Un studiu publicat recent a suscitat multă atenţie din partea mass-media cu privire la rolul materialelor plastice în dezvoltarea autismului.
Studiul s-a axat, în special, pe expunerea la o componentă a materialelor plastice dure – bisfenol A sau BPA – în mediul uterin şi pe riscul ca băieţii să dezvolte această tulburare de neurodezvoltare.
În mod important, studiul nu arată că materialele plastice care conţin BPA cauzează autismul, dar sugerează că substanţa ar putea juca un rol asupra nivelurilor de estrogen la copiii şi băieţii de vârstă şcolară, ceea ce le poate afecta şansele de a fi diagnosticaţi cu autism.
Ce este BPA?
BPA este o componentă a materialelor plastice dure care se utilizează de câteva decenii.
Substanţa se regăseşte în recipientele de mâncare la pachet, în sticlele de plastic, şi în plasticul policarbonat (dur), cum ar fi biberoanele.
De asemenea, este utilizat la fabricarea cutiilor de conserve pentru a împiedica alimentele să intre în contact cu metalul şi se găseşte chiar şi pe acoperirea lucioasă a chitanţelor de la casele de marcat din magazine.
Întrucât BPA se găseşte în materialele plastice utilizate pentru alimente şi unele recipiente pentru băuturi, mulţi oameni sunt expuşi zilnic la niveluri scăzute ale substanţei.
Cu toate acestea, preocupările cu privire la impactul BPA asupra sănătăţii populaţiei există de ceva timp, deoarece, spun specialiştii, acesta poate să imite slab efectele hormonului estrogen în corpul uman.
Chiar dacă această acţiune este slabă, există îngrijorări cu privire la sănătate, deoarece populaţia este expusă la niveluri scăzute de-a lungul vieţii.
Unele ţări au interzis BPA în biberoane, ca măsură de precauţie, în timp ce Australia l-a eliminat în mod voluntar din biberoane.
Ce este autismul şi care sunt cauzele sale?
Autismul este o tulburare de neurodezvoltare diagnosticată pe baza dificultăţilor de comunicare socială şi a comportamentelor repetitive sau restrictive.
Persoanele cu autism pot avea şi alte probleme, cum ar fi convulsii, modificări ale funcţiei motorii (de exemplu, dificultăţi de coordonare motorie fină, precum ţinerea unui creion sau întoarcerea unei chei pentru a deschide o uşă), anxietate, probleme senzoriale, probleme de somn, precum şi tulburări intestinale.
Există o gamă largă de intensitate ale acestor simptome, astfel încât persoanele cu autism experimentează viaţa de zi cu zi în moduri foarte diferite.
Până în prezent, majoritatea studiilor au descris persoane din spectru autist care sunt capabile să interacţioneze foarte bine în comunitate şi, de fapt, pot demonstra abilităţi remarcabile în anumite domenii.
Există însă o mare lacună în cunoştinţele cercetătorilor cu privire la numărul mare de persoane cu autism profund, care necesită îngrijire 24 de ore din 24.
Genetica are o influenţă puternică asupra autismului, şi peste 1.000 de gene sun asociate cu această tulburare, însă oamenii de ştiinţă nu ştiu ce cauzează autismul în majoritatea cazurilor.
Există câteva motive pentru aceste lacune.
În prezent, nu este o practică standard să se efectueze o secvenţiere genetică detaliată pentru copiii cu autism. Deşi există în mod clar unele gene individuale responsabile de anumite tipuri de autism, cel mai adesea autismul poate rezulta din interacţiunea complexă a mai multor gene, care este foarte dificil de detectat, chiar şi în studiile la scară largă.
Factorii de mediu pot contribui, de asemenea, la apariţia autismului. De exemplu, unele medicamente anticonvulsivante nu mai sunt prescrise femeilor însărcinate din cauza riscului crescut ca bebeluşii lor să dezvolte tulburări de neurodezvoltare, precum autismul.
Acest ultim studiu analizează un alt posibil factor de mediu: expunerea la BPA în uter. Cercetarea a cuprins mai multe părţi, inclusiv studii pe oameni şi şoareci.
Ce au descoperit oamenii de ştiinţă?
Cercetătorii au analizat un grup (sau cohortă) de 1.074 de copii australieni, dintre care aproximativ jumătate erau băieţi.
Specialiştii au constatat că 43 de copii (29 de băieţi şi 14 fete) au fost diagnosticaţi cu autism până la vârsta cuprinsă între şapte şi 11 ani (vârsta medie fiind de nouă ani).
Aceştia au colectat probe de urină de la 847 de mame la sfârşitul sarcinii şi au măsurat cantitatea de BPA. Apoi şi-au concentrat analiza asupra probelor cu cele mai ridicate niveluri de BPA.
De asemenea, au măsurat modificările genetice prin analizarea sângelui din cordonul ombilical la naştere.
Acest lucru a fost realizat pentru a verifica activitatea enzimei aromatază, care este asociată cu nivelurile de estrogen. Copiii cu modificări genetice care ar putea indica niveluri mai scăzute de estrogeni au fost clasificaţi ca având „activitate aromatazică scăzută”.
Echipa a descoperit o legătură între nivelurile materne ridicate de BPA şi un risc mai mare de autism la băieţii cu activitate aromatazică scăzută.
În analiza finală, cercetătorii au declarat că au existat prea puţine fete cu un diagnostic de autism plus niveluri scăzute de aromatază pentru a fi analizate.
Prin urmare, concluziile cercetării s-au limitat doar la băieţi.
Ce s-a descoperit la şoareci?
Echipa a studiat, de asemenea, efectul expunerii şoarecilor la BPA în uter.
La şoarecii expuşi în acest fel la BPA, s-a observat o creştere a comportamentului de îngrijire (care indică un comportament repetitiv) şi o scădere a comportamentului de abordare socială (care indică o interacţiune socială redusă).
Echipa a observat, de asemenea, modificări în regiunea amigdală a creierului după tratamentul cu BPA. Această regiune este importantă pentru procesarea interacţiunilor sociale.
Cercetătorii au concluzionat că nivelurile ridicate de BPA pot atenua enzima aromatază pentru a modifica producţia de estrogeni şi pentru a modifica modul în care cresc neuronii în creierul şoarecilor.
Oamenii de ştiinţă îndeamnă la precauţie cu privire la rezultatele obţinute pe şoareci din mai multe motive:
- nu se poate presupune că, în privinţa comportamentului şoarecilor, acesta se transpune direct în comportamentul uman;
- nu toţi şoarecii au primit BPA prin aceeaşi metodă – unii au fost injectaţi sub piele, alţii au mâncat BPA într-un jeleu zaharat. Acest lucru poate influenţa nivelurile de BPA pe care şoarecii le-au primit sau modul în care acesta a fost metabolizat;
- doza zilnică administrată (50 micrograme pe kilogram) a fost mai mare decât nivelurile la care ar fi expuse persoanele din Australia şi mult mai mare decât nivelurile găsite în urina mamelor în cadrul studiului.
Care este mesajul final al studiului?
Găsirea unei legături între doi factori – în acest caz, expunerea la BPA în uter şi autismul – nu înseamnă că unul îl cauzează pe celălalt, spun specialiştii.
Cu toate acestea, cercetătorii propun un mecanism, pe baza studiului pe şoareci, sugerând că nivelurile ridicate de BPA pot atenua enzima aromatază pentru a altera producţia de estrogeni şi a modifica modul în care cresc neuronii din creierul şoarecilor.
Au descoperit specialiştii care sunt cauzele autismului?
Doar pe baza acestui studiu, nu, spune Elisa Hill-Yardin, profesor şi şef al Laboratorului Gut-Brain Axis, Universitatea RMIT din Australia, care a comentat studiul într-un articol publicat vineri, în revista online The Conversation
Nu toţi copiii femeilor cu BPA în urină au avut autism, deci expunerea la aceste materiale plastice nu este suficientă pentru a cauza autismul, însă există, probabil, o serie de factori, inclusiv genetici, care contribuie, spune cercetătoarea australiană.
Ea precizează că, totuşi, acest studiu sugerează că ar putea exista o interacţiune între gene şi mediu şi că bebeluşii cu anumite variaţii genetice ar putea fi mai sensibili la efectele BPA şi ar putea avea un risc crescut de autism, însă este nevoie de mai multe cercetări pentru a clarifica acest aspect.
Este important de subliniat că există mulţi alţi factori care pot contribui la autism, cu un număr similar de dovezi. În cele din urmă, specialiştii încă nu ştiu sigur care sunt cauzele autismului la majoritatea oamenilor.
