Inima artificială: anatomia unei soluții biomedicale

alexandru plesoianu

Multă vreme, medicina a avut principala misiune de a trata boala și de a prelungi cât mai mult funcționarea organelor noastre. Medicina viitorului începe însă să schimbe paradigma și se întreabă ce e de făcut atunci când un organ nu mai poate fi reparat? Îi putem susține funcția? O putem înlocui? O putem regenera? La intersecția acestor întrebări se întâlnesc, astăzi, medicina, ingineria, biologia, inteligența artificială și știința materialelor.

Dr. Alexandru Pleșoianu este cercetător și inventator în domeniul suportului circulator mecanic și coordonator al programului MAVIS Artificial Heart din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Cercetarea sa se concentrează asupra dezvoltării unor noi generații de sisteme implantabile pentru susținerea sau înlocuirea funcției inimii, cu accent pe miniaturizare, implantabilitate și creșterea calității vieții pacienților.

În jurul programului MAVIS s-a format o echipă interdisciplinară de medici, ingineri și cercetători care dezvoltă tehnologii de suport circulator pentru adulți și copii. Dr. Pleșoianu expune în interviul care urmează ideea simplă dar ambițioasă urmărită de echipa sa: tehnologia medicală nu trebuie doar să mențină pacientul în viață, ci să îi permită să se întoarcă la viață.

 Ce înseamnă pentru un creator de inimi artificiale medicina viitorului?

 Dr. Al. Pleșoianu ● Una dintre marile limite biologice ale longevității este deteriorarea progresivă a organelor. Putem controla tensiunea arterială, colesterolul sau diabetul, putem trata infecții și cancer, dar există un moment în care anumite organe ajung la o deteriorare structurală atât de gravă încât medicația nu mai poate restabili funcția pierdută.

Atunci avem, conceptual, trei posibilități. Putem susține organul, preluând o parte din activitatea lui. Putem înlocui funcția sa prin transplant ori printr-un dispozitiv artificial. Sau, din ce în ce mai mult, putem încerca să regenerăm țesutul și să determinăm organismul să-și reconstruiască propriile structuri.

Dializa a demonstrat deja că o funcție vitală poate fi preluată ani întregi de o tehnologie. Implantul cohlear transformă sunetul în semnale electrice pentru sistemul nervos. Pacemakerul și defibrilatorul implantabil intervin asupra funcției electrice a inimii. Dispozitivele de asistare ventriculară pot prelua o parte importantă din pomparea sângelui, iar inimile artificiale totale pot substitui funcția mecanică a unei inimi care nu mai susține circulația.

Pasul următor este extraordinar de interesant: tehnologii tot mai mici, implantabile, inteligente și conectate, combinate cu medicina regenerativă. În acest sens, organul artificial nu trebuie privit doar ca o „piesă de schimb”. Poate deveni o punte între boală și recuperare.

 Ce este, de fapt, un organ artificial?

 Dr. Al. Pleșoianu ● Un organ artificial este un sistem creat de om care preia integral sau parțial una sau mai multe dintre funcțiile unui organ biologic. Definiția este importantă deoarece nu trebuie neapărat să semene cu organul pe care îl înlocuiește.

O inimă artificială nu trebuie să arate precum o inimă. Trebuie să asigure circulația sângelui în condiții compatibile cu organismul. Un rinichi artificial trebuie să îndeplinească funcții esențiale de filtrare și reglare. Un pancreas artificial poate combina senzori, algoritmi și administrarea automată a insulinei pentru a reproduce o parte din controlul metabolic realizat în mod normal de pancreas.

Din perspectiva ingineriei, noi nu încercăm neapărat să reproducem anatomia. Încercăm să reproducem funcția. Această schimbare de perspectivă deschide posibilități enorme.

 Cum putem susține, înlocui sau regenera funcția unui organ?

 Dr. Al. Pleșoianu ● Prima este susținerea funcției. Un dispozitiv ajută organul fără să îl înlocuiască neapărat complet. În insuficiența cardiacă, o pompă mecanică poate prelua o parte din debitul cardiac și poate reduce solicitarea inimii.

A doua este înlocuirea funcției. Atunci când recuperarea nu mai este posibilă, funcția organului poate fi substituită prin transplant sau tehnologie.

A treia direcție este probabil cea mai fascinantă: regenerarea. Ingineria tisulară, celulele, biomaterialele, terapiile avansate și medicina regenerativă încearcă să determine organismul să repare structuri despre care, până nu demult, consideram că au o capacitate limitată de regenerare. Probabil, viitorul nu va aparține exclusiv uneia dintre aceste soluții, ci combinației dintre ele.

 Cum funcționează o inimă artificială?

 Dr. Al. Pleșoianu ● Inima este, în esență, o pompă biologică extraordinar de sofisticată. De aproximativ 100.000 de ori pe zi, ea propulsează sângele prin organism, adaptând permanent debitul la necesitățile acestuia.

Când construim un sistem artificial de suport circulator, provocarea pare simplă: trebuie să deplasăm sângele. În realitate, aceasta este doar începutul.

Sângele este un țesut viu. Dacă geometria pompei este greșită sau vitezele și forțele exercitate asupra sângelui sunt prea mari, celulele sanguine pot fi deteriorate. Pot apărea hemoliză sau fenomene trombotice. Dacă apar zone în care sângele stagnează, crește riscul formării cheagurilor.

În același timp, dispozitivul trebuie să fie suficient de mic pentru a putea fi implantat, suficient de eficient pentru a nu consuma cantități mari de energie, biocompatibil, sterilizabil, fiabil și capabil să funcționeze continuu ani de zile.

Iar pacientul trebuie să poată trăi cu el, nu doar să fie ținut în viață. De aceea, o inimă artificială nu este doar o pompă. Este un întreg ecosistem tehnologic: mecanică, hidrodinamică, electronică, electromagnetism, control, alimentare cu energie, biomateriale, software, chirurgie, fiziologie și medicină.

 Cât durează să construiești o inimă artificială?

 Dr. Al. Pleșoianu ● Uneori, publicul vede un prototip și are impresia că produsul este aproape terminat. În realitate, între un concept care funcționează pe masa laboratorului și un dispozitiv care poate fi implantat în siguranță într-un om există o distanță enormă.

Procesul începe cu o nevoie clinică și o ipoteză. Urmează proiectarea, simulările computerizate ale curgerii sângelui, construcția prototipurilor, testele hidrodinamice și optimizarea repetată.

Apoi trebuie demonstrat că dispozitivul nu distruge sângele și nu favorizează tromboza. Urmează testarea materialelor, a electronicii, a alimentării, a controlului, a rezistenței mecanice și a funcționării pe termen lung. După validarea de laborator urmează studiile preclinice. Abia după acumularea dovezilor necesare se poate ajunge la studii clinice pe oameni și, ulterior, la autorizarea dispozitivului. Pentru un dispozitiv implantabil de asemenea complexitate vorbim despre mulți ani.

 Ce se întâmplă în România în acest domeniu atât de avansat?

 Dr. Al. Pleșoianu ● România poate participa la această cursă, iar eu mi-aș dori enorm ca ideea că putem fi doar utilizatori ai tehnologiilor medicale dezvoltate în alte țări să fie total schimbată în percepția noastră colectivă. Iată că, la Iași, încercăm să facem acest lucru.

În cadrul programului MAVIS Artificial Heart, dezvoltat la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, lucrăm la tehnologii de suport circulator mecanic și la generații noi de dispozitive cardiace implantabile.

În jurul acestor proiecte s-a format o echipă interdisciplinară în care medicina cardiovasculară se întâlnește cu ingineria biomedicală, mecanica fluidelor, electromagnetismul, biomaterialele, electronica și software-ul. 

Am construit prototipuri, le-am testat, am și greșit, am redesenat și am testat din nou. Acesta este, de fapt, procesul real al inovării. În cercetarea medicală, un rezultat negativ nu înseamnă neapărat un eșec. Uneori înseamnă că ai eliminat o soluție care nu funcționează și ai aflat în ce direcție trebuie să continui. Proiectele noastre au fost premiate în competiții și comunități științifice internaționale, iar colaborările depășesc granițele României. 

Dr. Alexandru Pleșoianu are o pregătire academică solidă în Bioinginerie Medicală, domeniu esențial pentru activitatea sa de cercetare și inovare în tehnologiile cardiace, și este cadru didactic la Facultatea de Bioinginerie Medicală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iași.

 

Articole similare

Care sunt cauzele frecvente ale pierderii vederii

10 sep 2026
Ideea de a-ți pierde vederea poate fi înfricoșătoare. La urma urmei, te bazezi pe ochii tăi în aproape fiecare moment al zilei. În Statele Unite, aproximativ 50 de milioane de adulți au trecut...

Ce este astrafobia? Frica de tunete și fulgere

02 noi 2026
Astrafobia este teama intensă de tunete și fulgere, care poate afecta atât copiii, cât și adulții. Această fobie poate provoca episoade puternice de anxietate, însoțite de simptome precum...

Tehnologie inovatoare pentru nodulii tiroidieni

01 sep 2026
Nodulii tiroidieni sunt descoperiți extrem de frecvent în practica imagistică: ecografia detectează formațiuni nodulare la aprox. 70% dintre oameni pe parcursul vieții. Incidența ridicată,...

Simptomele cancerului hepatic

20 oct 2026
Simptomele cancerului hepatic trec adesea neobservate până când boala ajunge într-un stadiu avansat. Primele semne pot fi legate de complicații severe, precum icterul, obstrucția căilor...

Cea mai reușită operație este cea prevenită

02 noi 2026
Poate chirurgia să fie o formă de prevenție? Da, atunci când diagnosticul este precoce, riscul este evaluat corect, iar intervenția are loc în fereastra terapeutică potrivită. Pentru doctorul...

Transplanturi de la porc la om. Primele rezultate

25 sep 2026
Xenotransplantul a trecut de la experimente pe animale la primele intervenții realizate pe oameni. Organe - inimi și rinichi - provenite de la porci modificați genetic au funcționat în organisme...