deoarece retinopatia diabetică poate evolua fără simptome evidente.

Pierderea vederii poate apărea brusc sau se poate instala treptat. Cecitatea parțială (termenul medical pentru orbire) se referă la situațiile în care vederea este limitată, în timp ce cecitatea completă înseamnă imposibilitatea de a vedea orice, inclusiv lumina.

Iată care sunt unele dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii vederii, printre care cataracta, degenerescența maculară, retinopatia diabetică și glaucomul.

Cataracta

Cataracta apare atunci când cristalinul ochiului devine opac, ceea ce duce la încețoșarea vederii. Este cea mai frecventă cauză a pierderii vederii asociate îmbătrânirii.

Pe lângă vârstă, factori precum diabetul, traumatismele oculare, expunerea excesivă la soare și alți factori pot accelera apariția cataractei.

Cataracta poate fi îndepărtată chirurgical. Operația de cataractă este una dintre cele mai frecvent efectuate intervenții chirurgicale. Cu alte cuvinte, cataracta îți poate încețoșa vederea, dar pierderea vederii nu este neapărat permanentă.

Semne și simptome
Printre cele mai frecvente semne și simptome ale cataractei se numără:

• vedere încețoșată;
• vedere dublă;
• dificultăți de vedere pe timp de noapte sau în lumină slabă;
• sensibilitate crescută la lumină și probleme cauzate de strălucire;
• culori care par mai puțin intense;
• apariția unor halouri în jurul surselor de lumină.

Degenerescența maculară

Degenerescența maculară este o afecțiune oculară care afectează vederea centrală. Folosești vederea centrală clară pentru a distinge obiectele și pentru activități de zi cu zi precum cititul sau condusul.

Cunoscută și sub denumirea de degenerescență maculară asociată vârstei, această afecțiune afectează macula, o zonă aflată în partea posterioară a ochiului și care face parte din retină.

Degenerescența maculară apare cel mai frecvent după vârsta de 60 de ani și reprezintă una dintre principalele cauze ale pierderii vederii la persoanele de peste 50 de ani. În Statele Unite, aproximativ 11 milioane de persoane trăiesc cu această afecțiune, iar specialiștii estimează că numărul lor va crește pe măsură ce populația îmbătrânește.

Există două forme principale de degenerescență maculară: forma uscată și forma umedă. Degenerescența maculară umedă este considerată o formă mai avansată a bolii. În cazul formei uscate, stadiul avansat poartă denumirea de atrofie geografică. Uneori, degenerescența maculară uscată poate evolua către forma umedă.

Ambele forme de degenerescență maculară pot afecta un singur ochi sau ambii ochi și pot evolua lent sau, în unele cazuri, într-un ritm mai rapid.

Semne și simptome
Degenerescența maculară uscată:

• vedere încețoșată;
• dificultăți la citit sau la observarea detaliilor;
• culori mai șterse;
• o zonă încețoșată în centrul câmpului vizual, care se poate mări în timp.

Degenerescența maculară umedă

• o pată mică în centrul câmpului vizual, care se poate extinde în timp;
• deformarea liniilor drepte, care pot părea ondulate.

Retinopatia diabetică

Retinopatia diabetică poate apărea la persoanele cu diabet. Aceasta se dezvoltă atunci când nivelurile ridicate ale glicemiei afectează vasele de sânge din partea posterioară a ochiului. Vasele de sânge se pot dilata, pot prezenta scurgeri, pot forma vase noi sau se pot închide complet.

Există două forme principale de retinopatie diabetică. Retinopatia diabetică neproliferativă reprezintă stadiul inițial, în timp ce retinopatia diabetică proliferativă este forma mai avansată. Ambele pot avea însă consecințe serioase asupra vederii.

Semne și simptome
Retinopatia diabetică nu provoacă întotdeauna simptome. De aceea, controalele oftalmologice regulate sunt importante, în special pentru persoanele cu diabet.

Printre semnele posibile se numără:

vedere încețoșată sau fluctuantă, care uneori este clară și alteori încețoșată;
apariția unor zone goale sau întunecate în câmpul vizual;
diminuarea intensității culorilor;
vedere slabă pe timp de noapte;
apariția unui număr mai mare de „musculițe volante” în câmpul vizual.

Afecțiuni care cresc riscul de pierdere a vederii

Anumite boli și probleme de sănătate pot crește riscul de apariție a tulburărilor de vedere. În unele cazuri, boala în sine produce modificări care afectează vederea. În alte situații, pierderea vederii este asociată cu o anumită afecțiune, iar cercetătorii încearcă încă să înțeleagă exact legătura dintre ele.

De exemplu, declinul cognitiv a fost identificat de 3,5 ori mai frecvent la adulții cu deficiențe de vedere decât la cei fără astfel de probleme.

Pierderea vederii asociată anumitor boli se poate instala treptat. Uneori, nu apar alte simptome până când afectarea vederii nu devine mai avansată. Din acest motiv, medicii pot recomanda controale oftalmologice mai frecvente persoanelor cu anumite afecțiuni, printre care:

-tulburări ale funcției cognitive, inclusiv boala Alzheimer;
-diabet;
-hipertensiune arterială;
-boli renale;
-scleroză multiplă;
-boli reumatologice, precum lupusul.

Glaucomul

Glaucomul include mai multe afecțiuni oculare care provoacă leziuni ale nervului optic, aflat în partea posterioară a ochiului. Aceste leziuni pot duce la pierderea vederii sau chiar la orbire.

Există mai multe tipuri de glaucom. Una dintre cele mai frecvente forme este glaucomul cu unghi deschis. Glaucomul devine mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, în special după 60 de ani. Riscul este, de asemenea, mai mare în cazul persoanelor care au un istoric familial de glaucom.

Semne și simptome
În stadiile incipiente, glaucomul poate să nu provoace niciun simptom. Acesta este unul dintre motivele pentru care controalele oftalmologice regulate sunt importante, mai ales pe măsură ce înaintăm în vârstă.

În cazul glaucomului cu unghi deschis, cel mai frecvent simptom este pierderea treptată a vederii periferice, adică a vederii laterale.

Pierderea vederii centrale vs. pierderea vederii periferice

Una dintre diferențele importante dintre degenerescența maculară și glaucom este zona vederii afectată.

Degenerescența maculară afectează vederea centrală, adică zona din centrul câmpului vizual pe care o folosim pentru activități precum cititul sau condusul.

Vederea periferică este vederea laterală. Dacă privești drept înainte, ea îți permite să observi ceea ce se află în lateral. Pierderea vederii periferice poate fi deosebit de periculoasă, deoarece afectează capacitatea de a observa obstacolele și obiectele din jur.

Există și o altă formă de glaucom, numită glaucom acut cu închiderea unghiului, care necesită tratament oftalmologic de urgență.

Simptomele pot include:

• ochi roșu;
• vedere încețoșată;
• greață sau senzație de rău;
• durere oculară severă.

Alte cauze ale pierderii vederii
Deși cataracta, degenerescența maculară, retinopatia diabetică și glaucomul se numără printre cele mai frecvente cauze ale pierderii vederii, există și alte afecțiuni sau factori care pot afecta vederea:

• ochi uscat;
• traumatisme oculare;
• cauze congenitale – probleme de vedere prezente încă de la naștere;
• ambliopie („ochi leneș”);
• telangiectazia maculară de tip 2 – dezvoltarea anormală a vaselor de sânge în apropierea maculei, la nivelul retinei;
• prezbiopie – modificare normală, asociată înaintării în vârstă, care face mai dificilă
• focalizarea asupra obiectelor aflate la apropiere;
• dezlipirea de retină;
• retinopatia de prematuritate – poate apărea la bebelușii născuți prematur, atunci când
• vasele de sânge ale ochiului nu sunt complet dezvoltate;
• infecții oculare severe;
• strabism – o problemă de aliniere a ochilor;
• accident vascular cerebral;
• boala oculară asociată afecțiunilor tiroidiene;
• trahom – infecție bacteriană care apare mai frecvent în țările în curs de dezvoltare și
• reprezintă una dintre principalele cauze infecțioase ale orbirii la nivel mondial;
• tumori localizate în interiorul ochiului sau în țesuturile din jurul acestuia; 
• vicii de refracție necorectate, precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul.