Pe măsură ce inteligența artificială generativă devine tot mai integrată în gândirea de zi cu zi, rolul ei depășește simpla furnizare de informații și începe să influențeze modul în care oamenii interpretează realitatea.
Atunci când sistemele de inteligență artificială produc informații false, se spune adesea că „AI-ul halucinează” — adică generează erori pe care oamenii le pot accepta, fără să-și dea seama, ca fiind adevărate.
Un studiu recent sugerează însă o problemă mai complexă: nu doar AI „halucinează”, ci și oamenii pot ajunge să „halucineze împreună cu AI-ul”.
Lucy Osler, cercetătoare la University of Exeter, analizează modul în care interacțiunea dintre oameni și AI poate contribui la formarea unor convingeri inexacte, amintiri distorsionate sau chiar la modificarea modului în care ne construim propria poveste despre noi înșine. Studiul arată că, în anumite cazuri, ideile greșite ale utilizatorilor nu doar că sunt confirmate de AI, ci pot fi dezvoltate și întărite prin conversații repetate.
„Atunci când ne bazăm frecvent pe AI pentru a gândi, a ne aminti sau a ne construi narațiunea personală, putem ajunge să ‘halucinăm’ împreună cu el”, explică Dr. Osler. Acest lucru se întâmplă nu doar atunci când AI introduce erori, ci și atunci când validează și amplifică propriile noastre convingeri greșite.
Interacțiunea constantă cu AI poate face ca anumite idei false să pară tot mai credibile, deoarece sistemele de tip chatbot pornesc adesea de la perspectiva utilizatorului și o dezvoltă mai departe. În acest context, combinația dintre autoritatea tehnologică și validarea „socială” oferită de conversație poate crea un mediu în care percepțiile distorsionate nu doar persistă, ci se consolidează.
Studiul vorbește despre o „funcție dublă” a AI-ului conversațional: pe de o parte, este un instrument care ne ajută să gândim și să ne amintim; pe de altă parte, devine un partener de dialog care pare să împărtășească perspectiva noastră.
Această a doua dimensiune este esențială. Spre deosebire de un motor de căutare sau de un caiet de notițe, chatbot-urile pot crea impresia că ideile noastre sunt confirmate de „altcineva”. Astfel, convingerile — chiar și cele greșite — pot părea mai reale și mai solide.
Cercetarea analizează inclusiv cazuri reale în care AI a fost integrat în procesul de gândire al unor persoane cu tendințe delirante, fenomen descris tot mai des ca „psihoză indusă de AI”.
Unul dintre riscurile majore este că AI-ul, spre deosebire de un interlocutor uman, nu contestă în mod natural ideile problematice. În schimb, poate continua să le valideze și să le dezvolte, inclusiv în cazul unor narațiuni legate de victimizare, nedreptate sau teorii ale conspirației.
Acest efect poate fi mai puternic în cazul persoanelor singure sau izolate social, pentru care interacțiunea cu AI devine o alternativă confortabilă la dialogul uman.
Specialiștii consideră că sistemele AI ar putea fi îmbunătățite prin mecanisme mai bune de verificare a informațiilor și prin reducerea tendinței de a fi „prea de acord” cu utilizatorul.
Totuși, există o limitare fundamentală: AI-ul se bazează pe modul în care oamenii își descriu propriile experiențe și nu are acces direct la realitatea trăită. Nu „știe” întotdeauna când ar trebui să confirme și când ar trebui să contrazică. Concluzia este clară: pe măsură ce AI devine parte din viața de zi cu zi, nu doar ne oferă informații — ci începe să modeleze modul în care gândim, ne amintim și interpretăm realitatea.
Un studiu pune sub semnul întrebării legătura dintre pesticide și cancer
