Fumatul lasă urme în oasele umane care pot fi detectate chiar și la sute de ani după moarte. Arheologii au identificat 45 de caracteristici moleculare specifice fumătorilor. Descoperirea sugerează că fumatul afectează structura osoasă mai profund decât se credea.
Studiul, publicat în revista Science Advances, a examinat 323 de oase corticale (stratul exterior dens al oaselor) provenite de la persoane îngropate în Marea Britanie între secolele XII și XIX.
Folosind o tehnică avansată numită spectroscopie de masă, cercetătorii au identificat 45 de caracteristici moleculare distincte care diferențiază oasele fumătorilor de cele ale nefumătorilor.
„Cercetarea noastră arată diferențe semnificative în caracteristicile moleculare ale oaselor provenite de la foști consumatori de tutun și nefumători. Această constatare indică faptul că consumul de tutun are un impact asupra structurii scheletului nostru”, explică dr. Sarah Inskip, coautor al studiului, citat de The Independent.
Arheologii se bazau până acum în principal pe urme dentare pentru a identifica fumătorii din trecut. Noua metodă oferă o alternativă mai fiabilă, mai ales în cazurile în care dinții nu s-au păstrat.
Mai mult decât o simplă curiozitate istorică, studiul are implicații moderne importante. Fumatul a fost asociat cu diverse afecțiuni osoase, inclusiv densitate osoasă scăzută și risc crescut de fracturi.
Studiul evidențiază modul în care introducerea tutunului în Europa de Vest în urmă cu aproximativ 500 de ani a condus la schimbări semnificative în structura scheletului uman.
În timp ce efectele nocive ale fumatului asupra țesuturilor și organelor moi – cum ar fi riscurile crescute de cancer pulmonar, de vezică urinară și de gât, precum și de accident vascular cerebral și boală coronariană – sunt bine documentate, impactul asupra oaselor a fost mai puțin studiat.
